en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan din Capistrano, pr. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi; 
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele! 
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor, 
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!                     Cf. Ps 16,6.8 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu 
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dă-ne, te rugăm, Doamne, bucuria, 
să slujim cu suflet liber la sfântul altar, 
pentru ca, purificaţi de harul tău, 
să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi 
spre cei care se temde el, spre cei ce nădăjduiesc înmila lui, 
ca să scape de la moarte sufletele lor 
şi să-i hrănească în timp de foamete.                                             Cf. Ps 32,18-19 
 
sau:
Fiul Omului a venit ca să-şi dea viaţa 
ca răscumpărare pentru mulţi.                                                         Mc 10,45

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să aflăm noi puteri în împărtăşirea cu tainele cereşti; 
binecuvântează-ne cu bunurile acestei vieţi 
şi adânceşte în noi cunoaşterea bucuriilor veşnice. 

Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Bogatul închis în egoismul său este un “nebun”. El vorbeşte numai la persoana I singular (Lc 12,17-19). Dacă vrea să dialogheze el trebuie s-o facă numai “cu el” (Lc 12,19). Nu se gândeşte la nimeni. Crede că este proprietarul vieţii sale pentru “mulţi ani” (Lc 12,19), în timp ce, în realitate, i-a fost doar dăruită: expirarea perioadei este fixată chiar pentru noaptea aceea. O greşeală cutremurătoare de perspectivă.

LECTURA I
Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi,
care credem în el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 4,20-25

20 Fraţilor,
Abraham n-a şovăit cu neîncredere,
ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu,
s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu,
21 convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea
poate s-o şi împlinească.
22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.
23 Dar ce a fost scris
nu i s-a considerat numai pentru el,
24 ci va fi considerat şi pentru noi,
care credem în cel care l-a înviat din morţi
pe Domnul nostru Isus Cristos,
25 care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre,
dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)

R
.: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel,
căci a vizitat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 12,13-21

13 În acel timp,
unul din mulţime i-a spus lui Isus: „Învăţătorule,
spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!”
14 Dar el i-a răspuns: „Omule,
cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?”
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie,
deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat,
viaţa lui nu constă în ceea ce are!”
16 Şi le-a spus o parabolă:
„Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată
17 şi se gândea în sine:
«Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?»
18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel:
voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari;
voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele
19 şi voi spune sufletului meu:
suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani.
Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!»
20 Însă Dumnezeu i-a zis:
«Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul;
iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?»
21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine,
dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 4,20-25; din Lc 1; Lc 12,13-21

În Scrisoarea către Romani, Paul se întoarce la figura lui Abraham care „nu a căzut în îndoială şi necredinţă, dimpotrivă, şi-a găsit puterea în credinţă şi l-a preamărit pe Dumnezeu”. Ce contrast cu omul bogat despre care vorbeşte evanghelia de astăzi! Acesta caută fundamentul vieţii în bunurile pământeşti: „Îmi voi spune: Acum ai provizii din belşug pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!” Abraham îşi construieşte viaţa pe o realitate care pare inconsistentă: un cuvânt, şi nici măcar un cuvânt spus de un om pe care îl poate vedea, în care poate avea încredere după o judecată matură, ci pe un cuvânt al lui Dumnezeu. Şi totuşi, tocmai în raportul cu Dumnezeu a ajuns la maxima siguranţă. Şi Abraham era bogat, avea o anumită siguranţă materială, ar fi putut considera că are cu ce trăi liniştit tot restul vieţii sale în ţara sa, Haran. Dar el ştia că adevărata siguranţă se găseşte în împlinirea voinţei lui Dumnezeu.

Cine dintre cei doi a avut dreptate? Parabola relatată de Isus o spune clar: „Dumnezeu i-a spus: Nebunule! Chiar în această noapte ţi se va cere viaţa înapoi!” Şi Isus conchide: „Aşa se întâmplă cu acela care îşi adună avere, dar nu se îmbogăţeşte în faţa lui Dumnezeu”. Încrederea în bunurile pământeşti este deşartă: adevărata comoară este raportul cu Dumnezeu, în ascultarea obedientă şi încrezătoare a cuvântului său.

Să căutăm, deci, în Dumnezeu fundamentul solid al existenţei noastre, care ne permite să ne gândim la moarte cu atâta pace, în siguranţa că dincolo de ea vom ajunge în posesia unicului şi supremului bine.