en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 noiembrie 2017

Calendarul zilei

Miercuri, 22 noiembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
roşu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mă va urma ca în vremea tinereţii ei
Ps 44: Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea
Mt 25,1-13: Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să nu mă părăseşti, Doamne; 
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de mine! 
Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele!         Cf. Ps 37,22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi milostiv, 
numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine; 
înlătură orice piedică din calea noastră, 
ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca această jertfă să fie pentru tine o ofrandă curată, 
iar pentru noi, o revărsare sfântă a îndurării tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Tu îmi vei arăta cărarea vieţii, Doamne, 
mă vei copleşi de bucurie 
când îmi vei arăta faţa ta.                                                                         Cf. Ps 15,11 
 
sau:
Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, 
iar eu trăiesc prin Tatăl, 
la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine, 
va trăi prin mine, spune Domnul.                                                             In 6,57

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
sporeşte în noi lucrarea mântuirii, 
pentru ca tainele cereşti, care ne hrănesc în această viaţă, 
să ne pregătească să primim, prin harul tău, bunurile făgăduite. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Pentru a fi ucenic al lui Isus este necesară “convertirea şi credinţa în vestea cea bună”. Aceasta înseamnă îndepărtare de păcat, împlinire a voinţei lui Dumnezeu, trăire a dragostei fraterne, respect faţă de dreptate... Dar Isus i-a voit ucenici şi pe cei care se vor consacra slujirii într-un mod exclusiv şi definitiv (Lc 6,12-16). Aceşti ucenici trebuie să înceapă a-l sluji renunţând la toate bunurile.

LECTURA I
Plinătatea Legii este iubirea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 13,8-10

8 Fraţilor,
să nu datoraţi nimic nimănui,
decât să vă iubiţi unii pe alţii,
pentru că cel care îl iubeşte pe altul
a împlinit deja Legea!
9 De fapt: „Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi!
Să nu furi! Să nu pofteşti!”
şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta:
„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”
10 Iubirea nu face niciun rău aproapelui.
Aşadar, plinătatea Legii este iubirea.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.4-5.9 (R.: 5a)

R
.: Bun este omul
care are milă şi dă cu împrumut.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, plin de dragoste şi drept.
5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi,
pentru că Duhul lui Dumnezeu
se odihneşte peste voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 14,25-33

25 În acel timp,
multă lume mergea după Isus,
iar el, întorcându-se, le-a spus:
26 „Dacă cineva vine la mine
şi nu-şi urăşte tatăl, mama,
femeia, copiii, fraţii şi surorile,
ba chiar propria sa viaţă,
nu poate fi discipolul meu.
27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine
nu poate fi discipolul meu.
28 Într-adevăr, cine dintre voi,
voind să construiască un turn,
nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala,
dacă are cu ce să-l termine?
29 Pentru ca nu cumva,
punând temelia şi neputând să-l termine,
toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,
30 spunând: «Acest om a început să construiască,
dar nu poate să termine».
31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege,
nu stă mai întâi să se sfătuiască
dacă poate cu zece mii
să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe,
trimite solie ca să ceară pacea.
33 Tot astfel,
niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 13,8-10; Ps 111; Lc 14,25-33

Prima lectură ne umple inima de bucurie: „Iubirea este împlinirea desăvârşită a legiiY Orice altă poruncă este rezumată în aceste cuvinte: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Gândul că putem merge în această direcţie, fără nici o altă preocupare, este cu adevărat motiv de bucurie şi de recunoştinţă.

Dar trecând la a doua lectură aproape că primim un duş rece. „Isus s-a întors către ei şi le-a spus: *Dacă vine cineva la mine şi nu urăşteY nu poate fi ucenicul meu+„. Sfântul Luca, evanghelistul milostivirii, este cel care exprimă în acest mod exigenţa lui Isus. În loc să iubim ni se cere să urâm, şi aceasta este exigenţa lui Isus. Citind aceste cuvinte rămânem surprinşi, dar, de fapt, Isus vrea să elibereze de iluzii „mulţimea de oameni care mergea la el”. Atunci când cineva aude proclamându-se că singura lege este aceea a iubirii, mulţimea întreagă este dispusă să o urmeze: se trezeşte entuziasm, satisfacţie, dar şi multe iluzii, deoarece toţi cred că sunt capabili să iubească. Isus vrea să elimine iluzia mulţimii care în mod evident gândeşte aşa: „Dar este uşor! Da, aceasta este o cale fără dificultăţi!” „Isus s-a întors către ei şi le-a spus: *Dacă vine cineva la mine şi nu urăşteY Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după mine nu poate fi ucenicul meu+„. Isus exprimă o exigenţă foarte tare şi apoi aduce două exemple de persoane care trebuie să reflecteze mai înainte de a se apuca de ceva. Dacă cineva vrea să construiască ceva, este necesar să ştie dacă are suficient capital; dacă vrea să meargă la război, trebuie să fie sigur că are armată şi armament pentru a lupta până la victorie. Care este capitalul, care este armamentul necesar? Isus o spune la sfârşit. „Cine nu renunţă la toate bunurile sale nu poate fi ucenicul meu”.

Şi iată-ne ajunşi într-un fel de dilemă între iubire şi detaşare. Şi totuşi, Isus, dacă privim bine lucrurile, ne dă, o dată cu legea detaşării, condiţiile iubirii adevărate. Nu este vorba de a renunţa la orice iubire, ci la iubirea posesivă. Isus, într-adevăr, nu cere să-i urâm numai pe părinţi, fraţi, surori, fii, dar adaugă: „Chiar şi viaţa sa proprie”, şi aceasta ne ajută să înţelegem sensul exigenţei sale; detaşarea de orice posesie. Isus a mers mai înaintea noastră pe această cale a detaşării complete şi ne-a dat exemplu de iubire adevărată, generoasă, capabilă de sacrificii, capabilă de a oferi viaţa şi de a accepta umilirea pentru a împlini planurile lui Dumnezeu.

În faţa unei exigenţe atât de radicale, noi suntem neputincioşi şi am putea să disperăm: nu suntem capabili să iubim aşa, cum putem să înfruntăm o asemenea exigenţă, unde vom găsi forţa necesară? Isus doreşte ca noi să ne recunoaştem neputinţa, dar numai pentru a căuta puterea şi iubirea acolo unde el ni le oferă: în inima sa. Numai cu ajutorul inimii sale putem iubi cu adevărat. Sfântul Paul a insistat asupra acestui punct: nu ne mântuim prin faptele noastre, nici prin iubirea noastră. Credinţa în Cristos este aceea care ne salvează. Asta înseamnă că singuri suntem incapabili să răspundem exigenţelor lui Cristos, şi el ne dă răspunsul, ca să ajungem la împlinirea deplină a legii, care este iubirea.