en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Soter şi Caius, pp.; Leonida, m.

 Liturghierul Roman

Sâmbătă din Octava Pastelui 

Ant. la intrare 
Domnul a scos poporul său cu veselie, 
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie, aleluia.         Ps 104,43 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
prin revărsarea harului tău, 
tu sporeşti numărul celor care cred în tine; 
te rugăm să priveşti cu bunătate la aleşii tăi, 
pentru ca ei, care au fost renăscuţi prin sacramentul Botezului, 
să fie înveşmântaţi cu nemurirea fericită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să-ţi aducem necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale, 
pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii, 
să ne fie izvor de bucurie veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Toţi câţi ati fost botezaţi în Cristos  
v-aţi îmbrăcat în Cristos, aleluia.         Gal 3,27 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
priveşte cu bunătate la poporul 
pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin tainele veşnice 
şi călăuzeşte-l la învierea trupului, spre slava nepieritoare. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Relatările apariţiilor pe care le-am citit în această săptămână sunt mărturisiri de credinţă pascală. Această parte finală a Evangheliei după Marcu rezumă apariţiile relatate în celelalte Evanghelii. Consecinţa acestor întâlniri este misiunea: “Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”.

LECTURA I
Nu putem să nu vorbim
despre ceea ce am văzut şi am auzit.
Citire din Faptele Apostolilor 4,13-21

13
 În zilele acelea,
văzând comandanţii, bătrânii şi cărturarii
îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan
şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători,
au rămas uimiţi.
Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus.
14 Dar privindu-l pe omul vindecat,
care stătea în picioare împreună cu ei,
nu puteau spune nimic împotrivă.
15 Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu,
s-au sfătuit între ei,
16 spunând: „Ce să facem cu aceşti oameni?
Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim
că prin ei s-a săvârşit un semn evident
şi nu-l putem nega.
17 Dar ca aceasta să nu se răspândească şi mai mult în popor,
să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui
în numele acesta!”
18 Şi, chemându-i, le-au poruncit
să nu mai vorbească absolut deloc
şi să nu mai înveţe în numele lui Isus.
19 Dar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis:
„Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu
să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu!
20 Căci noi nu putem să nu vorbim
despre ceea ce am văzut şi am auzit”.
21 Dar ei, ameninţându-i din nou,
i-au lăsat să plece
– negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească –
din cauza poporului,
pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu
pentru cele întâmplate.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a)

R
.: Te laud, Doamne,
pentru că tu m-ai ascultat.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
14 Domnul este tăria şi lauda mea:
el este mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de biruinţă
se aud în corturile celor drepţi. R.

16ab Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi istorisi faptele Domnului. R.

18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru şi să-l laud pe Domnul! R.

20 Aceasta este poarta Domnului:
cei drepţi vor intra prin ea.
21 Te laud pentru că mi-ai răspuns
şi ai fost mântuirea mea. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 420.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergând în toată lumea,
predicaţi evanghelia la toată făptura.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 16,9-15

9
 După ce a înviat,
în dimineaţa primei zile a săptămânii,
Isus i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena,
din care scosese şapte diavoli.
10 Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el,
care acum se jeleau şi plângeau.
11 Dar ei, auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea,
n-au crezut-o.
12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei sub o altă înfăţişare,
în timp ce mergeau la câmp,
13 iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi,
însă nu i-au crezut nici pe aceştia.
14 În sfârşit, le-a apărut şi celor unsprezece
pe când stăteau la masă
şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor,
pentru că nu i-au crezut
pe cei care l-au văzut înviat din morţi.
15 Apoi le-a spus:
„Mergând în toată lumea,
predicaţi evanghelia la toată făptura!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 4,13-21; Ps 117; Mc 16,9-15

Nu este foarte confortant refrenul pe care Marcu îl repetă în acest rezumat al apariţiilor.

Maria Magdalena vine şi anunţă discipolilor că l-a văzut pe Domnul înviat, „dar ei nu i-au dat crezare”.

Cei doi care se îndreptaseră spre Emaus şi care au mers cu Isus s-au întors şi au povestit, „dar ei nu au voit să creadă”. La sfârşit, Isus le apare celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, „şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat”.

Învierea este un mister al credinţei, şi în apostoli, ca şi în noi, exista o anumită rezistenţă faţă de credinţă. Pare straniu: învierea este misterul bucuriei, al marii bucurii, al bucuriei divine, pentru ce să nu credem? Şi totuşi, realmente există în noi o rezistenţă: în locul acestei bucurii divine, noi preferăm tristeţea umană.

Este straniu, repet, dar aşa este, pentru că această bucurie divină ne conduce la cele de sus, şi noi, dimpotrivă, preferăm să rămânem aici, jos, cu preocupările noastre, cu tristeţile noastre, cu interesele noastre umane. În fond, e tocmai iubirea aceea care ne face să acţionăm aşa, şi nu numai în lucrurile materiale, ci şi în viaţa spirituală. În loc de a primi cu inimă largă bucuria divină, preferăm să găsim mereu, în noi şi în cine ne este alături, motive de preocupare şi de tristeţe. Spunem că vrem fericirea, dar în realitate, din egoism, din cauza amorului propriu, suntem mai ataşaţi de tristeţea noastră.

„Leapădă-te de tine însuţi, renunţă la tristeţe, pentru că tristeţea este mama dubiului şi a erorii”, spune un autor creştin al secolului al doilea. Sub efectul tristeţii vedem lucrurile în obscuritatea iubirii de sine, a iubirii iluziilor noastre, în loc să le vedem în lumina divină, în lumina învierii.

Renunţă la tristeţe, primeşte bucuria divină, primeşte credinţa.

Chiar dacă sunt multe lucruri care nu merg tocmai bine, Isus a înviat şi el ne dă biruinţă. Să primim biruinţa pascală a lui Isus cu inimă largă şi plină de bucurie.