en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Florian, m.

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este biruinţa sa. 
Domnul e puterea şi lauda mea, 
el a devenit mântuirea mea, aleluia!         Cf. Ex 15,1-2 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul, 
să căutăm mai intens iubirea ta, 
pe care, cu îndurare, ne-ai dezvăluit-o mai adânc în aceste zile, 
pentru ca, eliberaţi de întunericul greşelii, 
să îmbrăţişăm cu mai multă tărie învăţăturile adevărului tău. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, care, prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă, 
ne faci părtaşi la firea ta dumnezeiască, 
dă-ne, te rugăm, harul, să fim credincioşi, 
prin trăirea noastră, adevărului tău, 
pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru 

Ant. la Împărtăşanie 
Cristos a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc 
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, 
ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei, aleluia. 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
şi dă-i harul, 
ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În “noul exod”, Isus însuşi este pâine pentru drum. Tot el este şi drumul. Împreună cu el am intrat deja în viaţa veşnică. “Eu sunt pâinea vieţii... Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”. Viaţa veşnică a început deja. Însuşi Isus este pâinea pentru drum.

LECTURA I
Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40

26
 În acel timp,
un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip,
spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud,
pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza,
care este pustiu!”
27 Iar el, ridicându-se, s-a dus.
Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc,
demnitar al reginei Candace a etiopienilor,
care era mai mare peste întregul ei tezaur,
fusese la Ierusalim ca să se prosterne.
28 Se întorcea acumaşezat în carul său
şi citea din Profetul Isaia.
29 Duhul i-a spus lui Filip:
„Du-te şi apropie-te de carul acela”.
30 Atunci Filip a alergat
şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia.
El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?”
31 El i-a răspuns:
„Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?”
Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el.
32 Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta:
„Ca o oaie a fost dus la înjunghiere
şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde,
aşa nu şi-a deschis gura.
33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată;
cine ar putea număra descendenţa lui?
Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”.
34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis:
„Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici:
despre el însuşi sau despre un altul?”
35 Atunci, deschizându-şi gura,
Filip a început de la Scriptura aceasta
să-i anunţe vestea cea bună despre Isus.
36 Şi în timp ce mergeau,
au ajuns la o apă, iar eunucul a zis:
„Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”
37 Atunci Filip i-a spus:
„Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”.
Iar el a răspuns:
„Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”.
38 A poruncit să stea carul,
au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul,
şi Filip l-a botezat.
39 Dar când au ieşit din apă,
Duhul Domnului l-a răpit pe Filip
şi eunucul nu l-a mai văzut,
dar şi-a urmat drumul bucurându-se.
40 Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot
şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia,
până când a ajuns la Cezareea.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)

R
.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu
voi, toţi locuitorii pământului!
sau:
Aleluia.

8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceţi să răsune glasul laudei sale!
9 El aduce sufletele noastre la viaţă
şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.

16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine!
17 Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer”, spune Domnul.
„Dacă mănâncă cineva din această pâine,
va trăi în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt pâinea cea vie,
care s-a coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 6,44-51

44
 În acel timp,
Isus le spunea mulţimilor:
„Nimeni nu poate să vină la mine
dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis
şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu».
Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine.
46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl,
decât numai cel care este de la Dumnezeu:
acesta l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit.
50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer
ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară.
51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci,
iar pâinea pe care o voi da eu
este trupul meu pentru viaţa lumii”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

E un cuvânt foarte profund acela pe care Isus ni-l spune la începutul acestei evanghelii: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l va atrage Tatăl care m-a trimis”. Această frază exprimă o dublă mişcare: Tatăl îl trimite pe Isus, Tatăl atrage oamenii spre Isus. E o mişcare care produce o întâlnire, şi Tatăl are iniţiativa din ambele părţi: el e cel care trimite, el e cel care atrage.

În acest mod, Isus ne revelează că ceea ce există mai profund este relaţia noastră cu Tatăl şi că şi relaţia noastră cu Isus ar fi superficială şi ireală dacă nu ar fi fondată pe intimul nostru raport cu Tatăl. Isus aprinde în noi dorinţa de a fi docili faţă de Dumnezeu, de a fi instruiţi de Dumnezeu. „Stă scris în profeţi: toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Există aici o fericire pe care mulţi n-o înţeleg. Când e vorba despre docilitatea faţă de Dumnezeu, au mai degrabă o reacţie de refuz: cred că Dumnezeu îi va înstrăina, îi va priva de libertatea lor, când, în schimb, Dumnezeu îi face liberi. Şi această docilitate faţă de Dumnezeu, care este un har foarte mare, este condiţia pentru a merge spre Isus: e necesară ascultarea învăţăturilor Tatălui pentru a fi atraşi la Isus: „Oricine ascultă învăţătura Tatălui vine la mine”.

Putem lămuri aceste cuvinte cu unele pasaje ale predicii de pe munte. Isus ne îndeamnă să trăim cu adevărat pentru Dumnezeu, să trăim într-o profundă supunere faţă de dânsul, când vorbeşte despre rugăciune, despre post, despre pomană, lucruri care se fac în intimă ascultare faţă de Dumnezeu, nu dând ascultare naturii care ne înclină să căutăm interesul nostru, reputaţia, diferitele satisfacţii: „Când faci pomană, nu suna din trâmbiţă înaintea taY ; să nu ştie stânga ta ce face dreapta taY şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (cf. Mt 6). Ca toate acţiunile noastre să fie făcute într-adevăr din ascultare faţă de Tatăl, e necesar ceea ce tratatele de viaţă spirituală numesc „intenţia dreaptă”; Isus ne face să înţelegem că dreapta intenţie este o chestiune de relaţie intimă cu Dumnezeu şi ea presupune să ne străduim să fim plăcuţi înaintea lui Dumnezeu, să-i fim supuşi şi să nu căutăm interesele noastre, adică satisfacerea vanităţilor noastre, sau a egoismului sau a altor tendinţe prea umane. A căuta cu simplitate să ascultăm de Dumnezeu care vorbeşte inimii noastre şi să urmăm ceea ce el ne spune, ştiind că, astfel, vom creşte în adevărata iubire.

Tatăl, care lucrează în noi, formează sentimente care sunt sentimentele lui Cristos şi, pentru aceasta, întâlnirea devine posibilă: el ne atrage în direcţia în care se găseşte Isus. Tatăl ne învaţă să trăim în dezinteres, în abnegaţia iubirii şi, astfel, să fim conduşi spre înţelegerea pătimirii şi învierii lui Cristos: adică vom înţelege că pătimirea este o mare operă a iubirii şi că învierea este operă divină.

Suntem, deci, atraşi la Isus dacă devenim asemenea lui în supunere faţă de acţiunea Tatălui în noi.

Să cerem unii pentru alţii marele har al dorinţei de a fi docili faţă de Dumnezeu, de a dori să trăim în relaţie cu el, fără să căutăm în altă parte satisfacţii superficiale şi, în fond, rele. Să fim instruiţi cu adevărat de Dumnezeu şi să profităm de această învăţătură.

Unul dintre cuvintele profeţilor care este citat aici spune că în ultimele timpuri cunoaşterea lui Dumnezeu va umple pământul aşa cum apele umplu marea, pentru a ilustra o plinătate extraordinară. Şi atunci când profeţii spun „cunoaşterea lui Dumnezeu”, nu vorbesc despre o cunoaştere abstractă, a şti că Dumnezeu există, ci de o cunoaştere în iubire, de un raport de iubire cu el.

Să-i cerem Domnului ca nu numai noi, ci şi multe persoane din lume, în special tinere, să fie deschise pentru această relaţie cu Dumnezeu, la această cunoaştere a lui Dumnezeu, şi astfel, să pregătească un nou seceriş pentru împărăţia sa.