en-USro-RO

Inregistrare | Login
18 august 2017

Calendarul zilei

Vineri, 18 august 2017

Sfintii zilei
Fer. Paula Montaldi, fc.
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde, III
Lectionar
Ios 24,1-13: L-am luat pe tatăl vostru Abraham de dincolo de Râu; v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţară.
Ps 135: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea lui!
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 19-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Ia aminte, Doamne, la legământul tău, 
iar viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată. 
Scoală-te, Doamne, apără cauza ta 
şi nu uita strigătul celor care te caută.                                         Cf. Ps 73,20. 19.22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt, 
noi îndrăznim să te numim Tată; desăvârşeşte în inimile noastre 
spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moştenirea făgăduită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunătate, Doamne, darurile pe care, în îndurarea ta, 
le-ai pus tu însuţi în mâinile Bisericii, ca să ţi le aducă, 
şi pe care le transformi, cu puterea ta, în taina mântuirii noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Laudă-l, Ierusalime, pe Domnul, 
care te satură cu cel mai bun grâu!                                          Ps 147,12.14 

sau:

Pâinea pe care o voi da eu 
este trupul meu pentru viaţa lumii, spune Domnul.               In 6,51 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Î
mpărtăşirea cu tainele tale sfinte, Doamne, 
să ne mântuiască şi să ne statornicească în lumina adevărului tău. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Evanghelia ne propune să situăm iertarea noastră în iertarea lui Dumnezeu. Este logica rugăciunii Tatăl nostru: “Iartă-mă aşa cum se iartă unui fiu sau unei fiice, pentru că încerc să fiu fiul tău sau fiica ta iertând”. A afirma: “Nu voi refuza niciodată iertarea nimănui” înseamnă: “Doresc să continui să fac parte din familia lui Dumnezeu”.

 LECTURA I
Arca alianţei Domnului întregului pământ
trece înaintea voastră în Iordan!
Citire din cartea lui Iosue 3,7-10a.11.13-17

7 În zilele acelea,
Domnul i-a zis lui Iosue:
,,Astăzi voi începe să te înalţ
înaintea întregului Israel,
ca să ştie că aşa cum am fost cu Moise,
tot aşa sunt cu tine.
8 Porunceşte-le preoţilor care duc arca alianţei:
«Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului,
să rămâneţi la Iordan!»”
9 Iosue le-a zis fiilor lui Israel: ,,Apropiaţi-vă
şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru!”
10a Iosue le-a zis:
,,Prin aceasta veţi cunoaşte
că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru.
11 Iată, arca alianţei Domnului întregului pământ
trece înaintea voastră în Iordan!
13 Când tălpile picioarelor preoţilor
care poartă arca alianţei Domnului întregului pământ
vor intra în apele Iordanului, apele se vor despărţi:
cele care curg, de apele din partea de sus,
care vor sta ca un dig”.
14 Când poporul a ieşit din corturile lor ca să treacă Iordanul,
preoţii care duceau arca alianţei erau înaintea poporului.
15 Când preoţii care duceau arca au ajuns la Iordan
şi când picioarele preoţilor care duceau arca
s-au afundat în marginea apei
– căci Iordanul era plin
până peste maluri în zilele secerişului –,
16 apele Iordanului care coborau de sus
s-au adunat ca într-un dig până foarte departe,
la Adam, cetatea care este lângă Ţartan,
iar cele care coborau către marea din Arabah,
Marea Sărată, au secat complet.
Poporul a trecut în faţa Ierihonului.
17 Preoţii care duceau arca alianţei Domnului
s-au oprit pe uscat în mijlocul Iordanului
şi tot Israelul a trecut pe uscat
până când tot poporul a terminat de trecut Iordanul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113a(114),1-2.3-4.5-6

R
.: Aleluia!

1 Când a ieşit Israel din Egipt,
casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar,
2 Iuda a devenit sanctuarul lui
şi Israel, stăpânirea sa. R.

3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a întors înapoi;
4 munţii au săltat ca berbecii
şi dealurile, ca mieii unei turme. R.

5 Mare, ce ai tu de fugi,
şi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi?
6 Munţilor, pentru ce săltaţi ca berbecii,
şi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),135
(Aleluia) Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori,
ci până la şaptezeci de ori şapte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 18,21–19,1

18,21 În acel timp,
Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus:
„Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu
care greşeşte împotriva mea?
De şapte ori?”
22 Isus i-a spus:
„Nu-ţi spun până la şapte ori,
ci până la şaptezeci de ori şapte.
23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege
care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi.
24 Când a început să ceară conturile,
i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi.
25 Întrucât nu putea să-i restituie,
stăpânul a poruncit ca să fie vândut
el, soţia, copiii şi tot ce avea
şi să achite datoria.
26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i:
«Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!»
27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela,
l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria.
28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul
care era servitor împreună cu el
şi care îi datora o sută de dinari.
Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i:
«Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!»
29 Căzând în genunchi,
cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i:
«Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!»
30 Dar el nu a vrut;
dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare
până când îi va fi plătit datoria.
31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute,
s-au întristat foarte mult şi, venind,
au povestit stăpânului toate cele întâmplate.
32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis:
«Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea
pentru că m-ai rugat.
33 Nu trebuia să te înduri şi tu
de cel care este servitor ca şi tine
aşa cum eu m-am îndurat de tine?»
34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor
până va fi plătit toată datoria.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc
dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea,
a plecat din Galileea
şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ios 3,7-10.11.13-17; Ps 113 A; Mt 18,21B19,1

În frumoasa relatare a trecerii Iordanului de către israeliţi, putem nota insistenţa asupra rolului arcei alianţei. Personajul principal, dacă se poate spune aşa, nu este Iosue, nici poporul: este arca, arca alianţei, care a fost numită şi „arca lui Dumnezeu”, „arca alianţei Domnului şi a tot pământul”.

Datorită arcei alianţei, un obstacol insurmontabil, adică Iordanul, care era plin în timpul secerişului, aşa cum este şi astăzi, este trecut cu uşurinţă.

Aceasta demonstrează că elementul decisiv în viaţa noastră, pentru a depăşi dificultăţile, pentru a învinge obstacolele, nu sunt puterile noastre, nu sunt capacităţile noastre, ci este prezenţa lui Dumnezeu, unirea cu Dumnezeu. Arca se numea „arca alianţei”; arca simboliza tocmai prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său; ea conţinea două realităţi, care vorbeau despre prezenţa lui Dumnezeu: pe de o parte, darul lui Dumnezeu, mana şi, pe de altă parte, o exigenţă a lui Dumnezeu, tablele alianţei, adică Decalogul.

Dacă vrem să fim uniţi cu Dumnezeu, trebuie să primim în acelaşi mod aceste două aspecte ale prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Darul lui Dumnezeu. Acest aspect este întotdeauna primul, cel mai important; totul începe cu iubirea lui Dumnezeu pentru noi. „Nu noi l-am iubit pe Dumnezeu B spune sfântul Ioan B ci el e acela care ne-a iubit pe noi”. Mana simbolizează această iubire a lui Dumnezeu, preocupată, generoasă, care ne menţine în viaţă, care ne ajută să progresăm. Mana B o ştim B este prefigurarea darului lui Dumnezeu în Cristos, în Euharistie. Pâinea din cer nu a dat-o Moise B spune Isus în Evanghelia după Ioan B ci Tatăl este acela care dă adevărata pâine din cer. Pâinea din cer este trupul Fiului lui Dumnezeu, dat pentru viaţa lumii.

Viaţa noastră trebuie să fie dirijată de acest dar al lui Dumnezeu. Primirea darului lui Dumnezeu în Euharistie este fundamentală dacă vrem să avem o orientare corectă şi să depăşim dificultăţile vieţii într-un mod pozitiv, în loc să ne lăsăm abătuţi de ele să ştim să le transformăm în ocazii de progres spiritual.

Pentru aceasta, este necesară, de asemenea, primirea celuilalt aspect al prezenţei divine, adică exigenţa divină. Tablele alianţei exprimau voinţa lui Dumnezeu pentru poporul său; o voinţă de iubire, o voinţă de eliberare; o voinţă foarte pozitivă, însă care uneori poate să pară o exigenţă severă, neplăcută, care nu ne permite să urmăm capriciile noastre, să căutăm satisfacţiile noastre.

În Noul Testament, exigenţa lui Dumnezeu a devenit încă mai profundă şi mai pozitivă în acelaşi timp, deoarece a fost rezumată de Isus în dubla poruncă a iubirii: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tăuY Să-l iubeşti pe aproapele tău”. Ba chiar exigenţa a devenit: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi”: o exigenţă minunată, în fond: numai să iubeşti. Suntem făcuţi pentru a iubi, auzim adesea. Deci, e o exigenţă pe care o primim cu entuziasm, când o înţelegem bine. Pe de altă parte, e o exigenţă reală, pentru că iubirea este exigentă, iubirea nu se trăieşte fără acceptarea sacrificiilor, fără acceptarea renunţării. Iubirea este tare ca infernul, spune Cântarea Cântărilor. În unele circumstanţe simţim că nu este uşor să iubim cu adevărat. Este, deci, o mare exigenţă. Însă este o exigenţă care, în acelaşi timp, este un dar al lui Dumnezeu. Isus vine în noi pentru a iubi; putem să iubim datorită inimii sale, care ni s-a dat. Sfântul Augustin spunea: „Dă-mi ceea ce porunceşti, porunceşte ceea ce vrei”. Viaţa creştină este tocmai această primire a darului lui Dumnezeu, darul iubirii lui Dumnezeu, nu numai în mod pasiv, lăsându-ne iubiţi de el, dar şi în mod activ: iubind împreună cu el. Şi aşa toate dificultăţile vor deveni ocazie de creştere şi de înaintare.