en-USro-RO

Inregistrare | Login
28 iulie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 28 iulie 2017

Sfintii zilei
Sf. Victor I, pp. m.
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde, IV
Lectionar
Ex 20,1-17: Legea a fost dată prin Moise.
Ps 18: Tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice!
Mt 13,18-23: Cine ascultă cuvântul şi-l înţelege, acesta aduce rod.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an

 

Sfintii zilei

SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, regină

 Liturghierul Roman

 

11 iulie 

SF. BENEDICT, abate, patron al Europei UP

Ant. la intrare

A fost un om vrednic de toată cinstirea,

binecuvântat prin har, precum îl arată şi numele, Benedict,

care şi-a părăsit casa şi moştenirea de la părinţi,

pentru a-i fi plăcut numai lui Dumnezeu,

şi a căutat lăcaşul conversaţiilor sfinte.

 

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule, care l-ai orânduit pe sfântul abate Benedict

ca învăţător minunat la şcoala slujirii tale,

dă-ne, te rugăm, harul,

de a nu pune nimic mai presus de iubirea ta,

ca să putem alerga cu inimă deschisă, pe calea poruncilor tale.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR

Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne,

la această sfântă jertfă pe care ţi-o aducem

în sărbătoarea sfântului abate Benedict

şi dă-ne harul ca, după exemplul lui,

să te căutăm numai pe tine,

şi astfel, să putem primi darul unităţii şi al păcii, în slujirea ta.

Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie 

Acesta este administratorul credincios şi înţelept,

pe care stăpânul l-a pus peste servitorii săi,

ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit.             Lc 12,42

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

După ce am primit chezăşia vieţii veşnice,

te rugăm cu umilinţă, Doamne,

să ne dai harul ca, urmând exemplul sfântului Benedict,

să slujim cu fidelitate lucrarea ta

şi să-i iubim pe fraţii noştri cu dragoste înflăcărată.

Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Benedict (480-547) s-a născut la Nursia, în Umbria. Student la Roma, condamnă societatea coruptă din timpul său, se retrage în singurătatea de la Subiaco pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi a trăi sub privirea sa. Viaţa sa atrage discipoli şi în jurul lui se formează o comunitate. Obligat să părăsească Subiaco, îşi mută comunitatea la Monte Cassino. Aici scrie o regulă, în care sintetizează tradiţiile monastice anterioare, pentru care a fost numit părintele monahismului occidental. Călugărul benedictin îl caută pe Dumnezeu şi răspândeşte pacea prin rugăciune şi muncă în cadrul unei comunităţi, sub conducerea unui părinte spiritual, abatele. A murit la 21 martie 547, însă chiar din secolul al VIII-lea amintirea lui era celebrată în multe regiuni la 11 iulie.

LECTURA I
Pleacă-ţi inima spre înţelegere!
Citire din cartea Proverbelor 2,1-9

1 Fiule, dacă primeşti cuvintele mele,
şi păstrezi la tine poruncile mele,
2 dacă asculţi cu urechea înţelepciunea
şi dacă-ţi pleci inima spre înţelegere,
3 ba, mai mult,
dacă vei striga după pricepere
şi dacă-ţi vei înălţa glasul după înţelegere,
4 dacă o vei căuta ca pe argint
şi dacă te vei interesa ca de comori,
5 atunci vei pricepe teama de Domnul
şi vei afla cunoaşterea lui Dumnezeu.
6 Căci Domnul dă înţelepciunea,
din gura lui ies cunoaşterea şi înţelegerea.
7 El rezervă pentru cei drepţi succesul,
este scut pentru cei care umblă în neprihănire.
8 Păzeşte căile judecăţii
şi ocroteşte drumul celor pioşi ai săi.
9 Atunci vei pricepe dreptatea şi judecata,
nepărtinirea, pe orice cale a binelui.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a);

R
.: Gustaţi şi vedeţi
cât de bun este Domnul!

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută refugiu în el! R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi, care m-aţi urmat,
veţi primi însutit şi veţi moşteni viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 19,27-29

27 În acel timp,
Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus:
„Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!
Deci care va fi partea noastră?”
28 Dar Isus le-a zis:
„Adevăr vă spun că voi, care m-aţi urmat,
la reînnoirea tuturor lucrurilor,
când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale,
veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri,
ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
29 Şi oricine va fi părăsit case sau fraţi sau surori,
sau tată sau mamă, sau soţie sau copii,
sau ogoare pentru numele meu,
va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Prov 2,1-9; Ps 111; In 15,1-8

Evanghelia de astăzi insistă asupra roadelor şi asupra interiorităţii şi corespunde perfect vocaţiei benedictine de interioritate şi de fecunditate interioară.

Isus ne cere să aducem roade şi ne arată condiţiile pentru a realiza acest lucru care este o exigenţă esenţială, dat fiind că „orice mlădiţă ce este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult”.

A aduce roade este un lucru care se opune, într-un anumit sens, acelei munci făcute în serie ca o maşină: există o mare diferenţă între o maşină ce produce şi o plantă ce produce. Produsele unei maşini sunt toate egale, materiale, cu provenienţă, să spunem aşa, externă; o plantă produce lent, printr-un proces vital, un fruct cu un gust unic: nu există două fructe identice. Un obiect nu poate fi maturizat: el este fabricat, el este pus în comerţ, se vinde, se foloseşte, se aruncă; un fruct, dimpotrivă, trebuie să se maturizeze.

Ne aflăm în faţa unei opoziţii ce poate să fie aplicată şi lucrărilor noastre. Şi sfântul Paul, în Scrisoarea către Galateni, vorbeşte despre faptele trupului care se opun faptelor Spiritului. Iudeii erau preocupaţi de fapte şi de multe ori şi creştinii sunt la fel: să facă fapte bune, să-şi înmulţească acţiunile pentru a-şi spori meriteleY şi e un lucru uşor să sporeşti numărul faptelor, e asemănător cu ceea ce face o maşină care produce în mod mecanic. Dar Domnul nu ne cere să înmulţim faptele exterioare, vrea ca noi să producem roade. Şi acesta este un lucru foarte diferit.

Noi suntem capabili să lucrăm, să înmulţim activităţile noastre, să ne organizăm, să facem planuri pentru a le realizaY Putem face acestea în exterior, ca o maşină, de la noi înşine. Dar Domnul ne cere să producem roade, şi aceasta singuri nu suntem în stare să o facem, pentru că este un alt lucru, presupune interioritate, o viaţă interioară care nu ne este naturală, pe care trebuie să o primim în noi. Numai în Domnul, împreună cu el, putem produce roade.

Isus a vorbit despre pomi buni şi pomi răi şi a spus că un pom bun produce roade bune, în timp ce un pom rău produce roade rele. Şi a mai zis că noi nu suntem pomi buni, că inima noastră este rea, că din inima omului ies toate lucrurile rele, lipsa de caritate, necurăţia, avariţia, crimele. Omul decăzut nu mai este un pom bun, nu mai poate produce roade bune de unul singur.

Tocmai pentru acest motiv, Isus ne arată condiţia indispensabilă pentru a produce roade plăcute lui Dumnezeu: „Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine”. Roadele Duhului sunt întotdeauna roade de unire cu Cristos, sunt cele despre care sfântul Paul spune că înseamnă iubire, bucurie, pace, răbdare şi multe alte daruri spirituale. Benedictinii insistă asupra păcii, aşteaptă de la comuniunea cu Domnul pacea în comunitate şi pacea care se comunică în jurul lor. Pacea este rodul Duhului. Şi ei caută această pace moderându-şi activitatea lor. Ei nu caută să facă multe lucruri, dar îşi reglementează activitatea lor în aşa fel încât să-şi poată salva viaţa interioară şi să producă roadele Duhului şi nu numai cele umane. Desigur că benedictinii sunt capabili de o muncă perseverentă, de aceea, se şi spune „muncă de benedictini” tocmai pentru a vorbi despre o lucrare de amploare, care cere o perseverenţă, o răbdare, un curaj pe care nu toţi îl au: ei îşi dobândesc perseverenţa tocmai prin unirea lor cu Dumnezeu. Făcându-şi munca pentru Domnul, ei sunt capabili să o facă împotriva tuturor obstacolelor, să înainteze lent, cu răbdare, împlinind lucrări care sfidează timpul. Dar principala lor aspiraţie este aceea de a aduce roade, şi aceea trebuie să fie şi a noastră.

Important nu este să faci o lucrare sau alta, activitatea externă, reuşita. Importantă este unirea cu Dumnezeu şi roadele care urmează de aici. Ştim cu toţii că există persoane care nu mai pot lucra din cauza unei boli sau din alt motiv: dacă sunt unite cu Domnul, aduc roade mult mai multe decât altele care se obosesc în activităţi multiple. „Rămâneţi în mine şi eu în voiY Cine rămâne în mine şi eu în el aduce mult rod, pentru că fără mine nu puteţi face nimic”.

Isus face o precizare importantă: „Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voiY„. Pentru a aduce roade, trebuie să medităm cuvântul Domnului, să-i permitem să-şi înfigă rădăcinile în inima noastră, să ne transforme, şi atunci va produce roade, acest cuvânt care este ca o sămânţă, adică are în sine o forţă vitală. Unirea noastră cu Domnul atunci va fi reală, concretă, nu va exista numai în imaginaţia noastră.

Să nu ne descurajăm dacă ne dăm seama că activitatea noastră este mai degrabă sterilă; să mergem cu răbdare, să-i cerem lui Isus să ne ajute să aprofundăm unirea noastră cu el şi roadele vor veni, ele vor fi bune şi abundente.