en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

 

Sfintii zilei

Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet

 Liturghierul Roman

 

Luni din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
A înviat păstorul cel bun, 
care şi-a dat viaţa pentru oile sale 
şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia! 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, atotputernice Dumnezeule, 
ca, dezbrăcându-ne de omul cel vechi, cu poftele sale, 
să trăim viaţa cea nouă a aceluia în a cărui împărăţie 
ne-ai strămutat prin tămăduirea pascală. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre, 
împreună cu darurile pe care ţi le oferim; în bunătatea ta, 
curăţă-ne de păcate, pentru ca, astfel, 
să ne facem tot mai vrednici de tainele iubirii tale părinteşti. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Domnul spune: „Pace vă las vouă, 
pacea mea v-o dau vouă; 
eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea", aleluia.         In 14,27 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic şi veşnic, 
care, prin învierea lui Cristos, 
ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, 
te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale 
şi revarsă în inimile noastre 
puterea hranei aducătoare de mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Aniversarul consacrării întru episcop a PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi (1990). Se vor formula intenţii speciale pentru acest aniversar la rugăciunea credincioşilor de la Liturghie.
Luna mai, după o tradiţie răspândită în pietatea populară a Bisericii, este închinată sfintei Fecioare.
Isus este unica hrană care poate să sature foamea lumii de azi: a crede în el şi a-l recunoaşte pe Tatăl; a vedea în celălalt pe fratele nostru; a fi responsabili faţă de creaţie; a crede în Isus şi a deveni semănători de viaţă – elemente care ne pot sătura
.

LECTURA I
Nu puteau ţine piept înţelepciunii
şi Duhului cu care vorbea.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15

8
 În zilele acelea,
Ştefan, plin de har şi de putere,
săvârşea minuni şi semne mari în popor.
9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor,
a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia,
ca să discute cu Ştefan,
10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii
şi duhului cu care vorbea.
11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună:
„L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie
împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”.
12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari,
s-au năpustit asupra lui,
l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului.
13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau:
„Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte
împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii.
14 Într-adevăr, l-am auzit spunând:
«Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta
şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”.
15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu
l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)

R
.: Fericiţi sunt cei care
umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi, slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul,
ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare,
ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 6,22-29

22
 După ce Isus săturase cinci mii de oameni
şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare,
mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării
a văzut că nu era acolo decât o barcă mică
şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi,
ci numai discipolii plecaseră.
23 Alte bărci din Tiberiada
au venit aproape de locul
unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul.
24 Aşadar, când a văzut mulţimea
că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo,
s-au urcat şi ei în bărci
şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus.
25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus:
„Rabbi, când ai ajuns aici?”
26 Isus a răspuns şi le-a zis:
„Adevăr, adevăr vă spun:
mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne,
ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare,
ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică
pe care v-o va da Fiul Omului;
căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”.
28 Atunci i-au zis:
„Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?”
29 Isus a răspuns şi le-a zis:
„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu:
să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

În această evanghelie aş vrea să subliniez două lucruri. Primul este modul în care Ioan îşi aminteşte minunea înmulţirii pâinilor. El spune că bărcile ajunseseră „în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâine, după ce Domnul mulţumise”. Această „aducere de mulţumire” mi se pare importantă, minunea a fost pusă în legătură cu mulţumirea Domnului. Mai înainte de a împlini acest „semn”, Isus spune rugăciunea de binecuvântare, rugăciunea cu care este binecuvântat Dumnezeu, cu care i se mulţumeşte, aşa cum a făcut-o la ultima cină.

Aceasta este o profundă lecţie pentru noi: dacă vrem „să înmulţim pâinea”, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem. Când, mulţumind Domnului, dăm ceva altora, e ca şi cum s-ar multiplica ceea ce dăm, pentru că îl punem în contact cu generozitatea lui Dumnezeu, cu bunătatea sa, şi darul nostru este mult mai mare, pentru că nu mai este doar un simplu dar uman.

Aş vrea, de asemenea, să punctez şi finalul textului evanghelic, unde găsim o opoziţie între gândul iudeilor şi acela al lui Isus cu privire la lucrări. „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”, au întrebat iudeii. Şi Isus răspunde că există o singură lucrare a lui Dumnezeu: să credeţi în acela pe care l-a trimis el. Iudeii se simt capabili să împlinească lucrările lui Dumnezeu; ei se gândesc la poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise: ei le împlinesc şi Dumnezeu îi va răsplăti.

Isus, în schimb, va face o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate împlini, pentru că numai Dumnezeu poate să dea credinţa. Este o lucrare care, desigur, nu le exclude pe celelalte, dar care se împlineşte în orice lucrare cerută de Dumnezeu. Şi tocmai de aceasta trebuie să ne preocupăm: să corespundem la lucrarea lui Dumnezeu în fiecare dintre lucrările noastre, adică să fim deschişi pentru a primi credinţa ca dar al lui Dumnezeu în orice acţiune pe care o facem cu ajutorul său şi pentru el. Aşa suntem creştini: dacă în orice lucrare îl lăsăm liber pe Dumnezeu să facă legătura între noi şi Fiul său Isus, o legătură de credinţă totală, în aşa fel încât orice acţiune a noastră să fie o ocazie pentru a ne lepăda de noi înşine şi de a ne sprijini tot mai mult pe Isus, Domnul. În felul acesta, lucrările noastre vor fi „lucrările lui Dumnezeu” şi vom împlini în noi opera sa.

„Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” înseamnă că Dumnezeu ne hrăneşte, în fiecare dintre acţiunile noastre, în mod discret, misterios; ne hrăneşte fiinţa noastră spirituală, care este omul credinţei, când noi „împlinim lucrările lui Dumnezeu”.