en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

† TOŢI SFINŢII

 Liturghierul Roman

1 noiembrie
† TOŢI SFINŢII


Ant. la intrare 
Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, 
celebrând ziua de sărbătoare în cinstea tuturor sfinţilor; 
de mărirea lor se bucură împreună cu noi toţi îngerii 
şi într-un glas îl laudă pe Fiul lui Dumnezeu.

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare 
meritele tuturor sfinţilor, 
te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, 
să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.


ASUPRA DARURILOR
Plăcute să-ţi fie, Doamne, 
darurile pe care ţi le aducem în cinstea tuturor sfinţilor; 
noi credem că ei se bucură de siguranţa nemuririi: 
dă-ne şi nouă harul 
să simţim că se îngrijesc de mântuirea noastră. 
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
 
Fericiţi cei cu inima curată, 
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. 
Fericiţi făcătorii de pace, 
pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu. 
Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, 
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.                                     Mt 5,8-10


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Te adorăm, Dumnezeule, 
care singur eşti sfânt şi eşti minunat întru toţi sfinţii tăi, 
şi te implorăm să reverşi harul tău şi asupra noastră, 
pentru ca, desăvârşindu-ne în plinătatea iubirii tale, 
să ne treci, de la această masă, la care ne-ai primit ca pelerini, 
la ospăţul pregătit în patria cerească. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Aniversarul sfinţirii catedralei “Sfânta Fecioară Maria, Regină” (2005). Vezi “Note liturgice” la final.
“Tu singur eşti sfânt” – cântă Biserica, adresându-i-se lui Cristos. Sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă misterul vieţii şi al dragostei sale infinite. El vrea să ne comunice această viaţă sfântă şi-i sfinţeşte pe cei care caută să se unească cu el. Pe aceştia, Biserica îi numeşte sfinţi şi ni-i prezintă ca modele. Astăzi ea ne invită să reflectăm la mulţimea anonimă şi imensă a acelora care în ceruri îl preamăresc pe mielul lui Dumnezeu şi pe Tatăl său, fără ca oamenii să fi observat vreodată cât de profundă a fost unirea lor cu Isus pe pământ. La aceasta sunt chemaţi toţi, indiferent de rasă, limbă, naţiune. Modul de a obţine aceasta este strâmtorarea şi spălarea veşmintelor în sângele mielului.

LECTURA I
Am văzut o mulţime mare
din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 7,2-4.9-14

2 Eu, Ioan,
am văzut un alt înger
ridicându-se de la răsăritul soarelui
şi având sigiliul Dumnezeului cel viu.
El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri
cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării,
3 spunând: „Nu dăunaţi pământului,
nici mării şi nici copacilor,
până când nu vom pune sigiliul
pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
4 Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul:
o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi,
din toate triburile fiilor lui Israel.
9 După acestea, am văzut
şi, iată, o mulţime mare
pe care nimeni nu putea să o numere,
din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile.
Ei stăteau în picioare
în faţa tronului şi în faţa Mielului,
îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas puternic:
„Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru,
cel care şade pe tron,
şi Mielului”.
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului,
al bătrânilor şi al celor patru fiinţe,
cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului
şi-l adorau pe Dumnezeu
12 şi spuneau: „Amin!
Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea,
mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria
să fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin!”
13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis:
„Cine sunt şi de unde vin
cei care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?”
14 I-am zis: „Domnul meu, tu ştii”.
Iar el mi-a spus:
„Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare.
Ei şi-au spălat hainele
şi le-au albit în sângele Mielului”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 6)
R
.: Aceasta este generaţia
celor care caută faţa ta, Doamne.

1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

LECTURA A II-A
Îl vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Ioan 3,1-3

1 Iubiţilor,
vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl:
să ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Şi suntem.
De aceea, lumea nu ne cunoaşte,
pentru că nu l-a cunoscut pe el.
2 Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu,
dar nu s-a arătat încă ce vom fi.
Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui,
pentru că îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are această speranţă în el
devine curat, aşa cum el este curat.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie,
căci răsplata voastră mare este în ceruri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 5,1-12a

1 În acel timp,
văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte
şi, după ce s-a aşezat,
s-au apropiat de el discipolii săi.
2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3 „Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi!
5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul!
6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate,
pentru că ei se vor sătura!
7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire!
8 Fericiţi cei curaţi la inimă,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Fericiţi făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta
şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie,
căci răsplata voastră mare este în ceruri!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ap 7,2-4.9-14; Ps 23; 1In 3,1-3; Mt 5,1-12

Sărbătoarea de astăzi este o mare sărbătoare de familie: suntem uniţi în bucurie cu toţi fraţii noştri, care sunt sfinţii, cu toate surorile noastre, care sunt sfintele. Da, fraţii noştri cei mai adevăraţi sunt sfinţii şi sfintele. Mai mult decât oricine, ei ne sunt alături, ne înţeleg, ne doresc binele, ne ajută luminându-ne calea, ne conduc la adevărata fericire.

În ei, iubirea Tatălui ceresc este mai evidentă, mai sensibilă, mai vie.

Împreună cu ei, astăzi îimulţumim lui Dumnezeu, care ne iubeşte în Fiul său prea iubit Isus şi ne primeşte ca fii ai săi. Împreună cu ei, ascultăm glasul Domnului Isus care ne promite fericirea şi ne arată şi calea pentru a o dobândi. Sfinţii au urmat-o şi ne invită şi pe noi să facem la fel, cu o încredere tot mai mare.

Calea spre fericire o găsim în evanghelia de astăzi şi ea trezeşte stupoare, deoarece ne arată că fericirea este tocmai acolo unde lumea n-o caută niciodată.

Lumea zice: „Fericiţi cei bogaţi, deoarece ei pot să-şi satisfacă toate dorinţele”; evanghelia, însă, ne spune: „Fericiţi cei săraci”. Lumea gândeşte şi spune: „Fericiţi cei puternici, cei violenţi, pentru că îşi pot impune voinţa lor în faţa tuturor şi pot să stăpânească peste tot ceea ce-şi doresc”; evanghelia, însă, ne spune: „Fericiţi cei blânzi”. Lumea gândeşte şi spune: „Fericiţi cei care râd, căci ei se bucură de viaţă”; Cristos, însă, spune: „Fericiţi cei care plâng”Y Contrastul nu poate să fie mai mare.

Cine are dreptate, lumea sau Cristos? Credinţa noastră ne spune că dreptate are Cristos, însă de multe ori ne este greu să înţelegem acest lucru. În realitate, discursul fericirilor nu este o simplă proclamare a adevărului, ci o invitaţie la convertire. Cristos ne invită cu insistenţă să lăsăm ideile noastre învechite şi să acceptăm punctul său de vedere, ne invită să ne schimbăm atitudinea abandonând tendinţa noastră posesivă pentru a găsi în el bucuria iubirii adevărate, generoase, libere.

„Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Instinctiv, noi voim să posedăm, crezând că vom găsi, astfel, fericirea. În realitate, instinctul de posesiune aduce nefericire, deoarece ne închide în egoismul nostru, ne separă de ceilalţi, ne opune lor. Câte dispute, câte litigii pentru motive de interese, câte nelinişti înveninează viaţa! Şi, la sfârşit, omul se găseşte tot nesatisfăcut, deoarece este chemat la iubire şi dorinţa l-a împiedicat să-şi realizeze vocaţia sa.

„Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Aici, verbul este la prezent, nu la viitor. Isus nu spune că cei săraci vor fi fericiţi dincolo, deoarece vor poseda împărăţia cerurilor; cei săraci sunt deja fericiţi, pentru că împărăţia cerurilor este deja a lor. Împărăţia cerurilor este împărăţia iubirii care vine de la Dumnezeu, unde se intră renunţând la egoismul posesiv. Dacă pentru mine lumea este un cumul de lucruri cu care vreau să mă îmbogăţesc, mă închid în faţa iubirii, nu recunosc intenţia lui Dumnezeu, pentru care toate lucrurile trebuie să slujească trăirii în caritate.

Sărăcia evanghelică nu constă în a nu avea nimic, ci în a primi totul, recunoscând în orice lucru un dar al Tatălui şi un mijloc de unire cu fraţii.

Nu vreau să fiu proprietar într-un mod exclusiv: consider lumea ca fiind casa unde totul este semnul iubirii tatălui. Aşa făcea sfântul Francisc de Assisi, şi sufletul său era plin de admiraţie, de recunoştinţă pentru lucrarea lui Dumnezeu şi de caritate pentru oameni, deoarece era sărac în duh, era liber pentru iubire.