en-USro-RO

Inregistrare | Login
16 decembrie 2017

Calendarul zilei

Sâmbătă, 16 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Sâmbătă din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbătă din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ştefan, rege *; Rochus, pelerin

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Ia aminte, Doamne, la legământul tău, 
iar viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată. 
Scoală-te, Doamne, apără cauza ta 
şi nu uita strigătul celor care te caută.                                         Cf. Ps 73,20. 19.22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt, 
noi îndrăznim să te numim Tată; desăvârşeşte în inimile noastre 
spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moştenirea făgăduită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunătate, Doamne, darurile pe care, în îndurarea ta, 
le-ai pus tu însuţi în mâinile Bisericii, ca să ţi le aducă, 
şi pe care le transformi, cu puterea ta, în taina mântuirii noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Laudă-l, Ierusalime, pe Domnul, 
care te satură cu cel mai bun grâu!                                          Ps 147,12.14 

sau:

Pâinea pe care o voi da eu 
este trupul meu pentru viaţa lumii, spune Domnul.               In 6,51 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Î
mpărtăşirea cu tainele tale sfinte, Doamne, 
să ne mântuiască şi să ne statornicească în lumina adevărului tău. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Biserica nu este o comunitate de “curaţi”. Este formată din bărbaţi şi femei cu limite, slăbiciuni şi păcate. Pentru aceasta este necesară corectarea fraternă: trebuie atenţionat fratele care greşeşte, este necesară rugăciunea împreună şi, în afară de aceasta, dar, mai ales, comunitatea trebuie să fie loc de iertare şi de milostivire.

LECTURA I
Moise, slujitorul Domnului, a murit în ţara Moab.
Nu s-a mai ridicat în Israel profet ca Moise.
Citire din cartea Deuteronomului 34,1-12

1 În zilele acelea,
Moise a urcat din stepele Moabului
pe muntele Nebo,
pe vârful Pisga, care este în dreptul Ierihonului.
Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan,
2 tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase,
toată ţara lui Iuda până la Marea Mediterană,
3 partea de sud, împrejurimile văii Ierihonului,
Cetatea Palmierilor, până la Ţoar.
4 Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara
pe care am jurat-o lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob,
zicând: «O voi da descendenţei tale».
Ţi-am arătat-o înaintea ochilor tăi,
dar acolo tu nu vei trece”.
5 Moise, slujitorul Domnului,
a murit acolo, în ţara Moab,
după cuvântul Domnului.
6 L-a îngropat în vale,
în ţara Moab, faţă în faţă cu Bet-Peor.
Nimeni nu-i ştie mormântul
până în ziua de azi.
7 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit;
vederea nu-i slăbise şi puterea nu-l lăsase.
8 Fiii lui Israel l-au plâns pe Moise în stepele Moabului
timp de treizeci de zile.
Şi s-au sfârşit zilele de plâns şi jale pentru Moise.
9 Iosue, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii,
căci Moise îşi pusese mâinile peste el.
Fiii lui Israel au ascultat de el
şi au făcut aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
10 Nu s-a mai ridicat în Israel profet ca Moise,
pe care să-l fi cunoscut Domnul faţă către faţă,
11 potrivit cu toate semnele şi minunile
pe care Domnul l-a trimis
să le înfăptuiască în ţara Egiptului
împotriva lui Faraon,
a tuturor slujitorilor săi şi a întregii sale ţări
12 şi potrivit cu mâna sa puternică
şi cu toate faptele mari, înfricoşătoare,
pe care le-a înfăptuit Moise înaintea întregului Israel.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),1-3a.5 şi 16-17 (R.: cf. 20a şi 9a)

R
.: Binecuvântat să fie Dumnezeu,
ocrotitorul vieţii noastre!

1 Strigaţi de bucurie lui Dumnezeu,
voi, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi gloria numelui său,
daţi-i glorie prin laudele voastre!
3a Spuneţi-i lui Dumnezeu:
„Cât de minunate sunt lucrările tale!” R.

5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Minunate sunt lucrările sale înaintea fiilor oamenilor.
16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru sufletul meu!
17 Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine
şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 18,15-20

15 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta,
mergi şi mustră-l numai între patru ochi!
Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.
16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi,
«pentru ca orice hotărâre
să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!»
17 Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii!
Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică,
să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş!
18 Adevăr vă spun:
tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer
şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer.
19 Iarăşi vă spun:
dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru,
le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.
20 Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu,
sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dt 34,1-12; Ps 65; Mt 18,15-20

În prima lectură de astăzi găsim relatarea despre moartea lui Moise. Moise moare înainte de intrarea în Ţara Făgăduită. Domnul îi spune: „Iată ţara pe care eu am jurat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob că le-o voi da urmaşilor lor. Te-am lăsat s-o vezi, dar nu vei intra în ea”. Moise nu a putut să ducă la capăt marea lucrare divină începută cu exodul din Egipt; în ciuda tuturor darurilor, a tuturor harurilor primite, el nu şi-a împlinit lucrarea: a făcut însă ceea ce era mai important, lăsând lui Iosue să o ducă la desăvârşire. Este un fapt pe care îl observăm cu regularitate în Vechiul Testament şi care arată că din planul lui Dumnezeu nimic nu este îndeplinit într-un mod desăvârşit. Găsim, în Vechiul Testament, multe prefigurări ale lui Cristos, însă nici una nu este perfectă. Moise pentru început, Iosue pentru sfârşit prefigurează fiecare un aspect al operei lui Cristos. Misterul lui Cristos este atât de bogat încât nu putea fi prefigurat într-o singură viaţă umană.

Vedem, la începutul Cărţii Genezei, că deja Abel prefigura misterul lui Cristos; Abel moare, dar într-un oarecare sens se manifestă viu după moarte: vocea sângelui se face auzită, după cum notează relatarea biblică. Însă, în realitate, Abel rămâne mort, nu învie. Prefigurează în mod imperfect învierea lui Cristos. La fel este şi cu sacrificiul lui Abraham: Isaac rămâne viu după sacrificiu, însă el nu a murit; prefigurează în mod parţial învierea lui Cristos, care iese viu din propriul sacrificiu, dar învingând moartea, trecând prin moarte. În istoria lui Iosif vedem că fraţii săi îl urau până într-acolo încât voiau să-l ucidă, şi aceasta este o prefigurare a pătimirii lui Isus, însă nu l-au ucis: şi aici prefigurarea este imperfectă. Iosif va rămâne viu în Egipt, fără să fi suferit moartea.

Aşa se întâmplă în cazul tuturor prefigurărilor: vedem în ele un aspect al misterului lui Cristos, dar nu întreg misterul. Domnia lui David prefigurează domnia lui Cristos; dar David nu a fost în măsură să-i construiască o casă lui Dumnezeu. Solomon construieşte templul, însă este vorba numai de un edificiu material, nu de adevărata „casă” a lui Dumnezeu. Adevăratul templu este Cristos înviat, cum o spune Evanghelia după Ioan.

Numai Cristos este plinătatea. Cristos împlineşte toate prefigurările; realizează în misterul pascal o sinteză extraordinară, minunată, a tuturor aspectelor planului lui Dumnezeu. Putem încerca o mare admiraţie pentru acest mister al lui Cristos, care iluminează tot Vechiul Testament. Cristos a îndeplinit toate figurile; Cristos este plinătatea harului. Să aprofundăm credinţa noastră în el, când reflectăm asupra figurilor antice şi vedem cum el le-a împlinit şi le-a depăşit.