en-USro-RO

Register | Login
Sunday, October 22, 2017

Calendarul zilei

Duminică, 22 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 29-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Is 45,1.4-6: Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Ps 95: Daţi Domnului glorie şi putere!
1Tes 1,1-5b: Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Mt 22,15-21: Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

 

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv. **

 Liturghierul Roman

13 septembrie
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv. **
 

Ant. la intrare 
Cei învăţaţi vor străluci ca lumina cerului 
şi cei care îi învaţă pe cei mulţi dreptatea 
vor fi precum stelele în vecii vecilor.                     Cf. Dan 12,3.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tăria celor ce nădăjduiesc în tine, 
care ai voit ca sfântul episcop Ioan Gură de Aur 
să strălucească printr-o minunată elocvenţă şi prin tărie în încercări, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să fim şi noi luminaţi de învăţătura lui 
şi întăriţi de exemplul lui de răbdare neînvinsă. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Să-ţi fie plăcută, Dumnezeule, 
jertfa pe care ţi-o aducem din toată inima, 
astăzi, când celebrăm amintirea sfântului Ioan Gură de Aur 
şi când, după îndemnul lui, 
ne dăruim şi pe noi înşine cu totul ţie, lăudându-te într-un glas. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, pe Cristos, 
puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.         Cf. 1Cor 1,23-24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dă-ne, te rugăm, Dumnezeule îndurător, harul, 
ca tainele pe care le-am primit, 
celebrând amintirea sfântului Ioan Gură de Aur, 
să ne întărească în iubirea ta 
şi să ne facă mărturisitori fideli ai adevărului tău. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Ioan (349-407) s-a născut la Antiohia; a primit o educaţie aleasă; a îmbrăţişat viaţa ascetică, a fost hirotonit preot şi a devenit un predicator vestit. Compune o operă teologică şi exegetică în care pune în lumină sensul literal al Scripturii. În anul 398 a fost ales episcop de Constantinopol. A lucrat la redresarea morală a clerului şi a credincioşilor. Şi a atras astfel ura împărătesei Eudoxia şi a curţii imperiale. A fost silit să ia drumul exilului de două ori. Apăsat de suferinţă, a murit la Comana, în Pont, la 14 septembrie 407. A predicat şi a scris mult expunând învăţătura creştină şi îndemnând la o viaţă creştină autentică, meritând numele de Chrysostom – “Gură de Aur”. Este patronul oratorilor creştini.

LECTURA I
Au primit lucrarea slujirii
spre edificarea trupului lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Efeseni 4,1-7.11-13

1 Fraţilor,
aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul,
să umblaţi în mod vrednic
de chemarea pe care aţi primit-o:
2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare,
îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3 străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului
în legătura păcii.
4 Este un singur trup şi un singur Duh,
după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă,
aceea a chemării voastre.
5 Este un singur Domn,
o singură credinţă, un singur Botez,
6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor,
care este peste toate, prin toţi şi în toţi.
7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul
după măsura darului lui Cristos.
11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli;
pe alţii, ca profeţi;
pe alţii, ca evanghelişti;
pe alţii, ca păstori şi învăţători
12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii
spre edificarea trupului lui Cristos,
13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei
şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu,
la omul desăvârşit,
la măsura staturii plinătăţii lui Cristos.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)

R
.: Iată, vin, Doamne,
ca să fac voinţa ta!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine:
9 ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu,
semănătorul este Cristos;
toţi cei care-l vor găsi vor rămâne în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Iată, semănătorul a ieşit să semene!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 4,1-10.13-20

1 În acel timp,
Isus a început din nou
să înveţe de-a lungul mării
şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare,
încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare.
Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 El îi învăţa multe în parabole.
Şi le spunea în învăţătura lui:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!
4 Şi, în timp ce semăna,
o parte a căzut de-a lungul drumului.
Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe loc pietros,
unde nu avea pământ mult,
şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.
6 Iar când soarele a răsărit,
s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini.
Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod.
A încolţit, a crescut şi a adus:
una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.
9 Şi a zis:
„Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”
10 Când a rămas singur,
cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece,
l-au întrebat despre parabole.
13 Apoi le-a spus: „Nu înţelegeţi această parabolă?
Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului
unde se seamănă cuvântul:
când îl ascultă, vine imediat Satana
şi ia cuvântul semănat în ei.
16 Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia
care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
17 dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici.
Dacă vine o suferinţă sau o persecuţie din cauza cuvântului,
se scandalizează îndată.
18 Alţii sunt cei semănaţi între spini.
Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 dar grijile acestei lumi,
amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte
intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.
20 Apoi, sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun.
Aceştia ascultă cuvântul,
îl primesc şi aduc rod:
unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.
Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu,
semănătorul este Cristos;
toţi cei care-l vor găsi vor rămâne în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 4,1-9

1 În acel timp,
Isus a început din nou
să înveţe de-a lungul mării
şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare,
încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare.
Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 El îi învăţa multe în parabole.
Şi le spunea în învăţătura lui:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!
4 Şi, în timp ce semăna,o parte a căzut de-a lungul drumului.
Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult,
şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.
6 Iar când soarele a răsărit,
s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini.
Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod.
A încolţit, a crescut şi a adus:
una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.
9 Şi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Col 3,1-11; Ps 144; Lc 6,20-26

În prima lectură de ieri, sfântul Paul ne-a spus: „Aţi fost înmormântaţi împreună cu Cristos prin Botez, împreună cu el aţi şi înviat prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care l-a înviat din morţi”.

Pentru acest dar divin, apostolul ne invită să aducem „necontenit mulţumiri lui Dumnezeu”. Astăzi, din aceleaşi fapte, Paul trage o altă concluzie: deoarece aţi murit împreună cu Cristos, nu vă mai gândiţi la lucrurile de pe pământ; pentru că aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus”.

Ce înseamnă acest îndemn al lui Paul? Trebuie oare să visăm mereu fericirea cerească, neglijând angajamentele prezente?

Aceasta ar fi o interpretare foarte greşită. Desigur, este bine să te gândeşti la fericirea pe care Dumnezeu ne-o promite în cer, această speranţă trebuie să ne însufleţească, dar nu rezultă de aici că trebuie să neglijăm angajamentele noastre pământeşti, pentru că „lucrurile de sus” nu sunt numai fericirea viitoare în paradis, ci sunt, de asemenea şi înainte de toate, lucrurile spirituale din prezent, adică ceea ce Paul, în Scrisoarea către Galateni, numeşte „roadele Duhului”: iubirea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, stăpânirea de sine, bucuria, pacea.

Viaţa veşnică nu este pentru creştin doar o speranţă viitoare: viaţa veşnică a început deja aici. Viaţa trăită împreună cu Cristos cel înviat, pentru orice creştin începe aici, o dată cu primirea Botezului. Nu trebuie să aşteptăm să murim pentru a începe să trăim o viaţă nouă în Cristos: este o viaţă pe care o avem în noi şi pe care trebuie să o maturizăm. Acesta este sensul îndemnului lui Paul: „Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus”, căutaţi în viaţa concretă adevăratele valori. Nu căutaţi banul, nu căutaţi putereaY Căutaţi progresul în comuniunea cu fraţii, căutaţi progresul în iubire, căutaţi pacea, blândeţea care învinge violenţa.

Sfântul Paul ne spune că trebuie mereu să murim şi să înviem: misterul pascal trebuie să se actualizeze în viaţa noastră în fiecare zi. Trebuie să murim. O parte din fiinţa noastră trebuie să fie menţinută în moarte şi o altă parte trebuie să crească. „Mortificaţi B spune Paul B acea parte din voi care aparţine pământului”, şi explică: este vorba mai întâi de imoralitatea sexuală, apoi căutarea banului, faţă de care Paul este foarte sever: „acea goană după averi care este o slujire la idoli”, apoi toate lucrurile care se opun direct comuniunii frăţeşti: mânia, răutatea, minciuna, insultele şi cuvintele murdare: „Să dispară dintre voi minciuna”, îndeamnă Paul, pentru că sunteţi membre ale Trupului lui Cristos. „Debarasaţi-vă de purtarea omului vechi, care este în faptele voastre, şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, pe care Creatorul îl face mereu nou după chipul său”. Vocaţia creştină nu înseamnă evadare din lume, ci transformare pozitivă a lumii. Creştinul este chemat să caute în lume adevăratele valori, lucru ce devine posibil datorită energiei extraordinare care este eliberată din învierea lui Cristos, lumină şi forţă şi, mai presus de toate, iubire. Sfântul Paul nu are expresii destul de puternice pentru a exprima această forţă, putere, energie divină de care dispunem. Trebuie să fim convinşi că Cristos pune la dispoziţia noastră puterea învierii sale, pentru ca şi noi să putem învinge răul şi moartea, ca să putem şi noi, în el, să reînnoim lumea în iubire. Nu vom fi niciodată destul de deschişi să primim această energie transformatoare, re-creatoare.