en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ursula şi îns., m.; Celina; Ilarion, abate

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, 
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
ca harul tău să ne întâmpine 
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim, 
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire 
aceste îndatoriri de fii ai tăi, 
să putem ajunge în mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame, 
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11 

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui, 
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta, 
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău, 
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Credinţa trebuie mărturisită. Isus ne va susţine pe fiecare după atitudinea pe care o vom avea faţă de evanghelie, fie izolat (12,3), fie în faţa tribunalelor (12,11-12), fie, în general, “în faţa oamenilor” (12,8). El va fi “mijlocitorul” (Rom 8,34) celor care “îşi vor manifesta credinţa lor în el în faţa oamenilor”.

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 4,13.16-18

13 Fraţilor,
promisiunea că va deveni moştenitorul lumii
i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui
nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă.
16 De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă,
ca să fie din har
şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa:
nu numai pentru cel care provine din Lege,
ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham,
care este părintele nostru, al tuturor –
17 după cum este scris:
„Te-am pus părinte al multor neamuri” –
înaintea lui Dumnezeu în care a crezut,
care dă viaţă celor morţi
şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt.
18 Sperând împotriva oricărei speranţe,
el a crezut că va deveni părintele multor neamuri,
după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)

R
.: Domnul îşi aduce aminte în veci
de alianţa sa.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul;
şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 12,8-12

8 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Vă zic, dar,
oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor,
şi Fiul Omului va da mărturie pentru el
înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor
va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricine va spune vreun cuvânt
împotriva Fiului Omului va fi iertat;
dar cel care va spune blasfemii
împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor,
a guvernanţilor şi a autorităţilor,
nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde
sau ce veţi spune,
12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas
ce trebuie să spuneţi”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

Din nou sfântul Paul insistă asupra ordinii juste a lucrurilor: nu operele noastre contează, ci acţiunea lui Dumnezeu, generozitatea lui. Totul începe de la o promisiune a lui Dumnezeu. În istoria lui Abraham, la început există o promisiune divină, mai înainte ca Abraham să fi făcut ceva. „Nu prin împlinirea legii Dumnezeu i-a promis lui Abraham”, deoarece Legea nu exista încă, şi sfântul Paul scrie clar aceasta în Scrisoarea către Galateni: Legea a fost dată după mai bine de patru sute de ani. Principalul nu este, deci, observarea legii, ci primirea promisiunii cu deplină credinţă: astfel, îi dăm lui Dumnezeu libertatea şi ne punem în modul cel mai frumos viaţa la dispoziţia sa. E o condiţie facilă deschiderea faţă de Dumnezeu, a avea credinţă în el, şi nu în noi înşine, şi aceasta este indispensabilă.

Isus o spune în evanghelie: este necesar să mărturisim credinţa, chiar şi înaintea oamenilor, pentru a fi primiţi de Dumnezeu în cer: „Dacă cineva va da mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie despre el înaintea îngerilor lui Dumnezeu”. Întreaga noastră viaţă trebuie să fie nu un efort pentru a aduna merite, ci o mărturie de credinţă în Isus şi în Dumnezeu prin Isus Cristos.

Însă evanghelia ne avertizează să nu-i judecăm în grabă pe cei care nu-şi arată credinţa lor, când spune: „Celui care va vorbi împotriva Fiului Omului i se va ierta, dar celui care va rosti cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta”. Există două aspecte ale credinţei. Există o manifestare exterioară, dar credinţa este fondată pe o manifestare internă a Duhului Sfânt. Uneori se poate întâmpla ca o persoană să se găsească în dificultatea de a profesa credinţa, de a accepta manifestări exterioare ale credinţei în Fiul Omului, adică ale credinţei creştine. Ei bine, nu se poate spune că acest lucru este de neiertat; de neiertat este rezistenţa faţă de Duhul Sfânt, adică neacceptarea în interior a mărturiei pentru Dumnezeu, care îl îndreaptă pe om spre Fiul său. Docilitatea faţă de Dumnezeu pregăteşte şi dezvoltă în noi credinţa: când există acest intim raport cu Duhul Sfânt, se ajunge la credinţă („Cine ascultă de Dumnezeu vine la lumină”, spune Evanghelia după Ioan), şi atunci în viaţa, de acum întemeiată pe credinţă, se dezvoltă plenar roadele Duhului Sfânt, şi credinţa poate să ajungă la eroica mărturie pe care o admirăm la martiri, mărturie care nu este operă umană, ci tocmai rodul Duhului, darul lui Dumnezeu în acela care se deschide în ascultare faţă de el.

Să-i cerem Domnului un respect tot mai profund pentru credinţă şi o crescândă docilitate faţă de Duhul, care sporeşte în noi duhul credinţei.