en-USro-RO

Inregistrare | Login
18 august 2017

Calendarul zilei

Vineri, 18 august 2017

Sfintii zilei
Fer. Paula Montaldi, fc.
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde, III
Lectionar
Ios 24,1-13: L-am luat pe tatăl vostru Abraham de dincolo de Râu; v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţară.
Ps 135: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea lui!
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 19-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Pius al X-lea, pp. **

 Liturghierul Roman

21 august
Sf. Pius al X lea, pp. **
 

Ant. la intrare 
Dumnezeu şi l-a ales ca mare preot
şi, deschizându-şi vistieria,
l-a copleşit cu tot binele (T.P. aleluia).                   Cf. Sir 50,1; 44,16.22


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care, pentru a apăra credinţa catolică
şi a reînnoi totul în Cristos,
l-ai copleşit pe sfântul papă Pius
cu înţelepciune cerească şi cu tărie apostolică,
te rugăm să ne dai şi nouă, cu bunătate, harul,
ca, urmând învăţătura şi exemplul lui, să dobândim răsplata veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR\
Te rugăm, Doamne, să primeşti cu bunătate ofranda noastră
şi să ne dai harul,
ca, urmând îndemnurile sfântului papă Pius,

să ne apropiem cu sinceră veneraţie de aceste sfinte taine
şi să le primim cu credinţă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Păstorul cel bun
îşi dă viaţa pentru oile sale (T.P. aleluia).                     Cf. In 10,11


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Celebrând amintirea sfântului papă Pius,
te rugăm, Doamne Dumnezeul nostru,
ca, prin puterea ospăţului tău ceresc,
să ne faci statornici în credinţă şi uniţi în iubirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Pius al X-lea (Giuseppe Sarto – 1835-1914) s-a născut la Riese, în regiunea Veneto. La vârsta de 23 de ani este sfinţit preot. Este condus de deviza: “Dragostea lui Cristos mă sileşte”. Nouă ani este vicar parohial la Tombolo, nouă ani paroh la Salzano, nouă ani canonic şi director spiritual la Treviso. Apoi este numit episcop de Mantua. Leon al XIII-lea îl numeşte patriarh de Veneţia şi-l face cardinal. Ajunge papă în anul 1903, străduindu-se să fie un adevărat păstor. Această intenţie a stat la baza activităţii sale de reformator pe plan liturgic şi canonic, mai ales în ceea ce priveşte împărtăşania copiilor şi împărtăşania deasă a credincioşilor. Şi a luat ca deviză a pontificatului “Instaurare omnia in Christo”.

LECTURA I
Ne-ar fi plăcut să vă dăm
nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Tesaloniceni 2,2b-8

2b Fraţilor,
am aflat curaj în Dumnezeul nostru
să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu
ducând o luptă aprigă.
3 Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire,
nici cu gând necinstit, nici cu înşelăciune,
4 ci aşa cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu
să ni se încredinţeze evanghelia,
aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac,
ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.
5 Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată
cuvinte de linguşire,
nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie,
Dumnezeu este martor,
6 nici nu am căutat glorie de la oameni:
nici de la voi şi nici de la alţii;
7 deşi, ca apostoli ai lui Cristos,
am fi putut să vă fim povară.
Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru
ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.
8 Atât de ataşaţi eram de voi,
încât ne-ar fi plăcut să vă dăm
nu numai evanghelia lui Dumnezeu,
ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R
.: Îndurările tale, Doamne,
în veci le voi cânta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Fidelitatea şi bunătatea mea vor fi cu el
şi prin numele meu va creşte puterea lui;
27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,14
(Aleluia) „Eu sunt păstorul cel bun”, spune Domnul.
„Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 21,15-17

15 În acel timp,
când li s-a arătat la Marea Tiberiadei,
după ce au stat la masă,
Isus i-a spus lui Simon Petru:
„Simon, fiul lui Ioan,
mă iubeşti mai mult decât aceştia?”
El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”.
El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!”
16 El i-a zis iarăşi, a doua oară:
„Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”
El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”.
I-a zis: „Paşte oile mele!”
17 I-a zis a treia oară:
„Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”
Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară:
„Mă iubeşti?”
şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate,
tu ştii că te iubesc”.
Isus i-a zis: „Paşte oile mele!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Jud 2,11-19; Ps 105; Mt 19,16-22

La începutul Cărţii Judecătorilor, ne este oferită o viziune generală asupra istoriei poporului ales de-a lungul acestei perioade. Este o schemă teologică dezolantă şi mai apoi confortantă. Vreau să spun că totul începe cu infidelitatea umană, însă mai apoi se manifestă fidelitatea lui Dumnezeu, care la sfârşit răstoarnă situaţia într-una favorabilă.

Infidelitatea umană. „Fiii lui Israel au săvârşit ceea ce este rău înaintea Domnului”. Această frază revine apoi ca un refren în toată cartea. Israeliţii nu au fost recunoscători faţă de Dumnezeu, căutând alţi zei, mai disponibili pentru aspiraţiile lor imediate. Ei îl abandonează pe Domnul şi vor să slujească zeilor Baal şi Astarte. Rezultatul este mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa: „Atunci, mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lui Israel. El i-a dat în mâna jefuitorilor care i-au prădat şi i-a lăsat în voia duşmanilor”. Israel este, astfel, din nou într-o situaţie de oprimare şi de sclavie, din propria-i vină. Atunci el îl imploră din nou pe Domnul, şi Domnul se lasă mişcat de gemetele poporului oprimat şi le trimite „judecători”, conducători inspiraţi de el, care iau în mână situaţia şi reuşesc să-i învingă pe asupritori, deoarece Domnul „era cu judecătorul şi îi elibera din mâna duşmanilor lor”. Dar, din nefericire, schema se repetă: după moartea judecătorului, israeliţii fac din nou ceea ce este rău înaintea lui Dumnezeu şi situaţia este şi mai dificilă: revine oprimarea din partea duşmanului şi reîncep lamentările. Şi Domnul întotdeauna se lasă mişcat de plânsul lor.

Dumnezeu îşi educă, astfel, poporul la convertire, înainte de toate la încredere în el, la fidelitate în toate circumstanţele, la încredere în ciuda păcatelor comise, la întoarcerea către Domnul cel milostiv pentru a regăsi plinătatea vieţii. Fidelitatea lui Dumnezeu are, astfel, precedenţă în faţa infidelităţii omului.

În evanghelia de astăzi ne este dată o lecţie complementară, arătându-ni-se că fidelitatea umană, atunci când ea există, are nevoie de o completare divină. Vedem acest tânăr care vrea să ştie care este calea cea bună pentru a obţine viaţa veşnică şi, de aceea, îl întreabă pe Isus. Isus îi zice: „Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile”. Este cerută fidelitatea umană pentru a putea primi toate harurile de la Dumnezeu. Tânărul a păzit întotdeauna poruncile şi, de aceea, întreabă: „Ce-mi mai lipseşte?” Dacă fidelitatea sa a fost perfectă, ce putea să-i mai lipsească?

Răspunsul lui Isus este paradoxal, aşa cum se întâmplă adeseori. „Nu-ţi lipseşte nimic; ai prea multe. Îţi lipseşte sărăcia faţă de lucrurile pământeşti, pentru a fi disponibil pentru iubirea divină”. „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-mă!”

„Fericiţi cei săraci”, a spus Isus, „pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Detaşarea de toate pentru a face loc adevăratelor comori: iată secretul vieţii depline. Detaşarea de sine pentru a primi viaţa lui Cristos: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Este un drum lung, deloc uşor, însă plin de speranţă. Isus vrea să ne împărtăşească bucuria sa, a spus-o de mai multe ori: „Ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”.

Aceasta se poate obţine numai prin detaşarea de bunurile materiale pentru a primi iubirea generoasă a lui Cristos.