en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Villibrord, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să nu mă părăseşti, Doamne; 
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de mine! 
Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele!         Cf. Ps 37,22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi milostiv, 
numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine; 
înlătură orice piedică din calea noastră, 
ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca această jertfă să fie pentru tine o ofrandă curată, 
iar pentru noi, o revărsare sfântă a îndurării tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Tu îmi vei arăta cărarea vieţii, Doamne, 
mă vei copleşi de bucurie 
când îmi vei arăta faţa ta.                                                                         Cf. Ps 15,11 
 
sau:
Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, 
iar eu trăiesc prin Tatăl, 
la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine, 
va trăi prin mine, spune Domnul.                                                             In 6,57

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
sporeşte în noi lucrarea mântuirii, 
pentru ca tainele cereşti, care ne hrănesc în această viaţă, 
să ne pregătească să primim, prin harul tău, bunurile făgăduite. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Ospăţul este o imagine biblică ce este folosită pentru a vorbi despre mântuirea şi venirea definitivă a împărăţiei lui Dumnezeu. După ce a invitat Israelul, Dumnezeu oferă o mare sărbătoare celor excluşi şi marginalizaţi... Această parabolă se realizează în ospăţul euharistic al comunităţii creştine.

LECTURA I
Noi suntem membre unii altora.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 12,5-16a

5 Fraţilor,
noi, care suntem mulţi,
suntem un singur trup în Cristos
şi membre unii altora.
6 Dar avem daruri diferite
după harul care ne-a fost dat:
dacă cineva are darul profeţiei,
să profeţească după analogia credinţei,
7 dacă are darul slujirii,
să stăruie în slujire,
dacă este învăţător, să-i înveţe pe alţii,
8 dacă are darul de a îndemna, să îndemne!
Cine dă să dea cu simplitate,
cine conduce să o facă cu grijă,
cine face pomană s-o facă cu bucurie!
9 Iubirea să fie fără ipocrizie,
urâţi răul, ataşaţi-vă de bine,
10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească,
întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii!
11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh,
slujiţi Domnului!
12 Plini de bucurie în speranţă,
statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune!
13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor!
Practicaţi ospitalitatea!
14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută:
binecuvântaţi şi nu blestemaţi!
15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură
şi plângeţi cu cei care plâng!
16a Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii!
Nu râvniţi la funcţii înalte,
ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 130(131),1.2.3

R
.: Păzeşte sufletul meu
în pace la tine, Doamne!

1 Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine. R.

2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine
ca un copil înţărcat în braţele mamei sale. R.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ieşi pe drumuri şi cărări
şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 14,15-24

15 În acel timp,
unul dintre cei care erau la masă
i-a spus lui Isus: „Fericit este acela
care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!”
16 Dar el i-a zis:
„Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a invitat pe mulţi,
17 iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său
să spună celor pe care îi chemase:
«Veniţi, deja este gata!»
18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze.
Primul i-a spus:
«Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd.
Te rog, primeşte scuzele mele!»
19 Un altul a spus:
«Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc.
Te rog, primeşte scuzele mele!»
20 Iar un altul i-a spus:
«Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin».
21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său.
Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat
şi i-a spus servitorului:
«Mergi îndată pe străzile şi uliţele cetăţii
şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!»
22 Servitorul i-a spus:
«Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc».
23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului:
«Ieşi pe drumuri şi cărări
şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!
24 Căci vă spun
că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi
nu va gusta din cina mea»”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 12,5-16; Ps 130; Lc 14,15-24

Isus ne face să înţelegem ignoranţa şi micimea inimii noastre, care nu este disponibilă pentru darurile sale. Exigenţa stăpânului din evanghelia de astăzi nu este adevărată şi proprie, ci, mai degrabă, este generozitate: el vrea să ne copleşească cu bunurile sale şi ne mulţumim cu lucrurile noastre meschine.

„Marele ospăţ” este cina carităţii divine pentru cel cu inima largă, nu pentru cel care se leagă de bunurile acestui pământ cu o iubire posesivă, sufocantă.

„Am cumpărat un ogorY am cumpărat cinci perechi de boiY mi-am luat soţieY„. Aici se regăsesc afecţiunile noastre limitate, trăite într-un mod posesiv, cu toate preocupările care derivă de aici.

Dumnezeu, în schimb, ne invită la banchetul carităţii universale. Este banchetul pe care-l trăim la fiecare Liturghie, dacă participăm la ea cu o inimă deschisă, preocupaţi doar de gândurile divine şi gata de a primi cu bucurie şi recunoştinţă darurile sale.

Atunci o vom simţi nu ca pe o datorie apăsătoare, ci ca pe o necesitate a iubirii punerea în slujba altora a harurilor pe care le-am primit, după îndemnul sfântului Paul: „Cine are darul profeţiei, să-l folosească după măsura credinţei; cine a primit darul slujirii, să slujească; cine a primit darul de a învăţa, să-i înveţe pe alţii; cine a primit darul de a îndemna, să îndemne. Cine dă, să o facă cu simplitate, cine conduce, să fie râvnic pentru binele lor; cine se îngrijeşte de cei nenorociţi, să facă acest lucru cu bucurie”.