en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.

 Liturghierul Roman

Sâmbătă din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Înmormântaţi fiind împreună cu Cristos, prin Botez, 
aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, 
prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, 
cel care l-a înviat pe el din morţi, aleluia.         Col 2,12 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu i-ai înnoit în apa Botezului pe cei care cred în tine. 
Ocroteşte-i pe cei renăscuţi în Cristos, pentru ca, 
biruind orice asalt al păcatului, 
să păstreze cu fidelitate harul binecuvântării tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
primeşte cu îndurare darurile familiei tale 
şi păstreaz-o sub ocrotirea ta, 
ca să nu piardă harurile pe care i le-ai dat şi 
să ajungă la fericirea veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Domnul spune: 
„Tată, pentru ei mă rog, ca ei să fie una în noi, 
pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis", aleluia.          In 17,20-21 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ocroteşte-i neîncetat cu iubire 
pe aceia pe care i-ai mântuit; 
pătimirea Fiului tău ne-a adus răscumpărarea, 
învierea lui să fie pururi bucuria noastră. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 La nivel diecezan se celebrează Ziua Tineretului (a XXV-a). La Frumoasa vor participa reprezentanţi ai tinerilor din toate parohiile.
În faţa necesităţii pâinii vieţii, multă lume intră în criză şi-l părăseşte pe Isus. El nu pare să se alerteze, nici nu renunţă la propriile exigenţe. “Vreţi să plecaţi şi voi?”, îi întreabă pe cei doisprezece. Întrebarea este mereu actuală: plecăm sau rămânem? Alegem pâinea vieţii sau pâinea de grâu?

LECTURA I
Biserica creştea în număr
prin mângâierea Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42

31
 În zilele acelea,
Biserica se bucura de pace
în toată Iudeea, Galileea şi Samaria;
se consolida şi umbla în frica de Domnul
şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
32 Trecând pe la toate comunităţile,
Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida.
33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas,
care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat.
34 Petru i-a zis:
„Eneas, Isus Cristos te vindecă.
Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!”
Şi acesta îndată s-a ridicat.
35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron
l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita,
care, tradus, înseamnă „Gazelă”.
Aceasta era plină de fapte bune
şi de pomenile pe care le făcea.
37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit.
După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus.
38 Întrucât Lida era aproape de Iope,
discipolii au auzit că Petru se găsea acolo
şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme:
„Vino fără întârziere până la noi!”
39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei.
Când a ajuns, l-au dus în camera de sus
şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui,
plângând şi arătându-i tunicile şi hainele
pe care le făcea Tabita pe când era cu ele.
40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară,
a îngenuncheat, s-a rugat
şi, întorcându-se spre trup, a spus:
„Tabita, ridică-te!”
Ea a deschis ochii
şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat,
41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o.
Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve,
le-a prezentat-o vie.
42 Faptul a devenit cunoscut în toată localitatea Iope
şi mulţi au crezut în Domnul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.16-17 (R.: 12)

R
.: Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R.
.
16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, la cine să mergem?
Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 6,60-69

60
 În acel timp,
mulţi dintre discipolii lui Isus au zis:
„Greu este cuvântul acesta!
Cine poate să-l asculte?”
61 Dar Isus, cunoscând în sine
că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis:
„Vă scandalizează acest lucru?
62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului
urcându-se acolo unde a fost mai înainte?
63 Duhul este acela care dă viaţa,
trupul nu foloseşte la nimic.
Cuvintele pe care vi le-am spus
sunt duh şi viaţă.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred”.
De fapt, Isus ştia de la început
cine sunt cei care nu cred
şi cine este acela care îl va trăda.
65 Şi le-a zis:
„De aceea v-am spus
că nimeni nu poate să vină la mine
decât dacă îi este dat de la Tatăl”.
66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat
şi nu mai mergeau după el.
67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece:
„Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”
68 Simon Petru i-a răspuns:
„Doamne, la cine să mergem?
Tu ai cuvintele vieţii veşnice,
69 iar noi am crezut şi am cunoscut
că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 9,31-42; Ps 115; In 6,60-69

Este întotdeauna plăcut pentru noi să ascultăm aceste cuvinte ale lui Petru, care exprimă adeziunea sa deschisă faţă de Domnul în ciuda dificultăţilor, a dubiilor, care provoacă destabilizarea altora: „Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

Această credinţă este fundamentul vieţii creştine şi al oricărui apostolat. În relatarea din Faptele Apostolilor vedem că, prin intermediul credinţei, Petru continuă viaţa lui Isus, ministerul lui Isus, împlineşte chiar gesturile sale, chiar şi gesturi miraculoase. Desigur, în viaţa sfântului Petru există şi aspecte dureroase, dar el tocmai prin intermediul acestora continuă viaţa lui Isus: a fost închis, a fost chinuit în diferite moduri şi a suferit şi martiriul. Astăzi, în Faptele Apostolilor îl vedem pe Petru continuând gesturile lui Isus între cei bolnavi, şi el operează până şi o înviere: în mod spontan, el face ceea ce Isus făcuse în viaţa sa pământească. În evanghelie este relatată vindecarea unui paralitic căruia Isus îi spune: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă”. Petru spune aceleaşi cuvinte: „Enea, ridică-te şi strânge-ţi patul”. Situaţia nu este exact aceeaşi, pentru că nu este Enea cel care merge la Petru, ci apostolul e cel care se îndreaptă spre el, dar Petru a făcut, dintr-o inspiraţie a Duhului Sfânt, ceea ce Isus ar fi făcut de la sine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în istoria Tabitei, în care vedem un raport strâns cu miracolul învierii fiicei lui Iair. În evanghelie, Isus spune: „Talita (copilă), scoală-te!” Numele Tabita e foarte asemănător apelativului comun, există numai o diferenţă de o literă şi Petru, în mod spontan, exclamă: „Tabita, scoală-te!”, faţă de cum spusese Isus: „Talita, scoală-te!”

Acest fapt ne ajută să vedem cum credinţa realizează o unire profundă cu Domnul şi permite prin intermediul nostru, continuarea acţiunii sale. Petru este convins că nu el este cel care a împlinit acele gesturi, ci că a fost numai instrumentul lui Isus şi o spune în mod expres lui Enea: „Enea, Isus Cristos te vindecă”, nu spune: „Eu te vindec”. Aici este diferenţa. Petru nu se confundă cu Isus: el este instrumentul, dar Isus este cel care vindecă: „Nu trebuie să vă miraţi B va spune după minunea de la poarta numită Cea Frumoasă B ca şi cum prin puterea şi prin destoinicia noastră l-am făcut pe acest om să umble: Dumnezeu l-a preamărit pe slujitorul său Isus”. Astfel, fecunditatea apostolatului rezultă de două ori condiţionată de credinţă: în sens pozitiv, există o legătură între apostol şi Domnul său, între Petru şi Isus, în sens negativ, există această condiţie a umilinţei, care este absolut indispensabilă, deoarece noi primim darurile lui Dumnezeu numai prin intermediul lui Isus Cristos.