en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. şi îns., m. *; Ioel, profet

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, 
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
ca harul tău să ne întâmpine 
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim, 
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire 
aceste îndatoriri de fii ai tăi, 
să putem ajunge în mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame, 
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11 

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui, 
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta, 
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău, 
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Învăţătorii legii, teologii din Israel, închişi în puterea lor religioasă şi culturală, constituiau o barieră care împiedica mulţimea să împărtăşească cunoaşterea legii. Vai de profetul care denunţă – ieri ca şi astăzi – această putere şi vesteşte poporului eliberarea sa

LECTURA I
Omul este justificat prin credinţă,
fără faptele Legii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 3,21-30

21 Fraţilor,
dreptatea lui Dumnezeu
s-a revelat în afara Legii,
fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi,
22 acea dreptate a lui Dumnezeu
care vine prin credinţa în Isus Cristos
pentru toţi acei care cred, căci nu este deosebire.
23 De fapt, toţi au păcătuit
şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,
24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui,
prin răscumpărarea în Cristos Isus.
25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire,
pentru ca, prin credinţa în sângele său,
să-şi arate dreptatea
trecând cu vederea păcatele din trecut,
26 în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu,
ca să arate dreptatea lui în timpul de acum,
aşa încât să fie drept
şi să-l justifice pe cel care crede în Isus.
27 Unde este, aşadar, motivul de laudă?
Este exclus!
Prin care Lege? A faptelor?
Nicidecum, ci prin legea credinţei.
28 Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă,
fără faptele Legii.
29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor?
Nu şi al păgânilor?
Ba da, şi al păgânilor,
30 pentru că unul este Dumnezeul
care justifică pe cel circumcis din credinţă
şi pe cel necircumcis prin credinţă.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6a (R.: 7)

R
.: La Domnul este îndurare
şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6a Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va cere cont de la această generaţie,
de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 11,47-54

47 În acel timp,
Isus le-a spus: „Vai vouă,
pentru că ridicaţi monumente
profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri.
48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri,
pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele.
49 Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus:
«Le voi trimite profeţi şi apostoli,
dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei,
50 ca să se ceară cont acestei generaţii
de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii,
51 de la sângele lui Abel
până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar».
Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie.
52 Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii!
Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat!”
53 După ce a ieşit de acolo,
cărturarii şi fariseii
au început să i se împotrivească cu înverşunare
şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri,
54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 3,21-30; Ps 129; Lc 11,47-54

Cărturarii şi fariseii se considerau drepţi şi Isus le spune în mod direct că nu e aşa, că numai Dumnezeu este drept. Sfântul Paul, în pasajul Scrisorii către Romani pe care îl citim astăzi, proclamă tocmai manifestarea dreptăţii divine: „Dumnezeu şi-a arătat dreptateaY şi profeţii sunt doar martori”. Astăzi noi nu mai înţelegem cuvântul „dreptate” cum îl înţelegea sfântul Paul; când auzim vorbindu-se despre dreptatea lui Dumnezeu, ne gândim imediat la pedeapsa pe care Dumnezeu cel drept o va da celor păcătoşi; Paul, în schimb, se gândea la harul lui Dumnezeu. El spune, de fapt, că dreptatea lui Dumnezeu se manifestă prin îndreptăţirea gratuită, „prin harul său”.

În mod efectiv, când Biblia vorbeşte despre dreptatea lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui drept, se referă, de obicei, la sclavia celor oprimaţi în Egipt: israeliţii oprimaţi aşteptau dreptatea lui Dumnezeu, intervenţia lui Dumnezeu împotriva opresorilor. Şi mai apoi, în decursul istoriei, poporul lui Israel a invocat dreptatea lui Dumnezeu pentru a fi eliberat, dreptatea divină care se manifestă împotriva opresorilor şi dă libertate poporului său. Şi la sfântul Paul acest gând este prezent: dreptatea lui Dumnezeu care ne eliberează de sclavie.

Dar în acest caz, el vorbeşte despre sclavia păcatului: noi suntem oprimaţi de păcat, striviţi sub greutatea păcatului şi dreptatea lui Dumnezeu ne eliberează în mod gratuit. Iată gândul sfântului Paul când ne vorbeşte cu bucurie şi entuziasm despre manifestarea dreptăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept şi distribuitor de dreptate. Dreptatea sa este una care se comunică şi îi face drepţi pe alţii, care aşază orice lucru la locul lui, care pune în noi pacea: pacea conştiinţei, pace între noi, pace între noi şi Dumnezeu. Şi întreaga viaţă creştină este fundamentată pe această dreptate a lui Dumnezeu, care ne-a „îndreptăţit”, ne-a făcut drepţi. Însă pentru ca dreptatea lui Dumnezeu să fie operantă, se cere un singur lucru: credinţa. Omul nu poate să se elibereze de păcat cu propriile lui puteri, trebuie să mărturisească faptul că numai Dumnezeu îl poate elibera. Altfel, se ajunge din nou la atitudinea fariseică: credinţa că suntem drepţi, gândul că numai operele noastre ne merită reconcilierea cu Dumnezeu.

Fundamentul a toate este credinţa, acceptarea intervenţiei Dumnezeului celui drept şi bun, a dreptăţii eliberatoare a lui Dumnezeu. Pe acest fundament, noi putem să împlinim orice faptă bună, şi trebuie să împlinim multe fapte bune, dar fără să credem că acestea ne merită îndreptăţirea. Paul a luptat cu toate puterile sale împotriva acestei iluzii. Numai pentru că toţi „au fost îndreptăţiţi în mod gratuit prin harul lui, în virtutea mântuirii înfăptuite de Isus Cristos”, noi putem să facem fapte bune şi Dumnezeu poate să ne dea recompensa, după ce le vom fi împlinit. Dacă punem faptele noastre B acelea pe care sfântul Paul le numeşte „faptele legii” B la temelie, atunci totul se schimbă. Credinţa ne ajută să mărturisim că toate le-am primit de la Dumnezeu, că noi eram incapabili de vreo îndreptăţire în raport cu Dumnezeu şi în raportul cu ceilalţi, că Dumnezeu a intervenit să ne îndreptăţească într-un mod gratuit, fără vreun merit al nostru. Pe acest fundament solid se poate construi totul, întru slava lui Dumnezeu.