en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 noiembrie 2017

Calendarul zilei

Miercuri, 22 noiembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
roşu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mă va urma ca în vremea tinereţii ei
Ps 44: Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea
Mt 25,1-13: Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.

 Liturghierul Roman

                                                                          10 noiembrie

Sfântul Leon cel Mare, papă învățător

Ant. la intrare 
Domnul a încheiat cu el legământ de pace 
şi l-a făcut mai mare peste poporul său, 
ca să aibă cinstea preoţiei în veci.                 Cf. Sir 45,30

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care nicicând nu îngădui 
ca porţile iadului să biruiască asupra Bisericii tale, 
întemeiată de tine pe stânca apostolului Petru, 
te rugăm, ca, prin mijlocirea sfântului papă Leon, 
să o păstrezi statornică în adevărul tău 
şi să o ocroteşti în pace netulburată. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Aducându-ţi aceste daruri, 
te rugăm, Doamne, 
ca, în bunătatea ta, să luminezi sfânta Biserică, 
pentru ca turma ta să înainteze pe calea binelui, 
iar păstorii, povăţuiţi de tine, să fie plăcuţi înaintea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Petru i-a spus lui Isus: 
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. 
Isus i-a răspuns: 
„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”.            Mt 16,16-18

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
să cârmuieşti cu bunătate Biserica ta, 
pe care o întăreşti cu hrană sfântă, 
pentru ca, sub călăuzirea ta puternică, 
să sporească necontenit în libertate 
şi să păstreze cu statornicie integritatea credinţei. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Leon cel Mare (395-461) s-a născut la Etruria şi în anul 440 a fost înălţat pe scaunul lui Petru. A fost un vestitor al cuvântului, ale cărui predici sunt de o mare bogăţie doctrinară, şi un păstor care, pus în faţa ereziilor, a ştiut să definească persoana lui Cristos, Dumnezeu şi om, în termenii adoptaţi apoi de Conciliul din Calcedon (451). Stilul său concis şi bine ritmat se găseşte în multe dintre rugăciunile liturgice conţinute în culegerile oficiale (sacramentarii), dintre care cea mai veche îi poartă numele. Prin intervenţiile sale curajoase, a salvat în două rânduri oraşul Roma de la ruină: din faţa hunilor lui Atila şi a vandalilor lui Genseric. Pe bună dreptate a fost numit “cel Mare”.

LECTURA I
Îl va umple cu duhul înţelegerii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 39,6-11

6 Dacă Domnul cel Mare va voi,
îl va umple pe cărturar cu duhul inteligenţei,
ca ploaia va revărsa cuvintele înţelepciunii sale
şi în rugăciune îl va mărturisi pe Domnul.
7 El va călăuzi planul său şi cunoaşterea
şi se va gândi la cele ascunse ale Domnului.
8 El va da la lumină educaţia învăţăturii sale
şi cu legea alianţei Domnului se va lăuda.
9 Mulţi vor lăuda inteligenţa lui
şi până în veci nu va fi uitată.
Nu va dispărea amintirea lui
şi numele lui va fi viu din generaţie în generaţie.
10 Neamurile vor povesti înţelepciunea lui
şi o va proclama adunarea.
11 Dacă va rămâne mult în viaţă,
va lăsa un nume mai faimos decât o mie;
dacă va muri, îi va fi de ajuns.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.30-31 (R.: 30a)

R
.: Gura celui drept
exprimă înţelepciunea.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să răsară dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta, ca soarele la amiază. R.

30 Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte judecata.
31 Legea Dumnezeului său este în inima lui
şi paşii lui nu şovăie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,17bc
(Aleluia) „Veniţi după mine”, spune Domnul,
„şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru;
ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 16,13-19

13 În acel timp,
venind în părţile Cezareii lui Filip,
Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând:
„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”
14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul»,
alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”.
15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”
16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”
17 Isus, luând cuvântul, a spus:
„Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona,
căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta,
ci Tatăl meu care este în ceruri.
18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru
şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui.
19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor:
dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri,
iar dacă vei dezlega ceva pe pământ,
va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Cor 5,14-20; Ps 109; Mt 16,13-19

Întrebarea pe care Isus a pus-o discipolilor săi ne-o pune mereu şi nouă pentru a ne îndemna să-l contemplăm mai profund şi să-i aprofundăm misterul său: „Voi cine spuneţi că sunt eu?”

Sfântul Leon cel Mare, devenit papă în sec. al V-lea, a afirmat prin credinţa sa divinitatea şi umanitatea lui Cristos: Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, om ca şi noi. Nu a acceptat, pentru a ne exprima astfel, să ciuntească misterul, nici într-o direcţie, nici într-alta, şi Conciliul din Calcedon a căutat o formulă care păstrează intactă toată revelaţia. Dumnezeu ni s-a revelat în Fiul, şi Fiul este un om care a trăit între noi, a suferit, a murit şi a înviat.

„Dumnezeu B spune Scrisoarea către Evrei B a vorbit în mai multe rânduri şi în multe feluri părinţilor noştri prin profeţi”. Şi vorbind prin intermediul profeţilor, a trezit dorinţa prezenţei sale: „O, dacă ai sfâşia cerurile şi te-ai coborî!”, exclama Isaia. Şi Dumnezeu a coborât şi s-a făcut prezent în Fiul”.

Cine este acest Fiu? Este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega, moştenitorul a toate, cel care realizează toate promisiunile lui Dumnezeu, cel prin care Dumnezeu a creat universul. Autorul Scrisorii către Evrei, în contemplarea sa, se străduieşte să precizeze relaţia Fiului cu Tatăl şi are expresii foarte tari: Fiul este „iradierea gloriei Tatălui”, expresia fiinţei sale. Cuvântul exprimă unirea lor intimă: între lumină şi iradierea luminii nu este posibilă nici o separare; şi totuşi, termenul ales spune că Fiul nu se confundă cu Tatăl: este Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Autorul adaugă apoi o expresie mai concretă: „amprenta substanţei sale”, chipul fiinţei sale. Persoana Fiului reproduce perfect natura Tatălui în toată profunzimea sa. Participă la puterea sa, deoarece el e cel care „susţine toate cu puterea cuvântului”, cuvântul divin, care a creat lumea şi o conduce. Dumnezeu este atât de puternic încât ajunge cuvântul său pentru a crea şi menţine în viaţă. Nu trebuie să se agite ca oamenii: Dumnezeu, în infinita sa pace, susţine toate prin cuvântul său; şi Fiul participă la această activitate a Tatălui.

Iată, deci, dimensiunea divină a persoanei lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, izvor nesecat de viaţă veşnică. Cristos, Fiul, participă din plin la această viaţă a Tatălui.

Dar revelaţia lui Cristos nu este numai revelaţia Fiului lui Dumnezeu în preexistenţa sa; este, de asemenea, revelaţia lui Dumnezeu-cu-noi, devenit una cu noi, imaginea lui Dumnezeu invizibil prezentându-ni-se în trăsăturile omului, umil, neînţeles, şi nu numai în chipul său, ci în toată viaţa sa, şi în particular în suferinţele sale şi în moartea sa. La cererea lui Moise: „Arată-mi slava ta!”, Dumnezeu răspunde arătându-ni-l pe Cristos în pătimirea sa. Iată cum se revelează Fiul Dumnezeului celui viu. Sfântul Giulgiu din Torino nu ne arată numai faţa, ci tot trupul lui Isus, cu urmele suferinţelor atroce pe care el le-a îndurat. Şi este revelatorul contrastului între acest trup torturat în întregime şi chipul care a rămas plin de seninătate şi maiestate: un chip care nu s-a crispat în sentiment de revoltă sau de mânie, dar a rămas senin în unirea cu Tatăl, cu certitudinea victoriei, un chip care revelează suferinţele dominate de iubire, transformate de iubire.

„Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu”, revelat de această iubire, pentru care ai venit să împarţi suferinţele cele mai neplăcute cu oamenii şi, de asemenea, cele mai criminale, şi ai transformat suferinţele tale în jertfa care îi aduce pe toţi oamenii la comuniunea cu Dumnezeu.

Când voim să-l contemplăm pe Dumnezeu, aceasta este calea care ne este trasată: contemplarea unei revelaţii vii, înrădăcinată în destinul oamenilor: Isus, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, imaginea veşnică a Tatălui şi fratele nostru, care a suferit cu noi, a suferit pentru noi şi ne-a deschis calea spre intimitatea divină.