en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Francisc din Assisi **

 Liturghierul Roman

4 octombrie
Sfântul Francisc din Assisi **


Ant. la intrare 
Sfântul Francisc, omul lui Dumnezeu, 
şi-a părăsit casa, s-a lepădat de moştenire, 
lipsit şi sărac s-a făcut, 
dar Domnul l-a înălţat.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care i-ai dat sfântului Francisc, darul 
să devină asemenea chipului lui Cristos, 
prin sărăcie şi umilinţă, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca, umblând pe cărările lui, 
să-l putem urma pe Fiul tău 
şi să ne unim cu tine într-o iubire plină de bucurie. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Aducând înaintea ta, Doamne, darurile noastre, 
te rugăm să ne pregăteşti cum se cuvine 
pentru a celebra misterul crucii 
de care sfântul Francisc s-a apropiat 
cu atâta înflăcărare. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Fericiţi cei săraci în duh, 
pentru că a lor este împărăţia cerurilor!                                 Mt 5,3

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Prin aceste daruri sfinte pe care le-am primit, 
te rugăm, Doamne, să ne dai harul, 
ca, imitând iubirea şi râvna apostolică a sfântului Francisc, 
să primim în noi roadele iubirii tale 
şi să le împărtăşim cu generozitate spre mântuirea tuturor. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Francisc Bernardone (1182-1226) este fiul unui negustor bogat din Assisi. După o tinereţe uşuratică, s-a convertit, a renunţat la avere şi s-a dăruit lui Dumnezeu. Într-o lume sfâşiată de războaie, “Cavalerul Domniţei Sărăcia”, apare ca un reflex al evangheliei. Dezlipit de bunurile pământeşti şi de el însuşi, poate cânta frumuseţea universului cu bucuria şi gingăşia unei copilării regăsite. Stigmatele primite îl transformă într-o imagine vie a lui Cristos cel răstignit. A iniţiat vestirea evangheliei la necreştini. Împreună cu cei care i s-au alăturat, a întemeiat un ordin cu o Regulă de mare valoare spirituală. Francisc a lăsat ca moştenire triplei sale familii: fraţii minori, clarisele şi terţiarii, iubirea sa înflăcărată pentru Cristos cel sărac, pentru cruce şi Biserică.

LECTURA I
Prin cruce, lumea este răstignită pentru mine,
iar eu pentru lume.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Galateni 6,14-18

14 Fraţilor,
în ce mă priveşte,departe de mine gândul
de a mă lăuda cu altceva
decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine,
iar eu pentru lume!
15 Căci nici circumcizia,
nici necircumcizia nu înseamnă ceva,
ci numai noua creatură.
16 Şi tuturor celor care vor urma acest îndemn
şi întregului Israel al lui Dumnezeu,pace şi îndurare.
17 De acum încolo nimeni să nu-mi aducă supărări,
căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus!
18 Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos
să fie cu duhul vostru! Amin!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)

R
.: Tu, Doamne,
eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai revelat celor mici
misterele împărăţiei tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi
şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 11,25-30

25 În acel timp,
Isus a luat cuvântul şi a zis:
„Te preamăresc, Tată,
Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi
şi le-ai revelat celor mici.
26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.
27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu
şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl,
nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul
şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.
28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă!
29 Luaţi asupra voastră jugul meu
şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima,
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!
30 Căci jugul meu este plăcut,
iar povara mea este uşoară”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gal 6,14-18; Ps 15; Mt 11,25-30

Sfântul Francisc a trăit cu adevărat evanghelia pe care liturgia a proclamat-o în această sărbătoare a sa: a primit revelaţia lui Isus asumându-şi toate cuvintele sale. Ascultând pasajul evanghelic în care Isus îi trimite pe discipolii săi să anunţe împărăţia, a considerat că acele cuvinte i-au fost adresate tocmai lui, că ele trebuie să devină regula vieţii sale. Şi celor care aveau să-l urmeze el nu a voit să le dea altă regulă decât cuvintele evangheliei, deoarece pentru el toate erau cuprinse în raportul cu Isus, în iubirea sa. Stigmatele, pe care le-a primit spre sfârşitul vieţii, sunt tocmai semnul acestui intens raport care îl identifica cu Cristos. Francisc a fost întotdeauna mic, a voit să rămână mic înaintea lui Dumnezeu şi de aceea nici nu a acceptat preoţia pentru a rămâne un simplu frate, cel mai mic dintre toţi, din iubire faţă de Domnul.

În el s-au realizat pe deplin cuvintele lui Isus: „Jugul meu este dulce şi povara mea este uşoară”. Câtă bucurie în sufletul lui Francisc, sărac în toate şi bogat în toate, el, care privea toate creaturile cu inimă de frate, care în iubirea faţă de Domnul simţea că şi suferinţele sunt dulci!

Şi pentru noi jugul Domnului va fi dulce, dacă îl primim din mâinile sale.

În Scrisoarea către Galateni, sfântul Paul ne dă posibilitatea să înţelegem mai bine unele aspecte ale acestui jug, prin două expresii ce par contradictorii, dar care sunt complementare. Prima este aceasta: „Purtaţi-vă greutăţile unii altora, astfel veţi împlini legea lui Cristos”. Greutăţile altora: acesta este jugul lui Isus. Sfântul Francisc a înţeles aceasta deja la începuturile convertirii sale. El povesteşte spre sfârşitul vieţii: „Pe când eram în păcat, simţeam un gust amar văzându-i pe leproşi, dar însuşi Domnul m-a condus între ei şi atunci am trăit mila împreună cu dânşii”. Iată jugul, care constă în a lua greutăţile altora, chiar dacă a face acest lucru pare greu. Şi continuă: „Şi plecând, ceea ce mi se părea amar s-a schimbat în ceva plăcut şi dulce, în sufletul şi în trupul meu”. Pentru cel care îl ia asupra sa, jugul devine dulce.

Cu câteva rânduri mai înainte găsim a doua frază a sfântului Paul: „Fiecare îşi va purta propria povară”. S-ar putea crede să fraza este în contrast cu prima, dar în context semnificaţia este clară: este vorba de a nu-i judeca pe alţii, de a fi plini de înţelegere faţă de toţi, de a nu impune altora modul nostru de a vedea sau de a acţiona, de a privi la propriile defecte şi de a nu ne folosi de defectele altora pentru a le impune greutăţi care nu sunt după gândul lui Dumnezeu. Sfântul Francisc se preocupa de aceasta şi în regula sa scria: „Să nu vă consideraţi niciodată primii între fraţi”: să fiţi umili; „Să nu vă consideraţi niciodată stăpâni”: nu impuneţi greutăţi altora; şi adaugă: „Cine posteşte să nu-l judece pe cel care mănâncă”. Este vorba despre delicateţea carităţii, care, atunci când vede povara altora, nu-i critică, nu-i judecă, dar mai degrabă îi ajută.

Aşa să luăm jugul lui Isus asupra noastră. Să ne împovărăm cu greutăţile altora şi să nu aruncăm greutăţi asupra altora prin critici şi judecăţi lipsite de înţelegere, deoarece, astfel, putem să-l cunoaştem mai bine pe Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi, şi în el să-l cunoaştem pe Tatăl care este în ceruri, cu aceeaşi bucurie a sfântului Francisc.