en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroană a Europei

 Liturghierul Roman

29 aprilie
SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroană a Europei

Ant. la intrare

Aceasta este fecioara înţeleaptă, 
una dintre cele prevăzătoare, 
care a ieşit în întâmpinarea luiCristos cu candela aprinsă, aleluia!

Se spune Marire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai înflăcărat-o cu iubirea ta 
pe sfânta Ecaterina din Siena 
atât în contemplarea pătimirii Domnului, 
cât şi în slujirea Bisericii tale, 
fă, te rugăm, ca, prin mijlocirea ei, 
poporul tău, împărtăşindu-se din misterul lui Cristos, 
să tresalte pururi de bucurie la arătarea slavei lui. 
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR

Primeşte, Doamne, jertfa mântuitoare 
pe care ţi-o aducem în sărbătoarea sfintei Ecaterina,

pentru ca, urmând învăţătura şi exemplul ei, 
să-ţi putem aduce mulţumire cu mai multă râvnă, 
ţie, Dumnezeului adevărat. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Dacă umblăm în lumină, 
aşa cum Dumnezeu e în lumină, 
avem comuniune unii cu alţii 
şi sângele lui Isus Cristos, Fiul lui, 
ne curăţă de orice păcat, aleluia.                          Cf. 1In 1,7

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Pâinea cerească, 
pe care am primit-o, Doamne, la masa ta sfântă, 
şi care a susţinut chiar şi viaţa trupească a sfintei Ecaterina, 
să ne dăruiască viaţa ta nepieritoare. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 La 20 de ani, Ecaterina Benincasa (1347-1380), terţiară dominicană din Siena, grupa în jurul ei o întreagă familie de ucenice, atrase de viaţa sa de rugăciune şi de pocăinţă. S-a luptat pentru stabilirea păcii şi armoniei între diverse cetăţi italiene, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţii pontifului roman şi pentru reînnoirea vieţii religioase. L-a făcut pe papa Grigore al XI-lea să revină de la Avignon la Roma. Ecaterina nu ştia să scrie, nu ştia nici latina, dar îl iubea cu înflăcărare pe Cristos, astfel încât scrisorile şi dialogurile pe care le a dictat, i-au dobândit meritul de a fi a doua femeie declarată învăţătoare a Bisericii (1970), după sfânta Tereza de Avilla. Duminică, 29 aprilie 1380, se adresează celor care o încurajau: “Să vă iubiţi cu sinceritate unii pe alţii” şi, după ce mai rosteşte o dată numele “Isus”, inima ei încetează să mai bată. La 29 aprilie 1461 a fost ridicată la cinstea altarelor, iar în anul 1939 a fost proclamată patroana principală a Italiei, împreună cu sfântul Francisc din Assisi.

LECTURA I
Sângele lui Isus, Fiul său,
ne curăţă de orice păcat.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Ioan 1,5–2,2

1,5 Preaiubiţilor,
aceasta este vestea pe care am auzit-o
de la Cuvântul vieţii şi v-o vestim:
Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el.
6 Dacă spunem că avem comuniune cu el,
dar umblăm în întuneric,
minţim şi nu înfăptuim adevărul.
7 Dar dacă umblăm în lumină,
aşa cum el este în lumină,
avem comuniune unii cu alţii
şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.
8 Dacă spunem că nu avem păcat,
ne înşelăm pe noi înşine,
iar adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele,
el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele
şi să ne cureţe de orice nedreptate.
10 Dacă spunem că nu am păcătuit,
îl facem pe el mincinos,
iar cuvântul lui nu este în noi.
2,1 Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi.
Dar dacă cineva ar păcătui,
avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre,
dar nu numai pentru ale noastre,
ci şi pentru ale lumii întregi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.13-14.17-18a (R.: 1a)

R
.: Binecuvântează,
suflete al meu, pe Domnul!

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

13 Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,
aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el.
14 Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi
şi nu uită că suntem ţărână. R.

17 Dar îndurarea Domnului rămâne din veac şi până-n veac
peste cel care de el se teme
şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor,
18a peste cei care păzesc alianţa sa. R.

ALELUIA cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi
şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 11,25-30

25 În acel timp,

Isus a luat cuvântul şi a zis:
„Te preamăresc, Tată,
Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi
şi le-ai revelat celor mici.
26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.
27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu
şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl,
nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul
şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.
28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă!
29 Luaţi asupra voastră jugul meu
şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima,
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!
30 Căci jugul meu este plăcut,
iar povara mea este uşoară”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1In 1,5B2,2; Ps 44; Mt 25,1-13

Sfânta Ecaterina de Siena a unit în viaţa sa vocaţia Martei şi aceea a Mariei, cum au făcut atâţia alţi sfinţi ca, de exemplu, sfânta Tereza de Avila, ca şi ea, învăţătoare a Bisericii. Sfânta Ecaterina de Siena a fost în acelaşi timp la picioarele lui Isus şi totodată cufundată în grijile şi luptele timpului ei. S-a rugat, dar a fost, de asemenea, preocupată să concilieze facţiunile în luptă din ţara sa, să aducă pace în Biserica italiană, să-l facă pe papa să se întoarcă la Roma; a avut grijă de prizonieri, de condamnaţi, a fost, putem spune, pretutindeni. Era prezentă în pacea Domnului, dar şi în agitaţia lumii.

Textul liturgic care mi se pare caracteristic pentru sfânta Ecaterina de Siena este Scrisoarea întâi a sfântului Ioan. „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţiY„. Sfânta Ecaterina, asemenea sfântului Ioan, a scris ca să fie evitat păcatul. Între scrisorile sale multe sunt adresate preoţilor, pentru a-i îndemna să trăiască cu mai multă fidelitate faţă de Domnul, a evita dezordinile pe care ea în timpul său le putea observa cu uşurinţă: căutarea plăcerilor, ataşamentul faţă de baniY Era preocupată să-i facă pe toţi să trăiască vocaţia creştină, fidelitatea faţă de Cristos. „Vă scriu ca să nu păcătuiţi”.

Dar înainte de toate, era profund convinsă că Isus ne-a mântuit prin sângele său, că avem un avocat puternic la Tatăl: Isus Cristos cel drept, victima de ispăşire pentru păcatele noastre. „Sângele lui Isus ne purifică de orice păcat”. Ecaterina avea o devoţiune foarte mare pentru sângele lui Cristos, despre care vorbeşte foarte adesea: foc şi sânge, foc şi sângeY Focul iubirii, aluzie la sângele lui Cristos care ne spală de păcatele noastre pentru a ne uni în dragostea divină.

„Dacă umblăm în lumină precum el este lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul”. Desigur că Ecaterina a umblat în lumină şi lucrul cel mai frumos la ea B un lucru perfect creştin B e că viaţa sa lipsită de păcat nu a separat-o de păcătoşi, ci a unit-o cu ei într-un mod profund. A umbla în lumină asemenea fariseilor înseamnă mai degrabă a umbla în întuneric. Cel care trăieşte cu adevărat în lumină, cel care nu comite păcatul, care trăieşte în dreptate urmându-l pe Cristos nu se separă de ceilalţi, dimpotrivă, se apropie mai mult de ei şi caută să-i împace între ei şi cu Dumnezeu, deoarece reconcilierea este realitatea în care el trăieşte, simţindu-se un păcătos iertat. Aşa trăia sfânta Ecaterina, un suflet nevinovat şi, în acelaşi timp, atât de aproape de păcătoşi, oferindu-ne exemplul carităţii lui Cristos.

Sfântul Ioan insistă: noi trebuie să ne considerăm păcătoşi şi idealul nostru trebuie să fie acela de a fi păcătoşi care nu păcătuiesc. Astfel, suntem pe direcţia cea bună, deoarece recunoaştem că nu cu puterile noastre putem evita păcatul, ci numai cu iubirea lui Cristos. Astfel, într-un oarecare sens, noi trăim în iubire datorită condiţiei noastre de păcătoşi, care ne uneşte cu toată lumea. Suntem împreună păcătoşi, împreună suntem sub mila lui Dumnezeu, împreună am fost eliberaţi de păcat prin sângele lui Cristos. Sfânta Ecaterina a înţeles aceasta într-un mod admirabil, a înţeles că este o păcătoasă iertată, chiar dacă nu a comis greşeli vizibile, şi tocmai pentru aceasta, simţindu-se atinsă de milostivirea lui Dumnezeu şi purificată de sângele lui Cristos, a voit să fie cu păcătoşii şi a lucrat pentru a aduce pace şi reconciliere.

Să cerem să fim, prin mijlocirea sa, animaţi de aceeaşi umilinţă şi de aceeaşi caritate.

Am proclamat la intrare: „Aceasta este fecioara înţeleaptă, una dintre fecioarele prudente: ea a mers în întâmpinarea lui Cristos cu candela aprinsă”. Ecaterina nu numai că a avut candela aprinsă, ci ea însăşi a fost o candelă strălucitoare care lumina, care ardea, care iradia, cum se exprimă colecta: „O, Dumnezeule, care în sfânta Ecaterina de Siena, înflăcărată de duhul iubirii taleY„: un suflet arzător, o fecioară dăruită în totalitate lui Cristos. Sfântul Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, spune că fecioara nu se ocupă de lucrurile lumii, ci numai de interesele Domnului ei, ale lui Dumnezeu, ale lui Cristos. Şi tocmai acest lucru este atât de frumos în viaţa Ecaterinei de Siena, constatarea că interesele ei nu erau meschine, nu se îndreptau spre ea însăşi, fie chiar şi pentru folosul vieţii ei spirituale: viaţa ei spirituală îi dădea un sentiment de deplină libertate. De ce a fost numită patroană a Italiei şi învăţătoare a Bisericii? Tocmai pentru că sufletul ei se deschidea pentru interesele tuturor, pentru interesele Bisericii, trupul lui Cristos. Ştim că sufletul mare al Ecaterinei atrăgea mulţi prieteni, care aveau pentru ea o afecţiune profundă, şi ea le inspira tuturor o mare dragoste pentru interesele Bisericii.

Deja în patria sa ea a făcut foarte mult efort pentru a apăra interesele Bisericii, muncind pentru îndepărtarea discordiilor, pentru a pune capăt scandalului creştinilor divizaţi şi ostili între ei, dar noi ştim şi care a fost lucrarea ei pentru întreaga Biserică în acei ani de schismă: ea a reuşit să-l readucă pe papa de la Avignon la Roma, punând capăt unei situaţii foarte neplăcute.

Să-i cerem Domnului, prin mijlocirea sfintei Ecaterina, harul de a nu ne împiedica niciodată de treburile noastre mărunte, ci să ne deschidem inima pentru toate neliniştile şi problemele Bisericii şi ale lumii întregi, cu aceeaşi iubire care ardea în inima acestei sfinte.

Unde reuşea Ecaterina să-şi alimenteze acest duh de iubire care o făcea să ardă de atâta evlavie şi zel? În Euharistie. Rugăciunea de după Împărtăşanie spune: „Doamne, această hrană spirituală care a fost hrană şi susţinere pentru sfânta Ecaterina în viaţa pământeascăY„. Este adevărat că zile întregi ea nu se hrănea cu nimic decât primind Euharistia, dar este şi mai adevărat că Euharistia o menţinea în viaţa sa spirituală, înflăcărată de iubire profundă şi de dăruire totală pentru interesele Bisericii.