en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 octombrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 22 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 29-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Is 45,1.4-6: Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Ps 95: Daţi Domnului glorie şi putere!
1Tes 1,1-5b: Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Mt 22,15-21: Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

 

 

Sfintii zilei

Ss. Margareta M. Alacoque, călug. *; Hedviga, călug. *; Longin, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, 
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
ca harul tău să ne întâmpine 
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim, 
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire 
aceste îndatoriri de fii ai tăi, 
să putem ajunge în mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame, 
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11 

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui, 
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta, 
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău, 
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus refuză să dea un semn spectaculos pentru a şi arăta puterea. Totuşi, Dumnezeu oferă acest semn în Cristos înviat, prefigurat de Iona. “După cum Iona a rămas în pântecele balenei trei zile şi trei nopţi, tot aşa şi Fiul Omului va rămâne trei zile şi trei nopţi în pântecele pământului” (Mt 12,40). Aceste cuvinte ale lui Isus trebuie recitite în lumina învierii.

LECTURA I
Prin Cristos am primit har şi misiunea apostolică
de a duce la ascultarea credinţei toate naţiunile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 1,1-7

1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus,
chemat să fie apostol,
ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o promisese de mai înainte
prin profeţii săi în Sfintele Scripturi,
3 despre Fiul său născut după trup
din descendenţa lui David,
4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere,
după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi,
Isus Cristos Domnul nostru,
5 prin care am primit har şi misiunea apostolică
de a duce la ascultarea credinţei pentru numele său
toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Cristos:
7 tuturor celor care sunt în Roma,
celor iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi,
har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
şi de la Domnul Isus Cristos.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: 2a)

R
.: Domnul a făcut cunoscută
mântuirea sa.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn,
decât semnul lui Iona.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 11,29-32

29 În acel timp,
pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui,
Isus a început să le spună:
„Această generaţie este o generaţie rea;
caută un semn,
dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.
30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni,
tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie.
31 Regina din Sud
se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii
şi-i va condamna,
pentru că ea a venit de la marginile pământului
ca să asculte înţelepciunea lui Solomon
şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon!
32 Oamenii din Ninive
se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta
şi o vor condamna,
pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona
şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 1,1-7; Ps 97; Lc 11,29-32

Începem astăzi Scrisoarea către Romani. Ştim, din conţinutul scrisorii, că Paul scrie din Corint, în iarna dintre anii 57-58, în timp ce era pe punctul de a pleca la Ierusalim, unde avea să ducă ofertele adunate pentru cei săraci. În acelaşi timp, el se gândeşte la călătoriile ulterioare şi are intenţia să meargă la Roma şi să ajungă apoi până în Spania. La Roma, mai înainte ca să vină Paul şi Petru, exista deja o comunitate creştină, despre care nu ştim cum s-a format, şi Paul dorea foarte mult să intre în contact cu aceşti creştini pe care nu-i cunoştea. Începutul solemn al scrisorii revelează importanţa pe care apostolul o atribuia acestei Biserici. Paul nu se preocupa de stilul său, şi acest început se prezintă ca o lectură dificilă, deoarece el vrea să spună atâtea lucruri importante şi nu le spune într-un mod ordonat, dar vedem imediat că este mândru că este apostol: „Paul, slujitor al lui Isus Cristos, chemat de el apostol, rânduit pentru predicarea evangheliei lui Dumnezeu”. Şi pe noi Dumnezeu ne-a ales; noi, de asemenea, în calitate de creştini, suntem chemaţi să vestim evanghelia lui Dumnezeu, desigur, într-un mod mult mai modest decât el, apostolul neamurilor. Şi trebuie să simţim un sfânt orgoliu pentru această chemare pe care Dumnezeu ne-a adresat-o.

Paul îşi dezvoltă gândul său. În centrul vocaţiei sale nu este el însuşi, ci Cristos, pe care el îl arată în dublul aspect. Cristos omul este Cristos Dumnezeu: „(Cristos) Fiul lui Dumnezeu, născut din seminţia lui David după trup”. Şi noi vedem deja tot misterul lui Cristos şi al crucii sale; totuşi: „rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere după Duhul sfinţeniei prin învierea din morţi, Isus Cristos, Domnul nostru”.

Isus Cristos, centrul oricărui gând al lui Paul. Scrisoarea revelează clar cum credinţa este fundamentul întregii vieţi a lui Paul, a întregii sale opere de apostolat.

El îi chemă pe toţi la ascultarea credinţei, la fundamentarea vieţii lor pe Cristos, numai pe Cristos, şi nu pe ei înşişi, pe propria lor putere, pe propriile lor merite, ci pe iubirea lui Cristos, pe iubirea lui Dumnezeu care ne-a fost dată în Cristos.

Cu aceste sentimente el se adresează „celor ce sunt în Roma, iubiţi de Dumnezeu, Tatăl nostru, şi sfinţi prin vocaţie”. Acestea sunt expresii care dau un sens bucuriei, fie că locuiesc la Roma, fie că locuiesc în altă parte, deoarece Roma este pentru toţi creştinii „cetatea lor”, cetatea spiritului.

Încă de la începutul Liturghiei, liturgia ne repetă salutul lui Paul: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos”. Acesta este salutul creştin, care asumă şi transformă salutul grec şi pe acela al iudeilor.

Iudeii ziceau: „Pace!”, şi Paul spune „Pace”, pace care vine de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos. Grecii îşi doreau bucurie, şi Paul doreşte harul. Este acelaşi lucru, dar mai profund.

Să primim acest salut splendid al lui Paul şi să ne bucurăm mai mult ca niciodată de splendida noastră vocaţie.