en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Crisant şi Daria, soţi m.; Mina, ostaş m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi; 
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele! 
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor, 
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!                     Cf. Ps 16,6.8 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu 
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dă-ne, te rugăm, Doamne, bucuria, 
să slujim cu suflet liber la sfântul altar, 
pentru ca, purificaţi de harul tău, 
să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi 
spre cei care se temde el, spre cei ce nădăjduiesc înmila lui, 
ca să scape de la moarte sufletele lor 
şi să-i hrănească în timp de foamete.                                             Cf. Ps 32,18-19 
 
sau:
Fiul Omului a venit ca să-şi dea viaţa 
ca răscumpărare pentru mulţi.                                                         Mc 10,45

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să aflăm noi puteri în împărtăşirea cu tainele cereşti; 
binecuvântează-ne cu bunurile acestei vieţi 
şi adânceşte în noi cunoaşterea bucuriilor veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Bisericile care nu cunosc data sfinţirii pot să celebreze astăzi aniversarul sfinţirii lor.
Parabola scurtă a hoţului care vine noaptea nu vrea să mărească teama şi neliniştea, ci vrea să sublinieze caracterul imprevizibil al venirii lui Cristos. Este necesară vegherea. Creştinul şi Biserica trebuie să trăiască în tensiunea unei speranţe active, căutând înfrăţirea, dreptatea şi pacea în care se trăieşte, zi după zi, prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu
.

LECTURA I
Oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu
ca înviaţi din morţi!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 6,12-18

12 Fraţilor,
să nu mai domnească păcatul
în trupul vostru muritor,
astfel încât să ascultaţi de poftele lui,
13 şi nici să nu puneţi mădularele voastre
ca instrumente ale nedreptăţii în slujba păcatului,
ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu
ca înviaţi din morţi,
iar mădularele voastre ca instrumente ale dreptăţii
în slujba lui Dumnezeu!
14 Căci păcatul nu va mai avea putere asupra voastră,
pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
15 Şi atunci, ce?
Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har?
Nicidecum!
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta,
sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi,
ori ai păcatului, spre moarte,
ori ai ascultării, spre justificare?
17 Dar mulţumire să fie adusă lui Dumnezeu,
pentru că eraţi sclavii păcatului,
însă aţi ascultat din inimă
de îndreptarul învăţăturii care v-a fost încredinţat.
18 Fiind eliberaţi de păcat,
voi aţi devenit sclavi ai dreptăţii.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 123(124),1-3.4-6.7-8 (R.: 8a)

R
.: Ajutorul nostru
este în numele Domnului.

1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
– s-o spună Israel –,
2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când oameni s-au ridicat împotriva noastră,
3 atunci ne-ar fi înghiţit de vii în mânia lor aprinsă. R.

4 Atunci ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,
5 atunci ar fi trecut peste noi ape năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul
care nu ne-a dat pradă dinţilor lor! R.

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul vânătorului:
laţul s-a rupt şi noi am scăpat.
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului
care a făcut cerul şi pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni
în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 12,39-48

39 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Să ştiţi aceasta:
dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul,
nu ar lăsa să i se spargă casa.
40 Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului
va veni la ora la care nu vă gândiţi!”
41 Atunci Petru a zis:
„Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?”
42 Domnul i-a spus:
„Cine este administratorul credincios şi înţelept
pe care stăpânul îl stabileşte peste servitorii săi,
ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit?
43 Fericit este servitorul acela
pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel!
44 Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale.
45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui:
«Stăpânul meu întârzie să vină»
şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare,
să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46 stăpânul servitorului aceluia
va veni în ziua în care el nu se aşteaptă
şi la ora pe care nu o ştie,
îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi.
47 Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său,
dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui,
va primi multe lovituri;
48 cel care nu a cunoscut,
dar a făcut lucruri care merită lovituri,
va primi puţine;
cui i s-a dat mult, mult i se va cere,
iar cui i s-a încredinţat mult,
i se va cere şi mai mult”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 6,12-18; Ps 123; Lc 12,39-48

Noi suntem dornici de a avea tot mai multe bucurii şi privilegii, dar Domnul ne pune în gardă să nu rătăcim calea. Desigur, Isus ne promite bucuria, şi ne dă multă bucurie chiar şi în această viaţă, arătându-ne iubirea sa; dar pentru că iubirea sa este adevărată, este şi exigentă. În evanghelie, întrebarea lui Petru arată ispita, putem spune normală, a oricărei inimi umane care se simte privilegiată în faţa Domnului, şi care, tocmai de aceea, crede că îi este permisă o oarecare delăsare. De fapt, după ce am ascultat această parabolă asupra necesităţii de a fi gata, întotdeauna vigilenţi, Petru îl întreabă pe Domnul: „Doamne, această parabolă o spui numai pentru noi sau şi pentru toţi ceilalţi?” Noi suntem privilegiaţi, putem sta liniştiţi B acesta pare să fie sensul întrebării lui Petru B suntem discipolii tăi, ne-ai spus că avem autoritate asupra altora, că poziţia noastră este mai bună decât a oricărui altul! Şi asta este adevărat, dar în sensul că poziţia lui Petru şi a apostolilor este una care cere mai mult, deoarece autoritatea lor este una de slujire, şi nu un privilegiu din care să derive avantaje personale, spre satisfacerea propriului egoism.

Întotdeauna egoismul încearcă să pătrundă în gândurile noastre şi mereu este necesară lupta pentru a-l respinge, mereu trebuie, cum scrie sfântul Paul, să ne eliberăm de sclavia păcatului pentru a ne pune în slujirea lui Dumnezeu, să devenim „servitori ai dreptăţii”. Este o slujire liberă, dar exigentă, cerând iubirea adevărată.

Evanghelistul descrie sărbătoarea egoismului. Tatăl întârzie să vină şi administratorul începe „să-i bată pe servitori şi pe servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete”; aceasta este sărbătoarea visată de cel egoist. Sărbătoarea carităţii este contrariul şi umple inima de o bucurie curată, deoarece fiecare nu se gândeşte să se bucurie, ci să ofere bucurie altora, să se dăruiască în modul în care îi poate face fericiţi pe toţi. Astfel, cel ce este într-o poziţie de autoritate împlineşte voinţa Domnului.

„Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere”. Sunt cuvinte care ne fac să înţelegem dorinţa lui Dumnezeu: el ne-a dat mult pentru a primi mult. Asta, desigur, nu vrea să spună că Dumnezeu caută propriul interes, ci că vrea ca să aducem roade şi ca roadele noastre să rămână.

Să-i mulţumim Domnului şi să-i fim recunoscători pentru darurile sale şi să-i cerem să adâncească în noi simţul slujirii, în caritate reciprocă.