en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Gerard de Potenza, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! 
Alergaţi laDomnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui!             Cf. Ps 104,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm, 
fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea 
şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti, 
fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne, 
la darurile pe care le aducem maiestăţii tale, 
pentru ca ceea ce se săvârşeşte prin slujirea noastră 
să fie, înainte de toate, spre mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ne vom bucura de mântuirea ta 
şi, în numele Dumnezeului nostru, 
vom tresălta de bucurie!                                                                 Cf. Ps 19,6 
 
sau:
Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi, 
jertfă lui Dumnezeu cu bună mireasmă.                                            Ef 5,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ca tainele tale să-şi împlinească în noi menirea sfântă, 
pentru ca realităţile veşnice, 
pe care le celebrăm acum în mod tainic, 
să se dezvăluie odată privirilor noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Vorbind despre Isus care vindecă această femeie, Luca descoperă că “Dumnezeu vizitează şi eliberează” (1,68) “pe poporul său” (femeia este numită “fiică a lui Abraham”); dar conducătorii poporului îl resping în numele legii. Încă o dată Isus se împotriveşte conducătorilor, fiind alături de popor, de femeie, de cei săraci.

LECTURA I
Aţi primit Duhul înfierii
prin care strigăm: „Abba, Tată!”
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 8,12-17

12 Fraţilor,
noi nu suntem datori trupului,
ca să trăim după trup.
13 Dacă trăiţi după trup, aveţi să muriţi.
Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară poftele trupului,
veţi trăi!
14 Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu
sunt fiii lui Dumnezeu,
15 pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie,
ca să vă fie din nou teamă,
ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!”
16 Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru
că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori,
moştenitori ai lui Dumnezeu
şi împreună-moştenitori cu Cristos,
dacă suferim cu el,
ca împreună cu el să fim şi glorificaţi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2 şi 4.6-7ab.20-21 (R.: 21a)

R
.: Dumnezeul nostru
este Dumnezeul mântuirii.

2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
4 Cei drepţi se bucură
şi tresaltă de bucurie în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie. R.

6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.

20 Binecuvântat să fie Domnul zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartă de grijă.
21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,
Domnul Dumnezeu are putere şi asupra morţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17b.a
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr!
Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA
Această fiică a lui Abraham
nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 13,10-17

10 În acel timp,
Isus învăţa în sinagogă într-o zi de sâmbătă.
11 Şi, iată, era acolo o femeie infirmă de optsprezece ani:
era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte.
12 Văzând-o, Isus a chemat-o
şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!”
13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei,
iar ea s-a ridicat îndată şi-l glorifica pe Dumnezeu.
14 Dar conducătorul sinagogii,
revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii:
„Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze;
în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!”
15 Atunci, Domnul i-a răspuns şi i-a zis: „Ipocriţilor!
Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle
şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă?
16 Şi această fiică a lui Abraham,
care era legată de Satana de optsprezece ani,
nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?”
17 Pe când zicea aceste cuvinte,
toţi adversarii lui au fost ruşinaţi,
iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe
care erau făcute de el.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 8,12-17; Ps 67; Lc 13,10-17

Textele de la liturgia de astăzi insistă asupra libertăţii. „Voi n-aţi primit un duh de robie ca iarăşi să vă temeţi, ci aţi primit Duhul înfierii”, scrie sfântul Paul, şi în altă parte scria: „Acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea”. În evanghelie îl vedem pe Isus eliberând o femeie „stăpânită de diavol care de optsprezece ani o ţinea bolnavă”: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!”, şi indignându-se în faţa mustrărilor şefului sinagogii, preocupat pentru nerespectarea sabatului.

Dumnezeu vrea pentru noi adevărata libertate, libertatea căreia Paul îi indică o condiţie ce pare puţin contradictorie: „Toţi cei care se lasă conduşi de Duhul Sfânt sunt fii ai lui Dumnezeu”. Adevărata libertate nu este libertinajul, nu este spiritul de independenţă, ci docilitatea faţă de Duhul lui Dumnezeu, în încredere şi simplitate: ascultând de Duhul lui Dumnezeu, omul se eliberează de sclavia lumii şi a păcatului.

Cineva poate fi sclav al lumii în multe feluri: sclav al modei, al conformismului, nu numai în modul de a se îmbrăca, ci în modul de a trăi. Atâtea persoane nu au curajul să trăiască cum ar vrea, deoarece „nu e la modă”, şi se conformează spiritului lumii, „omului vechi”, cum scrie sfântul Paul. Creştinii, în schimb, sunt chemaţi să inventeze un mod nou de a trăi, nu să fie sclavi a ceea ce se face ori nu se face, să afle căile şi mijloacele chiar inedite pentru a face binele, pentru a fi fii ai lui Dumnezeu în libertate, cu o imensă încredere în Tatăl. Uneori pot greşi în unele încercări, dar dacă întotdeauna în acţiunile lor este prezent Duhul Sfânt, greşeala nu va merge prea departe, va fi corectată şi vor face binele după planul lui Dumnezeu.

Un creştin trebuie să fie liber nu numai în ceea ce priveşte obiceiurile lumii, ci în modul de a trăi ca fiu al lui Dumnezeu. Orice vocaţie este unică, nu există vocaţii identice. Odată se putea citi că o persoană spirituală făcea bine să imite în toate pe unul sau altul dintre sfinţi, dar este fals, aceasta nu este libertatea creştină. Fiecare sfânt are propria vocaţie şi vieţile lor ne pot inspira lucruri excelente, dar nu trebuie să imităm într-o manieră servilă, pasivă, nici un sfânt. Trebuie, mai degrabă, să găsim propria noastră cale, conform cu inspiraţiile Duhului ce se află în noi: acesta este pluralismul creştin.

Isus, în evanghelia de astăzi, nu numai că se preocupă să o elibereze pe această femeie, ci acţionează ca un om absolut liber, făcând minunea vindecării în zi de sâmbătă, deşi ştia că gestul său de bunătate va fi criticat şi dezaprobat cu asprime. Misiunea sa de mântuire îl îndeamnă să facă această vindecare, şi el o face cu o libertate suverană. Să-i cerem să ne ajute să găsim calea sfinţeniei pe care el a dispus-o pentru noi, într-o atitudine de ascultare şi supunere faţă de Duhul Sfânt.