en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ioan al XXIII-lea, pp. *; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Toate se află în stăpânirea ta, Doamne, 
şi nimeni nu se poate împotrivi voinţei tale. 
Căci tu ai făcut cerul şi pământul 
şi toate câte sunt cuprinse în ele; 
tu eşti Stăpânul universului.                                                         Cf. Est 4,11
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită, 
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră: 
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte jertfa orânduită după porunca ta, 
iar tainele sfinte, pe care le celebrăm aducându-ţi slujirea cuvenită, 
să împlinească în noi lucrarea ta de răscumpărare şi de sfinţire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bun este Domnul cu cei care nădăjduiesc în el, 
cu sufletul care îl caută.                                                                 Lam 3,25 

sau:
E o singură pâine, 
şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup, 
căci toţi ne împărtăşim 
dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir.                          Cf. 1Cor 10,17 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic, 
tu ne-ai hrănit cu pâinea vieţii 
şi ne-ai desfătat cu potirul bucuriei: 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca, astfel, să devenim tot mai asemănători cu Fiul tău, 
pe care îl primim în sfânta împărtăşanie. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor. 

Lectionar

 Tatăl nostru este modelul rugăciunii celei mai simple şi autentice. Se cere ca manifestarea lui Dumnezeu şi a împărăţiei sale şi dăruirea vieţii sale tuturor oamenilor să aibă loc prin intermediul pâinii, al iertării şi al ocrotirii constante.

LECTURA I
Ţie-ţi este milă de un ricin
şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?
Citire din cartea profetului Iona 4,1-11

1 În zilele acelea,
când a văzut că Dumnezeu îi iartă
pe locuitorii din Ninive,
lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat.
2 El s-a rugat Domnului şi a zis:
„Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu
când eram în ţara mea
şi aveam de gând să fug la Tarşiş?
Căci ştiam
că tu eşti îndurător şi milostiv,
încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul.
3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine,
căci e mai bine să mor decât să fiu viu!”
4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?”
5 Iona a ieşit din cetate
şi s-a aşezat la est de cetate.
Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră,
ca să vadă ce va fi cu cetatea.
6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin
care a crescut peste Iona,
să facă umbră deasupra capului lui
şi să-l elibereze de starea sa rea.
Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin.
7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor,
acesta a ros ricinul şi s-a uscat.
8 Când a răsărit soarele,
Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit.
Soarele lovea capul lui Iona şi a leşinat.
Atunci a cerut să moară
şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!”
9 Dumnezeu i-a zis lui Iona:
„Faci bine că te mânii pentru un ricin?”
Şi el a spus:
„Da, fac bine că mă mânii până la moarte”.
10 Domnul i-a zis:
„Ţie îţi este milă de un ricin
pentru care nu ai muncit
şi pe care nu l-ai crescut,
care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit.
11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare,
în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni
care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta
şi animale multe?”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),3-4.5-6.9-10 (R.: 15b)

R
.: Doamne, tu eşti îndurător
şi plin de milostivire.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne, şi vor cinsti numele tău,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15bc
(Aleluia) Aţi primit Duhul înfierii
prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 11,1-4

1 În acel timp,
Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga.
Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus:
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm
aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!”
2 Atunci le-a zis:
„Când vă rugaţi, spuneţi:
«Tată, sfinţească-se numele tău,
vie împărăţia ta!
3 Dă-ne nouă în fiecare zi
pâinea cea de toate zilele
4 şi iartă-ne păcatele noastre,
pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte;
şi nu ne duce în ispită!»”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”, este cererea discipolilor adresată lui Isus, cerere pe care o citim în evanghelia de astăzi. Astăzi trebuie, deci, să căutăm a înţelege ceva mai bine cât de necesar este ca noi să învăţăm să ne rugăm; înainte de toate, cu ajutorul primei lecturi.

Atitudinea lui Iona este exact contrariul primei cereri din Tatăl nostru: „Tată, sfinţească-se numele tău!” Iona s-a opus acestei cereri, el nu vrea ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit. El cunoaşte numele lui Dumnezeu, dar se împotriveşte să-l facă cunoscut aşa cum este. El îi spune lui Dumnezeu: „Ştiam că tu eşti un Dumnezeu milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi care renunţi la pedeapsă”. Iată care este „numele” lui Dumnezeu, pe care vrea să-l facă cunoscut, şi pe care Iona îl cunoaşte din toată revelaţia biblică. Şi totuşi, nu vrea să dea mărturie despre el prin propria-i viaţă: este un lucru contrar gusturilor sale, contrar modului său de a-şi trăi viaţa. El a fost trimis la Ninive pentru a profeţi: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!”, şi acum pretinde ca această profeţie să se realizeze, ca să nu sufere reputaţia sa de profet. Dar milostivirea lui Dumnezeu nu poate să pună în act această predicţie. Dumnezeu l-a trimis pe profetul său pentru a chema la convertire şi ameninţarea sa era condiţionată: „Dacă nu vă veţi converti, veţi pieri”, şi acum Dumnezeu este mulţumit că poporul din Ninive s-a convertit şi că poate, astfel, să-şi facă cunoscut „numele său”: iubirea, bunătatea, milostivirea sa. Iona este, în schimb, plin de mânie, nu vrea ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit. Şi atunci, Dumnezeu îi dă o lecţie, ca să înţeleagă cât de drept este ca el să manifeste milă faţă de tot ceea ce a creat, cât este de logic ca el să ierte şi să cheme la viaţă, şi nu la moarte.

Poate că nu ne dăm seama de aceasta, dar de atâtea ori ni se întâmplă şi nouă să nu dorim ca numele lui Dumnezeu să fie cunoscut aşa cum este: un Dumnezeu plin de blândeţe şi de răbdare, un Dumnezeu care nu intervine cu violenţă, ci care aşteaptă ca oamenii să se convertească, un Dumnezeu care permite existenţa răului pentru ca din el să poată extrage binele. De câte ori ne plângem de Dumnezeu pentru că lucrurile nu merg aşa cum ni s-ar părea nouă că este just! Vrem să reuşim în ceea ce facem; vrem să avem raporturi plăcute şi agreabile cu toţi; vrem ca punctul nostru de vedere să prevaleze; vrem să fie eliminaţi criminaliiY Şi Dumnezeu ne lasă să greşim, ne lasă în dificultatea raporturilor, permite ca alţii să nu ţină cont de opiniile noastre, face să strălucească soarele şi peste cei buni, şi peste cei răi. Relaţiile noastre spontane sunt în contradicţie cu prima cerere din Tatăl nostru: „Sfinţească-se numele tău!”, pentru că noi, mai degrabă, spunem: „Vreau ca gândurile mele să se împlinească, punctul meu de vedere să triumfeY„. Şi ideile noastre, perspectivele noastre sunt diferite de acelea ale lui Dumnezeu. E nevoie, deci, ca Domnul să ne înveţe să ne rugăm, ca el să pună în noi dorinţa profundă ca numele său să fie cunoscut.

Şi Domnul realizează educaţia noastră, înainte de toate, în celebrarea euharistică. Aceasta începe prin celebrarea cuvântului său, prin care el ne luminează, ne comunică punctul său de vedere, ca să-l putem înlocui pe al nostru. Dar nu numai prin cuvântul său, ci prin toată dinamica vieţii sale, a sacrificiului său, Domnul vrea să ne înveţe să ne rugăm cu adevărat: „Tată, sfinţească-se numele tău”. Ne putem ruga această rugăciune numai dacă suntem implicaţi în sacrificiul lui Cristos. Cum trebuie să fie sfinţit numele lui Dumnezeu? Ce înseamnă pentru Dumnezeu „a sfinţi numele său”? Învăţăm acest lucru participând la sacrificiul lui Isus. „Tată, preamăreşte numele tău!” Prin crucea lui Cristos, prin biruinţa sa în pătimire, numele lui Dumnezeu a fost cu adevărat făcut cunoscut, glorificat, sfinţit. În Euharistie, Isus ne antrenează în dinamica pătimirii sale în aşa fel încât să ne putem ruga Tatăl nostru mult mai profund la sfârşitul Liturghiei decât la începutul ei. „Sfinţească-se numele tău!” Spunem aceste cuvinte după ce Isus a repetat înaintea noastră jertfa de sine: „Acesta este trupul meu dat pentru voi, acesta este sângele meu, sângele noii alianţe”. În acest fel, numele lui Dumnezeu este sfinţit.

Atunci învăţăm cum numele lui Dumnezeu poate fi sfinţit şi în viaţa noastră. Ceea ce părea un obstacol, acum devine un mijloc, dacă îl purtăm cu noi, pentru a spune astfel, la Euharistie, pentru a înţelege cum putem, în orice situaţie, să sfinţim numele lui Dumnezeu. În loc să fim neliniştiţi în micile dificultăţi, în loc să disperăm în cele mari, să învăţăm puţin câte puţin să le vedem ca pe o posibilitate pe care iubirea Domnului ne-o oferă pentru a sfinţi numele său.