en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 octombrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 22 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 29-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Is 45,1.4-6: Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Ps 95: Daţi Domnului glorie şi putere!
1Tes 1,1-5b: Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Mt 22,15-21: Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

 

 

Sfintii zilei

Ss. Ignaţiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet

 Liturghierul Roman

17 octombrie
Sfântul Ignaţiu din Antiohia, ep. m. **


Ant. la intrare
 
Am fost răstignit împreună cu Cristos. 
Aşadar, nu mai trăiesc eu, 
ci Cristos trăieşte în mine. 
Trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, 
care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.                     Cf. Gal 2,19-20

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
care împodobeşti trupul sacru al Bisericii tale 
cu mărturia sfinţilor martiri, 
fă, te rugăm, ca pătimirea glorioasă, 
care i-a adus sfântului Ignaţiu mărirea veşnică, 
să ne fie şi nouă spre ocrotire neîncetată. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Să-ţi fie plăcută, Doamne, 
ofranda evlaviei noastre, 
aşa cum l-ai primit pe sfântul Ignaţiu, grâul lui Cristos, 
care, prin suferinţa martiriului, 
s-a făcut pâine curată. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Sunt grâul lui Cristos: 
trebuie să fiu măcinat de dinţii fiarelor, 
ca să devin pâine curată.

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
S
ă fim reînnoiţi, Doamne, de pâinea cerească, 
pe care am primit-o 
în ziua naşterii pentru cer, a sfântului Ignaţiu, 
pentru ca faptele noastre să fie vrednice de numele de creştin. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Iganţiu a fost al doilea episcop al Antiohiei după sfântul Petru. Pe vremea împăratului Traian (98-117), “Ignaţiu a fost trimis din Siria la Roma, ca acolo să fie sfâşiat de fiare din cauza mărturiei lui pentru Cristos”, scrie istoricul Eusebiu. Fiind la Smirna, unde se afla Policarp, a scris o epistolă către Biserica din Efes şi alta către Biserica din Magnezia. În total a scris şapte epistole Bisericilor din Asia, în care şi exprimă grija faţă de unitatea Bisericii şi dorinţa de a se uni cu Cristos. Martirizat pe la anul 107, a devenit, aşa cum a dorit, “grâul lui Dumnezeu măcinat de dinţii fiarelor, pentru a deveni o pâine imaculată a lui Cristos”.

LECTURA I
Patria noastră este în ceruri.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Filipeni 3,17–4,1

3,17 Fraţilor,
fiţi imitatorii mei şi priviţi cu atenţie la aceia
care umblă după modelul pe care îl aveţi în noi!
18 Căci v-am spus de multe ori
şi vă spun şi acum plângând:
mulţi umblă ca nişte duşmani ai crucii lui Cristos.
19 Sfârşitul lor este pieirea,Dumnezeul lor este pântecele,
iar gloria lor este în ruşinea lor,
cugetând numai la cele pământeşti.
20 Însă patria noastră este în ceruri,
de unde îl aşteptăm ca Mântuitor
pe Domnul Isus Cristos.
21 El va schimba trupul umilinţei noastre,
făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale
prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate.
4,1 Aşa încât, fraţii mei iubiţi şi doriţi,
bucuria şi coroana mea,
rămâneţi astfel statornici în Domnul, iubiţii mei!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5b)

R
.: Domnul mă eliberează
de orice teamă.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,12
(Aleluia) Fericit omul care îndură ispita
pentru că, după ce va fi încercat,
va primi coroana vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu, care cade în pământ, moare,
aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 12,24-26

În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
24 „Adevăr, adevăr vă spun:
dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare,
rămâne singur;
însă dacă moare, aduce rod mult.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde;
cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta
o păstrează pentru viaţa veşnică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze,
iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte.
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fil 3,17B4,1; Ps 125; In 12,24-26

Între cele trei virtuţi teologale, speranţa se găseşte între credinţă şi caritate: se sprijină pe credinţă şi dă avânt carităţii. A avea o speranţă puternică e ca şi cum cineva ar fi orientat spre un vârf de munte: el vrea să-l atingă şi, de aceea, vrea să depăşească toate obstacolele pentru a putea contempla minunata panoramă care se deschide de sus.

Sfântul Ignaţiu de Antiohia avea o speranţă foarte mare; nu se asemăna cu cei despre care sfântul Paul spune în Scrisoarea către Filipeni că erau lipsiţi de speranţă pentru că „se gândesc numai la cele pământeşti”. În Scrisoarea către Efeseni, sfântul Paul atribuie lipsei de speranţă toată imoralitatea lumii păgâne: neavând speranţă, ei s-au abandonat dorinţelor lor necurate, care îi trag numai în jos. Creştinii, în schimb, sunt bărbaţi şi femei animaţi de o mare speranţă, ei ştiu că sunt cetăţeni ai cerului „şi de acolo îl aşteaptă ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos, cel care va transforma trupul nostru muritor pentru a-l face asemenea trupului său glorios”.

De asemenea, şi Domnul, în evanghelia de astăzi, ne însufleţeşte cu o mare speranţă: speranţa de a ne putea păstra viaţa pentru viaţa veşnică, de a fi cu el acolo unde este el, adică în gloria Tatălui, de a fi onoraţi de Tatăl: „Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti”. „Cel care are această speranţă B spune sfântul Ioan B rămâne curat”. Speranţa este aceea care dă puterea de a rezista tentaţiilor, care dă curajul de a rezista în dificultăţi. În colecta de la Liturghia de astăzi, să-i cerem lui Dumnezeu ca suferinţa sfântului Ignaţiu de Antiohia să fie pentru noi izvor de tărie în credinţă. De ce ne putem ruga astfel? Pentru că ea este manifestarea unei mari speranţe. Sfântul Ignaţiu a avut curajul să-şi piardă viaţa pentru a o câştiga. Scriind romanilor, el le spune: „Există în mine o apă vie care îmi şopteşte: Vino la Tatăl!” Este expresia speranţei sale: cuvântul lui Cristos a devenit în el ca un izvor care ţâşneşte spre Tatăl. El ardea de dorinţa de a-l câştiga pe Cristos şi, de aceea, simţea nevoia de a fi asemenea lui în pătimire, de a fi măcinat de dinţii fiarelor pentru a deveni grâul lui Cristos”. „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dacă însă moare, produce roade multe”, citim în evanghelie. În marea sa speranţă, el aleargă în întâmpinarea martiriului cu un curaj de nezdruncinat; el le scrie romanilor să nu intervină pentru a îndepărta de la el acele suferinţe care sunt raza sa de speranţă, deoarece, datorită ei, va putea primi cel mai mare har de la Dumnezeu, victoria martiriului şi, la sfârşit, gloria de a fi alături de Cristos.

Şi acum, Ignaţiu străluceşte înaintea ochilor noştri ca un sfânt plin de înflăcărarea evlaviei şi a iubirii, care ne face să ne ruşinăm de atitudinile noastre în faţa micilor dificultăţi ale vieţii noastre. Domnul vrea să ne dea mult; pentru aceasta, ne trimite unele suferinţe, care ar trebui nu să diminueze, ci să sporească în noi speranţa. Asemenea sfântului Paul, ar trebui să putem spune şi noi: „Noi ne mândrim chiar şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţele produc răbdarea, răbdarea, o virtute încercată, şi virtutea încercată, speranţa”. Şi aceasta este speranţa care nu dezamăgeşte niciodată.