en-USro-RO

Inregistrare | Login
21 septembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 21 septembrie 2017

Sfintii zilei
SS. MATEI, ap. şi ev.; Iona, profet
Liturghierul Roman
Sf. MATEI, ap. şi ev. 
Liturghie proprie, Gloria, prefaţă pentru apostoli
roşu, P
Lectionar
Ef 4,1-7.11-13: El i-a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca evanghelişti.
Ps 18: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.
Mt 9,9-13: I-a spus: “Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat.
Meditatia zilei
Sf. MATEI, ap. şi ev.

 

Sfintii zilei

Sf. Fc. Maria Îndurerată **

 Liturghierul Roman

15 septembrie

Sfânta Fecioară Maria Îndurerată **

Ant. la intrare

Simeon i-a spus Mariei: 
„Iată, acesta este pus spre căderea 
şi spre ridicarea multora în Israel 
şi ca semn care va stârni împotrivire; 
iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul”.                         Cf. Lc 2,34-35

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai voit ca lângă Fiul tău înălţat pe cruce 
să stea Maica sa, pătimind împreună cu el, 
dă-i Bisericii tale harul, 
ca, părtaşă fiind, alături de Maria, la pătimirea lui Cristos, 
să se învrednicească a se bucura, împreună cu ea, de înviere. 
El, care, fiind Dumnezeu.


ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Dumnezeule îndurător, spre lauda numelui tău, 
rugăciunile şi jertfele pe care ţi le aducem 
în cinstea sfintei Fecioare Maria, 
pe care ne-ai dăruit-o cu bunătate ca mamă plină de iubire 
pe când stătea lângă crucea lui Isus. 
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie

Întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, 
ca să puteţi tresălta de bucurie şi la arătarea gloriei lui.             Cf. 1Pt 4,13


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
După ce am primit tainele răscumpărării veşnice, 
te rugăm cu umilinţă, Doamne, 
ca, meditând suferinţele Fecioarei Maria, 
să împlinim în noi pentru Biserică cele ce lipsesc pătimirii lui Cristos. 
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Sărbătoare relativ recentă (1814), Sfânta Fecioară Maria Îndurerată nu exprimă numai o evlavie mariană care în Evul Mediu socotea mai importantă enumerarea celor şapte dureri ale Mariei, ci corespunde locului pe care Evanghelia îl dă Mariei în misterul mântuirii împlinit de Fiul ei. Isus ne obligă la o alegere: în faţa revelaţiei iubirii Tatălui şi a exigenţelor sale, oamenii se împart. Răstignit de cei care-l contrazic, Cristos îi salvează pe cei care cred în el. Inima Mariei e sfâşiată de această împărţire a oamenilor. Maria ia parte la patima Fiului său şi astfel ea îi naşte în durere pe cei aleşi, pe care Cristos îi mântuieşte şi cărora Cristos le-a dat-o de mamă.

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea,
şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9

7 Fraţilor,
în zilele vieţii sale pământeşti,
Cristos a oferit,
cu strigăte puternice şi cu lacrimi,
rugăciuni şi cereri
către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte
şi a fost ascultat datorită evlaviei lui.
8 Şi, deşi era Fiu,
a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
9 iar după ce a fost făcut desăvârşit,
a devenit cauză de mântuire veşnică
pentru toţi cei care ascultă de el.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2-3a.3bc-4.5-6.15-16.20 (R.: 17b)

R
.: În îndurarea ta,
mântuieşte-mă, Doamne!

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
3a Pleacă-ţi urechea spre mine! R.

3bc Grăbeşte-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale!”
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor! R.

SECVENŢA
Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele:
 * Sancta Mater, istud agas / Fă ca inima să-mi bată!

Stabat Mater

Stabat Mater dolorósa
iuxta crucem lacrimósa,
dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,
contristátam et doléntem,
pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta
fuit illa benedícta
Mater unigéniti!

Quæ mærébat, et dolébat,
Pia Mater, dum vidébat
nati poenas íncliti.

Quis est homo, qui non fleret,
Matrem Christi si vidéret
in tanto supplício?

Quis non posset contristári,
Christi Matrem contemplári
doléntem cum Fílio?

Pro peccátis suæ gentis
vidit Iesum in torméntis,
et flagéllis súbditum.

Vidit suum dulcem natum
moriéndo desolátum,
dum emísit spíritum.

Eia Mater, fons amóris,
me sentíre vim dolóris
fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum
in amándo Christum Deum
ut sibi compláceam.

* Sancta Mater, istud agas
crucifíxi fige plagas
cordi meo válide.

Tui nati vulneráti,
tam dignáti pro me pati,
poenas mecum dívide.

Fac me tecum pie flére,
Crucifíxo condolére,
donec ego víxero.

Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociáre
in planctu desídero.

Virgo vírginum præclára,
mihi iam non sis amára:
fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,
passiónis fac consórtem,
et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,
fac me cruce inebriári
et cruóre Fílii.

Flammis ne urar succénsus,
per te, Virgo, sim defénsus
in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,
da per Matrem me veníre
ad palmam victóriæ.

Quando corpus moriétur,
fac ut animæ donétur
paradísi glória.

Stă Măicuţa Preamâhnită
Lângă cruce-nmărmurită,
Privind Fiul atârnând.

Sufletul, durerii pradă,
E adânc străpuns de spadă,
E în lacrimi chipu-i blând.

Plânsul văzul i-l destramă;
Ce durere pentr-o mamă
Care are-un singur fiu!

E zdrobită de durere,
Nu e strop de mângâiere
Pentru sufletu-i pustiu.

Nu-i privelişte mai tristă
Ca o mamă ce asistă
Când copilul e ucis.

Maica sfântă jalnic plânge,
Contemplând, scăldat în sânge,
Chipu-i rupt din paradis.

Vede cum, ca să ridice
Vina noastră, iată, bice
Fără milă carnea-i rup.

Pe Calvar cu dânsul suie,
Vede, pironit în cuie,
Fără viaţă al său trup.

* Fă ca inima să-mi bată
Cu a ta, o, Preacurată,
Fă să plâng şi să suspin!

Slugii tale doar un har dă:
Fă ca inima să-mi ardă
De-al iubirii foc divin!

Tu în piept, o, Maică sfântă,
Rănile mi le împlântă,
Răni purtate de Isus!

Pieptul meu mereu să poarte
Suferinţa ce la moarte
Pe-al tău Fiu iubit l-a dus!

Răstignitul, când mi-apare,
Cu durerile-i amare,
Facă-mă să plâng amar!

Preaduioasă Mamă, tu, ce,
Suferind, ai plâns sub cruce,
Dă-mi al lacrimilor dar!

Întristata mea Măicuţă,
Dac-aş şti că îţi mai cruţă
Din durere plânsul meu,

Aş vărsa fără-ncetare
Lacrimi multe şi amare,
Ca să-ţi iau din chinul greu.

Fă să port mereu în minte
Cruce, patimi, răni preasfinte,
Tot ce Domnul a-ndurat!

Iar la marea judecată,
Te îndură, Preacurată,
De un suflet vinovat!

Mă salveze, o, Fecioară,
Crucea care-odinioară
Paradisul l-a deschis!

Iar în clipele supreme
Ale morţii, să mă cheme
Glasul tău în paradis! Amin

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria,
căci, suferind sub crucea Domnului,
deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Maica sfântă jalnic plânge
contemplând, scăldat în sânge,
chipu-i rupt din paradis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 19,25-27

25 În acel timp,
lângă crucea lui Isus,
stăteau mama lui Isus
şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa,
şi Maria Magdalena.
26 Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui
şi discipolul pe care îl iubea,
i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 Apoi, i-a spus discipolului:
„Iat-o pe mama ta!”
Şi, din ceasul acela,
discipolul a luat-o acasă la el.
Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria,
căci, suferind sub crucea Domnului,
deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
O sabie îţi va străpunge sufletul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 2,33-35

33 În acel timp,
tatăl şi mama lui Isus
se mirau de cele spuse despre el.
34 Simeon i-a binecuvântat
şi i-a spus Mariei, mama lui:
„Iată, acesta este pus
spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel
şi ca semn de contadicţie –
35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi –,
iar o sabie va străpunge sufletul tău!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 5,7-9; Ps 30; In 19,25-27 (sau Lc 2,33-35)

Lumea are atâta nevoie de compasiune şi sărbătoarea de astăzi ne dă o lecţie de compasiune adevărată şi profundă. Maria suferă pentru Isus, dar suferă, de asemenea, împreună cu el, şi pătimirea lui Cristos este participare la întreaga durere a omului.

Liturgia ne cere să citim în Scrisoarea către Evrei sentimentele Domnului în pătimirea sa: „În zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte”. Pătimirea lui Isus s-a întipărit în inima mamei, strigătele sale puternice şi lacrimile sale au făcut-o să sufere, dorinţa ca el să fie salvat de la moarte trebuie să fi fost în ea chiar mai puternică decât aceea a lui Isus, pentru că o mamă doreşte mai mult decât însuşi fiul ca el să fie salvat. Dar, în acelaşi timp, Maria s-a unit cu duhul lui Isus, a fost asemenea lui, supusă voinţei Tatălui.

Pentru aceasta, compătimirea Mariei este adevărată: ea a luat asupra ei durerea Fiului şi a acceptat împreună cu el voinţa Tatălui, într-o ascultare care asigură victoria asupra suferinţei.

Compătimirea noastră, adesea, mult mai superficială nu este plină de credinţă ca aceea a Mariei. Noi vedem foarte uşor, în suferinţa altuia, voinţa lui Dumnezeu, şi este drept, dar nu suferim împreună cu cei ce suferă.

Să-i cerem Mariei ca ea să unească în noi cele două sentimente care formează adevărata compasiune: dorinţa ca cei care suferă să-şi învingă propria suferinţă şi să fie eliberaţi de ea şi, în acelaşi timp, dorinţa de a se supune voinţei lui Dumnezeu, care este întotdeauna o voinţă de iubire.