en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Dionisie, ep. şi îns., m. *; Ioan Leonardi, pr. *; Abraham, patriarh

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Toate se află în stăpânirea ta, Doamne, 
şi nimeni nu se poate împotrivi voinţei tale. 
Căci tu ai făcut cerul şi pământul 
şi toate câte sunt cuprinse în ele; 
tu eşti Stăpânul universului.                                                         Cf. Est 4,11
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită, 
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră: 
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte jertfa orânduită după porunca ta, 
iar tainele sfinte, pe care le celebrăm aducându-ţi slujirea cuvenită, 
să împlinească în noi lucrarea ta de răscumpărare şi de sfinţire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bun este Domnul cu cei care nădăjduiesc în el, 
cu sufletul care îl caută.                                                                 Lam 3,25 

sau:
E o singură pâine, 
şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup, 
căci toţi ne împărtăşim 
dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir.                          Cf. 1Cor 10,17 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic, 
tu ne-ai hrănit cu pâinea vieţii 
şi ne-ai desfătat cu potirul bucuriei: 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca, astfel, să devenim tot mai asemănători cu Fiul tău, 
pe care îl primim în sfânta împărtăşanie. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor. 

Lectionar

 Conform lui Luca, “bunătatea şi iubirea faţă de cei mai slabi” sunt caracteristici ale lui Dumnezeu (6,36). Isus adoptă aceeaşi atitudine în faţa celor smeriţi, a celor marginalizaţi şi a păcătoşilor. El este samariteanul milostiv. În viaţa concretă a ucenicului lui Cristos aceste criterii vor trebui să prevaleze asupra oricărei consideraţii juridice, morale sau culturale.

LECTURA I
Iona s-a ridicat
ca să fugă departe de faţa Domnului.
Citire din Cartea profetului Iona 1,1–2,1.11

1,1 Cuvântul Domnului a fost către Iona,
fiul lui Amitai:
2 „Ridică-te şi mergi la Ninive,
cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei,
căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!”
3 Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarşiş,
departe de faţa Domnului.
A coborât la Yafo, a găsit o corabie care mergea la Tarşiş,
a dat preţul şi a urcat în ea, ca să meargă cu ei la Tarşiş,
departe de faţa Domnului.
4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare
şi a fost o vijelie puternică pe mare.
Şi corabia era gata să se sfărâme.
5 Marinarii au fost cuprinşi de teamă
şi au strigat fiecare către dumnezeul său.
Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie,
ca să se uşureze de ele.
Iona a coborât în partea cea mai de jos a navei,
s-a culcat şi a adormit.
6 S-a apropiat de el mai-marele marinarilor
şi i-a zis: „Pentru ce dormi?
Ridică-te şi invocă-l pe Dumnezeul tău!
Poate că Dumnezeu se va gândi la noi şi nu vom pieri”.
7 Şi-au zis unul către altul:
„Veniţi să aruncăm sorţii,
ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”
Au aruncat sorţii şi sorţii au căzut pe Iona.
8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut
din cauza cui este răul acesta peste noi!
Care este ocupaţia ta, de unde vii,
care este ţara ta şi din ce popor eşti tu?”
9 El le-a zis: „Sunt evreu
şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor,
care a făcut marea şi uscatul”.
10 Bărbaţii au fost cuprinşi de o teamă mare
şi i-au zis: „Ce ai făcut?”
Pentru că bărbaţii ştiau că fugea departe de faţa Domnului,
întrucât el le făcuse cunoscut.
11 Ei i-au spus: „Ce să-ţi facem,
ca să se potolească marea faţă de noi?”
Căci marea era din ce în ce mai violentă.
12 El le-a zis: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare
şi marea se va linişti faţă de voi!
Ştiu că din cauza mea este această vijelie
împotriva voastră”.
13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat,
dar nu puteau, pentru că marea
devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor.
14 Ei au strigat către Domnul şi au zis:
„Te rugăm, Doamne,
să nu pierim din cauza vieţii acestui om
şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat!
Căci tu, Doamne, faci după cum îţi place”.
15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare,
iar marea s-a oprit din furia ei.
16 Oamenii au fost cuprinşi de o mare teamă
faţă de Domnul:
au adus jertfe şi au făcut voturi.
2,1 Domnul a trimis un peşte mare
să-l înghită pe Iona
şi Iona a stat în pântecele peştelui
trei zile şi trei nopţi.
11 Domnul i-a zis peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Iona 2,3.4.5.8 (R.: 7c)

R
.: Doamne, Dumnezeul meu,
tu mă scoţi din prăpastia pierzării!

3 L-am chemat pe Domnul din strâmtorarea mea
şi mi-a răspuns;
din adâncul locuinţei morţilor am strigat
şi tu mi-ai auzit glasul. R.

4 Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mării,
şi un torent m-a învăluit:
toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine. R.

5 Eu ziceam: „Sunt alungat dinaintea ochilor tăi,
nu voi mai putea privi spre templul tău cel sfânt”. R.

8 Când viaţa mea se ofilea în mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns la tine,
în templul tău cel sfânt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă:
să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit,
spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 10,25-37

25 În acel timp,
iată că un învăţat al Legii
s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând:
„Învăţătorule, ce trebuie să fac
ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26 El i-a zis:
„Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”
27 Acesta, răspunzând, a zis:
„Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
din toată inima ta, din tot sufletul tău,
din toată puterea ta şi din tot cugetul tău,
iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”
28 El i-a spus:
„Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!”
29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus:
„Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus a continuat:
„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon
şi a căzut în mâna tâlharilor
care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie,
au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.
31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot,
dar, văzându-l, a trecut mai departe.
32 La fel şi un levit,
fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe.
33 Dar un samaritean oarecare, ce călătorea,
a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.
34 Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin.
Apoi, urcându-l pe animalul său de povară,
l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă.
35 În ziua următoare, a scos doi dinari,
i-a dat hangiului
şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el
şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!»
36 Cine dintre aceştia trei
crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?”
37 El a răspuns:
„Cel care a avut milă de el”.
Atunci Isus i-a spus:
„Mergi şi fă şi tu la fel!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Iona 1,1B2,1.11; din Iona 2; Lc 10,25-37

Cele două lecturi de astăzi ne vorbesc despre depărtare şi despre apropiere. Iona fuge pentru a nu se duce la Ninive, aşa cum îi ceruse Dumnezeu, dar, îndepărtându-se de Ninive, se îndepărta, de asemenea, şi de Dumnezeu. Samariteanul, în schimb, s-a apropiat de omul căzut în mâna tâlharilor, are grijă de acesta, se face disponibil.

Aceasta este dinamica lui Dumnezeu, care se face aproape de noi plin de iubire şi de milostivire. Dumnezeu este păstorul care caută oiţa rătăcită pentru a o readuce salvată la turmă, este tatăl care aleargă în întâmpinarea fiului rătăcit ce se întoarce, este samariteanul care se apleacă cu multă preocupare asupra celui rănit. Este Isus, care moare pe cruce pentru noi. Aşa este Dumnezeu, el nu vrea o religie care să ne pună deoparte, care să ne separe de alţii de teama de a nu ne contamina, care nu dă primatul ce se cuvine carităţii.

Să ascultăm, deci, întotdeauna invitaţia lui Isus ca fiindu-ne adresată nouă: „Mergi şi fă şi tu la fel”. Nu este uşor să fii în mod constant la dispoziţia altora şi a lui Dumnezeu; de aceea, este necesară multă rugăciune, menită să deschidă inima noastră carităţii răbdătoare, mărinimoase, generoase.

Spunând aceasta, am posibilitatea să fac o altă observaţie. Iona, aruncat în mare, înghiţit de un peşte, este dus la uscat. Dar între primul eveniment şi eliberare găsim o lungă şi încrezătoare rugăciune a profetului, pe care liturgia a omis-o pentru a face din ea psalmul responsorial: „În strâmtorarea mea am strigat către Domnul şi el m-a ascultat; din adâncul locuinţei morţilor l-am chemat şi el mi-a ascultat glasulY„. Este un element foarte important, deoarece fără rugăciune nu este posibilă deschiderea faţă de har, trecerea de la egoismul preocupării de sine, de la propria viaţă, de la propria reputaţie, la iubirea care se manifestă faţă de aproapele aflat în nevoie, după exemplul lui Isus.