en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Evarist, pp. m.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi; 
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele! 
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor, 
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!                     Cf. Ps 16,6.8 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu 
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dă-ne, te rugăm, Doamne, bucuria, 
să slujim cu suflet liber la sfântul altar, 
pentru ca, purificaţi de harul tău, 
să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi 
spre cei care se temde el, spre cei ce nădăjduiesc înmila lui, 
ca să scape de la moarte sufletele lor 
şi să-i hrănească în timp de foamete.                                             Cf. Ps 32,18-19 
 
sau:
Fiul Omului a venit ca să-şi dea viaţa 
ca răscumpărare pentru mulţi.                                                         Mc 10,45

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să aflăm noi puteri în împărtăşirea cu tainele cereşti; 
binecuvântează-ne cu bunurile acestei vieţi 
şi adânceşte în noi cunoaşterea bucuriilor veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Pentru multă lume, problema cea mai mare este aceea de a nu cunoaşte semnificaţia profundă a vieţii lor şi a tot ceea ce se întâmplă în lume. Mulţi trăiesc “ziua de azi” şi nu şi pun aceste “probleme”. Însă, în lumina Evangheliei, această atitudine este lipsită de sens. Pentru a trăi bine, trebuie să ştim să citim semnele timpului şi să optăm pentru o reconciliere fraternă.

LECTURA I
Cine mă va elibera
de acest trup al morţii?
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 7,18-25a

18 Fraţilor,
ştiu că în mine, în trupul meu,
nu locuieşte nimic bun,
pentru că voinţa este prezentă,
dar puterea de a împlini binele, nu.
19 Căci nu fac binele pe care îl vreau,
ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau.
20 Aşadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac,
nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Prin urmare, găsesc Legea aceasta în mine:
când vreau să fac binele, mi se prezintă răul,
22 pentru că după omul lăuntric
îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu;
23 dar văd o altă lege în mădularele mele,
care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav
prin Legea păcatului care este în mădularele mele.
24 Om nefericit ce sunt!
Cine mă va elibera de acest trup al morţii?
25a Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu
prin Isus Cristos, Domnul nostru!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),66.68.76.77.93.94 (R.: 68b)

R
.: Învaţă-mă, Doamne,
hotărârile tale!

66 Învaţă-mă îndurarea, prudenţa şi ştiinţa,
pentru că am rămas fidel în poruncile tale! R.

68 Tu eşti bun şi faci binele,
învaţă-mă hotărârile tale! R.

76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul dat slujitorului tău! R.

77 Să vină asupra mea îndurările tale şi voi fi viu,
căci legea ta îmi este desfătare! R.

93 În veci nu voi uita orânduirile tale,
căci prin ele mi-ai dat viaţă. R.

94 Eu sunt al tău, mântuieşte-mă,
căci am căutat orânduirile tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi;
dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 12,54-59

54 În acel timp,
Isus le-a spus mulţimilor:
„Când vedeţi că un nor se ridică de la apus,
îndată spuneţi că vine ploaia şi aşa este.
55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi,
spuneţi că va fi cald şi aşa este.
56 Ipocriţilor,
aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi;
dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă?
57 De ce, aşadar, nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept?
58 Când mergi cu duşmanul tău la tribunal,
străduieşte-te pe drum să scapi de el,
ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului,
iar judecătorul să te predea executorului
şi executorul să te arunce în închisoare!
59 Îţi spun, nu vei ieşi de acolo
până ce nu vei fi plătit şi ultimul bănuţ”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 7,18-25; Ps 118; Lc 12,54-59

Prezenţa răului în inima omului este un lucru teribil, pe care sfântul Paul îl descrie şi pe care Domnul ni-l arată atunci când ne numeşte ipocriţi. Omul singur este incapabil să facă binele, chiar dacă îl iubeşte şi îl doreşte: „Există în mine dorinţa de a face binele, dar n-am puterea să-l fac”. Singur, omul tinde spre rău. Foarte adesea intenţiile bune conduc la acţiuni rele. Omul are dorinţa de a iubi, şi acesta este lucrul cel mai bun din lume, dar în numele iubirii noi vedem în fiecare zi familii distruse, copii abandonaţiY Dorinţa de dreptate din inima omului este admirabilă, dar în numele dreptăţii de câte ori nu se comit violenţe care conduc la nedreptăţi mai mari decât acelea ce se doreau reparate! Chiar şi dorinţa de perfecţiune din inima omului este un lucru foarte frumos, dar dacă există pretenţia de a o realiza de unul singur, se comite păcatul fariseului: „Eu sunt bun, eu nu sunt caY„. Toată această dorinţă de bine care este prezentă în inima omului este zădărnicită de orgoliu, de ambiţie, de egoism; orice acţiune bună se sfârşeşte prin a alimenta complăcerea de sine.

Omul nu poate împlini de unul singur binele pe care îl doreşte. Avem nevoie de cineva care să ne ajute, de cineva care să ne ajute nu o singură dată, ci care să fie întotdeauna cu noi, să fie prezent în noi, pentru a ne sprijini în orice acţiune a noastră. Nici un lucru nu-l putem face singuri, deoarece, în mod inevitabil, ar fi viciat de rău. Dacă, în schimb, îl facem împreună cu Mântuitorul, ajutaţi de el, de inspiraţia lui, el devine cu adevărat un lucru bun, care nu ne face orgolioşi, ci umili, deoarece ştim că nu ni-l putem atribui nouă înşine, ci numai harului său.

Să-i cerem lui Isus să ne facă darul de a fi mulţumiţi de incapacitatea de a împlini binele, deoarece această conştiinţă ne determină să fim tot mai uniţi cu el, puterea şi ajutorul nostru.