en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Anaclet, pp.

 Liturghierul Roman

 

Miercuri din Săptămâna a II-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor 
şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia.         Cf. Ps 17,50; 21,2 
    

RUGĂCIUNEA ZILEI
Celebrând şi acum, ca în fiecare an, 
misterul prin care firea omenească, 
reînnoită întru demnitatea de la început, 
a primit speranţa învierii, 
noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, 
pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă 
să cuprindem prin iubire neîncetată. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, 
care, prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă, 
ne faci părtaşi de firea ta dumnezeiască, 
dă-ne, te rugăm, harul 
să fim credincioşi prin trăirea noastră adevărului tău, 
pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Eu v-am ales pe voi din lume 
şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, 
iar rodul vostru să rămână, aleluia.         Cf. In 15,16.19 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, 
să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Dumnezeu nu poate fi căutat în ceea ce este util sau utilizabil. El este tată şi mamă. El este iubire – “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...” – şi iubirea se exercită în mod gratuit. El ne-a arătat iubirea sa trimiţându-l pe Fiul său pe pământ, nu pentru a condamna, ci pentru a mântui. Dacă noi credem în iubire vom avea viaţă.

LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare
stau în templu şi învaţă poporul!
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26

17
 În zilele acelea,
ridicându-se marele preot
şi toţi cei care erau cu el,
adică gruparea saduceilor,
s-au umplut de mânie,
18 au pus mâinile pe apostoli
şi i-au aruncat în închisoarea publică.
19 Dar un înger al Domnului
a deschis porţile închisorii în timpul nopţii
şi, scoţându-i, le-a zis:
20 „Mergeţi, staţi în templu
şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!”
21 Ei au ascultat,
au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau.
Venind marele preot şi cei care erau cu el,
au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel
şi au trimis la închisoare ca să-i aducă.
22 Dar când au ajuns,
servitorii nu i-au găsit în închisoare.
Atunci, întorcându-se,
le-au făcut cunoscut, zicând:
23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa
şi pe paznici stând în faţa porţilor,
dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.
24 Când au auzit aceste cuvinte,
comandantul gărzii templului şi arhiereii
erau nedumeriţi cu privire la ei,
ce-ar fi putut însemna aceasta.
25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste:
„Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare
stau în templu şi învaţă poporul!”
26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii,
au plecat şi i-au adus,
dar nu cu forţa,
pentru că se temeau de popor
că i-ar fi putut bate cu pietre.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)

R
.: Când cel sărac strigă,
Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său,
ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 3,16-21

16
 În acel timp,
Isus i-a spus lui Nicodim:
„Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică.
17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume
ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.
18 Cine crede în el nu este judecat,
însă cine nu crede a fost deja judecat
pentru că nu a crezut
în numele Fiului unic al lui Dumnezeu.
19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume,
dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina,
pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face fapte rele
urăşte lumina şi nu vine la lumină
ca să nu-i fie descoperite faptele.
21 Însă oricine face adevărul vine la lumină
ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

Învierea lui Isus aruncă o lumină vie asupra tuturor cuvintelor evangheliei şi ne ajută să înţelegem afirmaţia lui Ioan: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”. Şi tocmai datorită învierii lui Isus noi putem constata această intenţie divină. Dacă Isus nu ar fi înviat, totul ar fi rămas obscur, pentru că păcatul oamenilor, în aparenţă, ar fi părut în avantaj, şi judecata lui Dumnezeu ar fi apăsat teribil asupra acestui păcat, care l-a îndepărtat definitiv pe Fiul său din lume. Isus ar fi putut să facă totul pentru a ne salva, dar, la sfârşit, răutatea umană ar fi prevalat şi pământul ar fi rămas în umbra morţii.

Dar Dumnezeu îşi revelează intenţia sa de iubire înviindu-l pe Fiul său şi arată, astfel, că el nu vrea condamnarea, ci mântuirea, viaţa.

Îmi vin în minte cuvintele sfântului Petru: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos; în marea sa milostivire, el ne-a regenerat, prin învierea lui Isus Cristos din morţi” (1Pt 1,3). Învierea, manifestarea milostivirii lui Dumnezeu faţă de noi, ne dă o speranţă nouă, o speranţă nepieritoare, cum este viaţa lui Cristos înviat. Cristos înviat nu mai moare, moartea nu mai are putere asupra lui; Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său pentru ca noi să trăim prin el. Păcatul a fost învins, distrus: dincolo de păcatul oamenilor există o viaţă nouă pe care Dumnezeu ne-o oferă.

O mare recunoştinţă trebuie, deci, să pornească din inima noastră, cum a pornit din inima lui Petru, în faţa misterului învierii, misterului vieţii, care e mai presus de orice judecată. Cine crede în Cristos cel înviat scapă de judecată, tocmai pentru că primeşte viaţa cea nouă pe care Dumnezeu o dăruieşte dincolo de păcat şi dincolo de moartea cauzată de păcat.

Prin învierea lui Cristos este posibilă convertirea, pentru că nu păcatul, ci iubirea lui Dumnezeu în inima lui Cristos este biruitoare. Datorită învierii, iertarea păcatelor poate să fie anunţată lumii întregi, cum spune Isus la sfârşitul Evangheliei după Luca; datorită învierii, Petru, în ziua Rusaliilor, îi cheamă pe iudei la pocăinţă şi la primirea vieţii noi oferite şi dăruite în Cristos.

„Cine săvârşeşte răul urăşte lumina”. Oamenii au căutat să respingă lumina, dar lumina a învins întunericul şi acum chiar şi oamenii răi pot să primească lumina, când încep să-şi recunoască păcatul: „Cine făptuieşte adevărul vine la lumină”. Sfântul Augustin spune că prima lucrare făcută în adevăr este tocmai recunoaşterea propriului păcat: aşa se vine la lumină şi se trăieşte viaţa cea nouă, aşa se adună lucrările făcute în Dumnezeu. Învierea lui Cristos este, într-adevăr, un nou indiciu, care ne introduce în inimă o speranţă de neînvins.

Prima lectură ne spune că ea se revelează în viaţa apostolilor în două moduri complementare: mai întâi prin intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu.

Apostolii sunt în închisoare, dar închisoarea nu are putere asupra lor, aşa cum mormântul nu a avut putere asupra lui Isus. Îngerul Domnului deschide porţile, îi conduce afară şi le zice: „Mergeţi în templu şi vestiţi poporului cu îndrăzneală toate aceste cuvinte ale vieţii”. Viaţa lui Isus Cristos nu poate fi blocată de nici o ameninţare umană, Dumnezeu este întotdeauna cel mai puternic, şi în viaţa acelora care cred se manifestă într-un mod minunat. Şi se manifestă în modul că apostolii devin şi martori ai învierii lui Cristos. De fapt, intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu se petrece tocmai pentru a favoriza mărturia: „Mergeţi şi anunţaţi poporului toate aceste cuvinte ale vieţii”.

Şi apostolii, care trebuie să fi fost destul de neîncrezători, văzând că au fost eliberaţi imediat după ce abia fuseseră arestaţi şi aruncaţi în temniţă, au început să înveţe deja din zori, fără să fie preocupaţi de ameninţările care planau asupra lor. Astfel, ei manifestă puterea învierii lui Cristos. Dau mărturie despre lumină, îi cheamă pe toţi la convertire, la primirea vieţii noi care se manifestă deja în ei datorită asistării minunate din partea lui Dumnezeu şi în răspunsul lor curajos la darul divin.

Timpul Paştelui trebuie să ne dea elanul recunoştinţei faţă de Dumnezeu şi al încrederii pline de curaj. Dumnezeu a intervenit în favoarea noastră, Dumnezeu intervine mereu în favoarea noastră, cu condiţia ca noi să aderăm mereu la Isus cel înviat, care este speranţa noastră, viaţa noastră, noutatea întregii noastre fiinţe.

„Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie salvată prin el: cine crede în el nu este condamnat”: a trecut de la moarte la viaţă, pentru că a crezut în Cristos înviat.