en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN



Ant. la intrare 
Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire;
strigaţi către mine şi eu vă voi asculta
şi vă voi întoarce din robie de pretutindeni.                 Cf. Ier 29,11.12.14

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne, Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul
să te urmăm mereu cu bucurie,
căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine,
putem afla fericirea deplină şi nepieritoare.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca darul pe care îl aducem înaintea ochilor tăi
să ne dobândească harul de a te sluji cu credinţă
şi să ne călăuzească la veşnicia fericită.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Pentru mine, fericireamea e sămă apropii deDumnezeu,
să-mi pun în Domnul Dumnezeu speranţa mea.                 Cf. Ps 72,28


sau: 
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.                              Mc 11,23-24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Împărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine
te rugăm cu umilinţă ca jertfa pe care Fiul tău
ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui
să mărească în inimile noastre iubirea.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Vindecarea unui orb (Bartimeu) ajută la descoperirea că Isus este Mesia lui Israel, cel care, conform textului din Is 35,5, “va deschide ochii celor orbi”. Pentru aceasta, orbul se adresează lui Isus cu titlul mesianic de “Fiul lui David”. Şi noi astăzi, pentru a putea urma drumul lui Isus, avem nevoie ca el să ne elibereze de orbirea care ne împiedică să recunoaştem împărăţia sa printre cei săraci şi marginalizaţi de pe pământ.

LECTURA I
A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.
Citire din cartea întâi
a Macabeilor 1,10-15.41-43.54-57.62-64

10 În zilele acelea,
dintre urmaşii lui Alexandru cel Mare
a ieşit un vlăstar păcătos,
Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh
care a fost ostatic la Roma.
El a devenit rege
în anul o sută treizeci şi şapte al domniei grecilor.
11 În acele zile, au ieşit din Israel fii nelegiuiţi
care îi îndemnau pe mulţi, zicând:
„Hai să încheiem o alianţă cu neamurile din jurul nostru,
căci de când ne-am separat de ei,
multe rele ni s-au întâmplat!”
12 Şi cuvântul a fost plăcut în ochii lor.
13 Unii din popor au fost dispuşi să meargă la rege,
ca să le dea putere să împlinească prescripţiile neamurilor.
14 Au construit un gimnaziu la Ierusalim,
după obiceiul neamurilor.
15 Au înlăturat semnele circumciziei,
s-au îndepărtat de alianţa sfântă, s-au unit cu neamurile
şi s-au vândut ca să săvârşească răul.
41 Regele a scris întregului său regat
ca toţi să fie un singur popor.
42 Fiecare să-şi părăsească obiceiurile proprii!
Şi toate popoarele s-au supus cuvântului regelui.
43 Mulţi din Israel au primit cu plăcere cultul lui,
au adus jertfe idolilor şi au profanat ziua de sabat.
54 În ziua a cincisprezecea a lui Casleu,
în anul o sută patruzeci şi cinci,
a construit urâciunea pustiirii pe altar;
iar în cetăţile lui Iuda, de jur împrejur, a contsruit altare.
55 Aduceau jertfe la uşile caselor şi în pieţe.
56 Cărţile legii pe care le-au găsit,
rupându-le, le-au ars în foc.
57 Dacă se descoperea la cineva vreo Carte a Alianţei
şi dacă cineva urma legea,
hotărârea regelui îl dădea la moarte.
62 Însă mulţi în Israel au prins curaj
şi au găsit în ei puterea să nu mănânce lucruri impure.
63 Au acceptat să moară
decât să se contamineze cu mâncăruri
şi să profaneze alianţa cea sfântă.
Şi au murit.
64 A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),53.61.134.150.155.158 (R.: cf. 88)

R
.: Dă-mi putere, Doamne,
să împlinesc voinţa ta!

53 Sunt cuprins de furie din cauza celor nelegiuiţi
care părăsesc legile tale. R.

61 Laţurile celor nelegiuiţi m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta. R.

134 Scapă-mă de oprimarea omului
şi voi păzi orânduirile tale! R.

150 Urmăritorii se apropie de mine cu viclenie;
se îndepărtează de legea ta. R.

155 Mântuirea e departe de cei nelegiuiţi,
pentru că nu caută hotărârile tale. R.

158 I-am văzut pe cei trădători şi m-a cuprins dezgustul,
pentru că nu păzesc cuvântul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac?
Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 18,35-43

35 În acel timp,
pe când se apropia Isus de Ierihon,
un orb stătea lângă drum cerşind
36 şi, auzind că trecea mulţimea,
s-a interesat ce este.
37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul.
38 Atunci el a strigat:
„Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă,
dar el striga şi mai tare:
„Fiul lui David, îndură-te de mine!”
40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el.
Când s-a apropiat, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ţi fac?”
I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”
42 Iar Isus i-a răspuns:
„Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”.
43 Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea
şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu.
Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Mac 1,11-16.43-45.57-60.65-67; Ps 118; Lc 18,35-43

Evanghelia de astăzi ne oferă o învăţătură în privinţa rugăciunii. Orbul face o rugăciune de cerere foarte intensă şi insistentă: „Isuse, Fiu lui David, fie-ţi milă de mine!”, şi apoi, cu glas încă şi mai tare: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

O dată ascultată, rugăciunea sa este o rugăciune de laudă, care inspiră tot poporul: „Omul a început să vadă şi îl urma pe Isus, preamărind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu”.

Rugăciunea de cerere are două condiţii, şi amândouă sunt evidente în relatarea evanghelică. Prima condiţie este aceea de a fi conştienţi că avem nevoie de Domnul. Orbul are această conştiinţă, dar mai degrabă confuză: el ştie că are nevoie de vedere şi, de aceea, strigă tare, şi nimeni nu-l poate opri, deoarece el are conştiinţa propriei mizerii, a condiţiei sale anormale, şi vrea cu orice preţ să iasă din ea. A doua condiţie este încrederea: fără ea nu ar exista rugăciune, ci numai descurajare şi disperare. Dacă, în schimb, în mizeria noastră este trezită încrederea, putem să ne rugăm; pentru aceasta, Isus a spus: „Credinţa ta te-a salvat”. Conştiinţa propriei neputinţe este însoţită de credinţa în puterea şi milostivirea Domnului: orbul s-a rugat, a strigat, a fost auzit şi a putut în final să-l laude pe Dumnezeu.

Conştiinţa şi încrederea, deci o conştiinţă care nu trebuie să fie motiv de tristeţe, este premisa pentru o rugăciune autentică, ce ne ajută să alergăm la Dumnezeu cu un strigăt sincer pentru a fi vindecaţi. Nu trebuie să ne închidem în mizeria noastră; mai degrabă să-i spunem lui Dumnezeu: „Doamne, tu vezi cât de mizerabil sunt şi câtă nevoie am de tine: eu cred că tu, în marea ta bunătate, ai milă de mine şi mă vindeci. Eu cred aceasta, Doamne!” Atunci rugăciunea noastră va fi ascultată şi vom putea da laudă lui Dumnezeu şi infinitei sale milostiviri.