en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Alfons Rodriguez, călug.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! 
Alergaţi laDomnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui!             Cf. Ps 104,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm, 
fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea 
şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti, 
fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne, 
la darurile pe care le aducem maiestăţii tale, 
pentru ca ceea ce se săvârşeşte prin slujirea noastră 
să fie, înainte de toate, spre mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ne vom bucura de mântuirea ta 
şi, în numele Dumnezeului nostru, 
vom tresălta de bucurie!                                                                 Cf. Ps 19,6 
 
sau:
Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi, 
jertfă lui Dumnezeu cu bună mireasmă.                                            Ef 5,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ca tainele tale să-şi împlinească în noi menirea sfântă, 
pentru ca realităţile veşnice, 
pe care le celebrăm acum în mod tainic, 
să se dezvăluie odată privirilor noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Parabola dublă a “grăuntelui de muştar” şi a “drojdiei” pare să prevestească faptul că un grup mic de evrei îl va accepta pe Cristos şi va da naştere Bisericii. Totuşi, prin intermediul acestui grup, se va împlini promisiunea “unui popor mare”, din care vor face parte şi păgânii. Noul Israel va fi ca un copac care va adăposti o mulţime de păsări venite din toate părţile.

 LECTURA I
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 8,18-25

18 Fraţilor,
eu consider că suferinţele timpului prezent
nu se pot compara cu gloria viitoare
care ni se va revela.
19 Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare
revelarea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei
nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o,
cu speranţa
21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii
spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu.
22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină
şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum,
23 dar nu numai ea, ci şi noi,
cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul,
şi noi suspinăm în noi înşine,
aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru;
24 căci în speranţă am fost mântuiţi.
Dar speranţa care se vede nu este speranţă,
deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede?
25 Însă dacă sperăm ceea ce nu vedem,
atunci aşteptăm cu răbdare.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3a)

R
.: Domnul a făcut pentru noi
lucruri minunate.

1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu bucurie. R.

6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele creşte şi devine copac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 13,18-21

18 În acel timp,
Isus a spus:
„Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu
şi cu ce o voi compara?
19 Este asemănătoare cu un grăunte de muştar
pe care un om, luându-l, îl seamănă în grădina lui;
acesta creşte şi devine copac,
iar păsările cerului îşi fac cuiburi între ramurile lui”.
20 Şi a mai spus:
„Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
21 Este asemenea cu plămada pe care o femeie, luând-o,
o ascunde în trei măsuri de făină
până când dospeşte totul”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 8,18-25; Ps 125; Lc 13,18-21

Astăzi ascultăm două parabole, una pentru bărbat şi una pentru femeie: este o preferinţă a Domnului, pe care în Evanghelia după Luca o regăsim de mai multe ori, de exemplu, în parabola oii rătăcite pe care păstorul o caută şi a drahmei pe care o femeie o caută cu foarte mare grijă. Asta vrea să spună că Domnul îi invită pe toţi, bărbaţi şi femei, la răbdare şi la adevărata speranţă. Cele două parabole de astăzi vorbesc despre dinamismul împărăţiei lui Dumnezeu, care pare nimic, şi totuşi este o forţă atât de mare. Un grăunte de muştar abia se vede, dar are în sine o forţă vitală care îl face să crească până devine un arbust mare, pe ramurile căruia păsările cerului îşi pot face cuiburi. Drojdia ascunsă în făină pare un lucru de nimic, dar face să crească tot aluatul şi îi dă posibilitatea să devină pâine. Acelaşi lucru se petrece şi în viaţa noastră: trebuie să primim în noi împărăţia lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, care pare un lucru neînsemnat: un suflu de aer în mişcare. Dar forţa lui în noi este atât de mare încât ne poate transforma, şi chiar transformă viaţa noastră întreagă. Noi, însă, trebuie să avem răbdare şi, în acelaşi timp, încredere. Răbdare pentru că minunea nu se realizează într-un moment. Sămânţa o dată aruncată trebuie să aştepte, deoarece pentru un anumit timp ea pare chiar să nu mai existe; drojdia pusă în aluat, dacă nu i se dă timp de dospit, nu se întâmplă nimic. Îmi amintesc că, pe când eram mic, mama mea făcea nişte prăjituri şi, după ce frământa, ne spunea să nu ne apropiem de vasul care conţinea aluatul, deoarece, dacă îl atingeam, se întrerupea dospirea, şi atunci trebuia să ne luăm adio de la prăjiturile pe care le aşteptam cu atâta ardoare! Este un exemplu de răbdare. Este inutil să grăbim timpul. Acelaşi lucru se petrece în viaţa spirituală. Noi vrem să vedem imediat schimbarea şi, dacă acest lucru nu se întâmplă, încercăm să grăbim timpul, în loc să ne încredem în Domnul şi să aşteptăm în linişte. Ştim că forţa, drojdia, el a pus-o în viaţa noastră şi că dificultatea va fi îndepărtată, lucru care se va petrece cu siguranţă. Trebuie doar să ne încredem, în loc să ne gândim că, dacă facem mai multe eforturi, vom vedea rezultatul: aceasta, în fond, este lipsă de încredere. Răbdare şi încredere: Domnul vrea doar acest lucru.

Sfântul Paul, în Scrisoarea către Romani, spune acelaşi lucru, într-un mod mai temperamental: „Toate cele create suspină şi îndurăY aşteptând”, dar sunt gemetele unei naşteri, deci aducătoare de speranţă. Trebuie să fie gemete de speranţă, deoarece, dacă nu există credinţa şi speranţa, Dumnezeu nu poate opera ceea ce vrea în viaţa fiecărui om şi a întregii creaţii. Dacă, în schimb, ne bazăm pe cuvântul său şi îl primim în linişte şi cu răbdare, putem să spunem cu sfântul Paul: „Suferinţele timpului de faţă nu sunt comparabile cu gloria viitoare care se va dezvălui în noi”.