en-USro-RO

Inregistrare | Login
28 iulie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 28 iulie 2017

Sfintii zilei
Sf. Victor I, pp. m.
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde, IV
Lectionar
Ex 20,1-17: Legea a fost dată prin Moise.
Ps 18: Tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice!
Mt 13,18-23: Cine ascultă cuvântul şi-l înţelege, acesta aduce rod.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XIV-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Ne amintim de bunătatea ta, Dumnezeule, 
în mijlocul templului tău. 
Ca şi numele tău, Dumnezeule, 
slava ta se întinde până la marginile pământului; 
dreapta ta este plină de dreptate.                                              Cf. Ps 47,10 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tău,tu ai ridicat omenirea căzută. 
Te rugăm, dăruieşte-le credincioşilor tăi bucuria sfântă 
că au fost eliberaţi din robia păcatului şi călăuzeşte-i la fericirea veşnică. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Darurile pe care le închinăm numelui tău să ne purifice, 
Doamne, şi să ne facă să înaintăm zi de zi în trăirea vieţii cereşti. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul; 
ferice de omul care se încrede în el.                                    Ps 33,9

sau:
Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, 
şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul.                                Mt 11,28 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

D
oamne, tu ne-ai copleşit cu darurile tale minunate; 
dă-ne, te rugăm, harul să primim în noi roadele mântuirii
şi să nu încetăm niciodată a te lăuda.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Sfântul Matei dă lista celor 12 nu în momentul în care Cristos îi cheamă, cum fac Marcu (3,16-19) şi Luca (6,14-16), ci în momentul în care îi trimite. De aceea, el pare mai sensibil la misiunea apostolilor decât la chemarea lor. În acelaşi fel comunitatea creştină este comunitate misionară, Biserică “apostolică”, vestitoare permanentă şi universală a evangheliei.

LECTURA I
Noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o
faţă de fratele nostru Iosif.
Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a

41,55 Când toată ţara Egiptului
a început să sufere de foame,
poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine.
Faraonul a zis tuturor egiptenilor:
„Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!”
56 Când foametea s-a întins în toată ţara,
Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor.
Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului.
57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif,
căci foametea devenea cumplită pe tot pământul.
42,5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu,
aşa cum veneau şi alţii,
căci era foamete în ţara Canaan.
6 Iosif guverna peste ţară
şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării.
Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au prosternat cu faţa la pământ.
7a Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut.
Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime.
17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile,
18 iar a treia zi Iosif le-a spus:
„Faceţi aceasta şi veţi trăi,
căci şi eu mă tem de Dumnezeu!
19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi,
un frate de-al vostru
să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost,
iar voi plecaţi şi duceţi grâu
pentru familiile voastre înfometate!
20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic!
Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”.
Ei au făcut aşa.
21 Îşi spuneau unul către altul:
„Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif,
pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său
când se ruga de noi şi nu l-am ascultat.
De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”.
22 Ruben le-a răspuns:
„Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului?
Dar voi nu m-aţi ascultat.
Acum, iată, sângele lui caută răzbunare la noi!”
23 Ei nu ştiau că Iosif aude şi înţelege,
deoarece era un interpret între ei.
24a Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.10-11.18-19 (R.: 22)

R
.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor

şi să-i hrănească în timp de foamete! R.
 
 ALELUIA Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 10,1-7

1 În acel timp,
chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi,
Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate,
ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă.
2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea:
cel dintâi Simon, cel numit Petru,
şi Andrei, fratele lui;
Iacob, fiul lui Zebedeu,
şi Ioan, fratele lui;
3 Filip şi Bartolomeu;
Toma şi Matei, vameşul;
Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu;
4 Simon Canaaneanul
şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat.
5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le:
„Să nu mergeţi pe calea păgânilor
şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor!
6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
7 Mergând, predicaţi, spunând:
«S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 41,55-57; 42,5-7.17-24; Ps 32; Mt 10,1-7

„Chemându-i la sine pe cei doisprezece ucenici, Isus le-a dat putere ca să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă”. Nu-i trimite, deci, pe apostolii săi numai pentru a predica, dar şi pentru a vindeca. Abia după aceea evanghelia spune: „În drumul vostru vestiţi că împărăţia cerurilor este aproape”. Şi Isus făcea acelaşi lucru, adică nu se limita să predice, ci vindeca. Numai aşa evanghelia este completă, în sensul că nu este o lege, nu e numai un ansamblu de precepte date de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, este în mod real un dar al lui Dumnezeu, care ne mântuieşte. Predicarea evangheliei trebuie să demonstreze că este realmente un dar al lui Dumnezeu şi nu o exigenţă. Pentru aceasta, Isus le dă apostolilor puterea de a vindeca. Ca semn al prezenţei între noi a Dumnezeului care ne mântuieşte.

Creştinii B noi B trebuie să facă la fel. Nu trebuie numai „să predicăm”, să învăţăm că aceasta se face, cealaltă nu; trebuie, mai înainte de toate, să dăm mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu faţă de om, suflet şi trup. Dumnezeu a creat sufletul şi trupul şi nu dispreţuieşte trupul. Domnul Isus nu a dispreţuit trupurile bolnave, ba chiar s-a aplecat cu predilecţie asupra lor. Putea să spună B şi a spus-o, nu bolnavilor, ci tuturor B că este necesară purtarea propriei cruci, şi aceasta este adevărat şi esenţial, însă bolnavilor, tuturor celor care aveau o suferinţă, o nevoie, le venea în întâmpinare nu cu un precept, ci cu infinita sa bunătate şi cu puterea sa de vindecare şi de consolare. Şi noi trebuie, în acţiunile noastre, să arătăm că Dumnezeu este bun, că este unul care se dăruieşte, care aduce întotdeauna şi tuturor pacea şi bucuria sa.