en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug. 

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, 
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
ca harul tău să ne întâmpine 
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim, 
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire 
aceste îndatoriri de fii ai tăi, 
să putem ajunge în mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame, 
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11 

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui, 
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta, 
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău, 
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Adevărata “teamă” de Dumnezeu este bazată pe “încrederea” în el. Pentru că el nu uită pe nimeni şi este prezent în evenimente. El nu greşeşte în faţa ucenicilor şi a prietenilor lui Isus, în aşa fel încât “numele lor sunt scrise în cer” (Mc 10,20).

LECTURA I
Abraham a crezut în Dumnezeu
şi i s-a considerat aceasta ca justificare.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 4,1-8

1 Fraţilor,
ce vom spune că a găsit Abraham,
protopărintele nostru după trup?
2 Căci dacă Abraham ar fi fost justificat din fapte,
ar fi avut motiv de laudă,
însă nu înaintea lui Dumnezeu.
3 De fapt, ce spune Scriptura?
„Abraham a crezut în Dumnezeu
şi i s-a considerat aceasta ca justificare”.
4 Dar celui care lucrează,
salariul nu i se consideră ca dar, ci ca datorie.
5 Însă celui care nu lucrează,
dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit,
credinţa lui i se consideră ca justificare.
6 La fel, David îl numeşte fericit
pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte:
7 „Fericiţi cei cărora le sunt iertate nelegiuirile
şi cărora le sunt acoperite păcatele!
8 Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.11 (R.: cf. 7)

R
.: Tu eşti pentru mine loc de scăpare,
tu mă scoţi din strâmtorare.

1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie! R.

5 Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. R.

11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 32(33),22
(Aleluia) Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate sunt numărate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 12,1-7

1 În timp ce mulţimea se aduna cu miile,
încât se călcau în picioare unii pe alţii,
Isus a început să le vorbească
mai întâi discipolilor:
„Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia,
2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit
şi nici secret care nu va fi cunoscut!
3 Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric
se va auzi la lumină
şi ceea ce aţi zis la ureche în camera de taină
va fi proclamat de pe acoperişuri.
4 Vouă, prietenilor mei, vă spun:
nu vă temeţi de cei care ucid trupul
şi după aceea nu mai pot face nimic!
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi:
temeţi-vă de acela care, după ce a ucis,
are puterea să arunce în Gheenă;
da, vă spun, de acesta să vă temeţi!
6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani?
Şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Vouă însă chiar şi firele de păr de pe capul vostru,
toate vă sunt numărate.
Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 4,1-8; Ps 31; Lc 12,1-7

În tradiţia ebraică, Abraham era pe drept considerat campion al ascultării în credinţă, omul drept prin excelenţă, deoarece nu a ezitat să-i ofere lui Dumnezeu sacrificiul unicului său fiu. Paul nu are dubii: Abraham a fost îndreptăţit mai înainte ca acesta să-l ofere pe Isaac în sacrificiu, deoarece a fost îndreptăţit de credinţa sa în promisiunea lui Dumnezeu, sperând „împotriva oricărei speranţe”. Numai credinţa îndreptăţeşte, adică face sfinţi înaintea lui Dumnezeu, izvorul oricărei sfinţenii şi al dreptăţii.

Sfântul Paul scrie: „Ce spune Scriptura?: *Abraham a avut credinţă în Dumnezeu şi, pentru aceasta, Dumnezeu l-a considerat drept+„.

Paul îşi continuă argumentaţia sa. Gratuitatea îndreptăţirii pe care Dumnezeu o dă celui care are credinţă în el este şi mai evidentă când este vorba despre un păcătos. Biblia spune: „Fericiţi cei ale căror nelegiuiri au fost iertate”.

Este necesar, deci, pentru a fi mântuiţi, să aderăm printr-un act de credinţă la Dumnezeu, la darul său gratuit, la dreptatea sa divină care purifică şi ne ajută să devenim păcătoşi iertaţi. Aceasta este o atitudine fundamentală în viaţa spirituală: trebuie să fim foarte convinşi că nu operele noastre contează, ci sfinţenia sa, primită în noi cu credinţă. Raportul cu Dumnezeu stă tocmai în această continuă primire a darului „dreptăţii”, care creşte în noi datorită credinţei.

Ca urmare, vor veni şi operele, dar ele vor fi atunci „operele credinţei”, opere pe care, datorită harului său, le putem împlini, deoarece el le-a pregătit prin noi.

Să aducem mulţumire iubirii lui Dumnezeu, care ne cere doar ca noi să-l lăsăm să ne mântuiască, să-l lăsăm să aibă grijă de noi şi să-i cerem să întărească în noi credinţa.