en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Cecilia, fc. m. **

 Liturghierul Roman

22 noiembrie
Sfânta Cecilia, fecioară martiră **

Ant. la intrare 
Iată, fecioara puternică, jertfa nepătată, victima castităţii, 
l-a urmat pe Mielul răstignit pentru noi (T.P. aleluia).

sau: 
Fericită e fecioara 
care, lepădându-se de sine şi luându-şi crucea, 
l-a urmat pe Domnul, 
mirele fecioarelor şi regele martirilor (T.P. aleluia). 


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care an de an ne îmbucuri cu sărbătoarea sfintei Cecilia, 
fă, te rugăm, 
ca cele ce ne-au fost transmise cu pietate despre slujitoarea ta, 
să fie pentru noi exemple de urmat şi să vestească în slujitorii tăi 
lucrările minunate ale lui Cristos, Fiul tău. 
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
T
e rugăm, Doamne, 
ca darurile pe care ţi le aducem în sărbătoarea sfintei Agneza 
să-ţi fie bineplăcute,
aşa cum ţi-a plăcut lupta pătimirii ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
 
Mielul care este în mijlocul tronului 
îi va conduce la izvoarele apelor vieţii (T.P. aleluia). Ap 7,17
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, 
care pe sfânta Agneza ai încununat-o în ceruri
cu îngemănata biruinţă a fecioriei şi a martiriului,
dă-ne, te rugăm, prin puterea acestei taine, harul,
să învingem cu tărie tot răul şi să dobândim astfel slava cerească.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Cinstită la Roma încă din secolul al V-lea drept fecioară şi martiră, Cecilia ar fi fost fondatoarea bazilicii de dincolo de Tibru, care astăzi îi poartă numele. Povestirea Passio (Istoria pătimirii ei) este un poem în cinstea fecioarei creştine. În secolul al XV-lea sfânta a fost aleasă ca patroana muzicanţilor, avându-se în vedere o frază din Passio: “În timp ce instrumentele muzicale cântau pentru nunta ei, Cecilia cânta în inima sa pentru Domnul”. Este exemplu desăvârşit de creştină care a îmbrăţişat fecioria şi a suferit martiriul de dragul lui Cristos.

LECTURA I
Acolo mă va urma
ca în vremea tinereţii ei.
Citire din cartea profetului Osea 2,16.17b.21-22

16 Aşa spune Domnul:
„Iată, o voi ademeni,
o voi duce în pustiu şi-i voi vorbi la inimă!
Acolo îi voi da viile ei şi Valea Acor ca poartă a speranţei.
17b Ea va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei,
ca în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.
21 Te voi logodi cu mine pentru totdeauna.
Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată,
în bunătate şi îndurare.
22 Te voi logodi cu mine în fidelitate
şi-l vei cunoaşte pe Domnul”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 44(45),11-12.14-15.16-17 (R.: 11a)

R
.: Ascultă, fiică,
priveşte şi pleacă-ţi urechea!

11 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea,
uită de poporul tău şi de casa părintelui tău!
12 Regele râvneşte la frumuseţea ta;
el îţi este stăpânul, prosternă-te în faţa lui! R.

14 Toată abundenţa fiicei regelui se vede
când este îmbrăcată în haine brodate cu aur.
15 În haine strălucitoare e adusă la rege;
fecioare formează alaiul ei,
prietenele ei sunt aduse la tine. R.

16 Sunt aduse în bucurie şi veselie,
sunt conduse în palatul regelui.
17 În locul părinţilor tăi vor fi copiii tăi
şi îi vei pune conducători peste tot pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Aceasta este fecioara înţeleaptă,
pe care Domnul a găsit-o priveghind;
iar când a venit Mirele, a intrat cu el în sala ospăţului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele!
Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 25,1-13

În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă:
1 „Atunci împărăţia cerurilor
va fi asemenea cu zece fecioare,
care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2 Cinci dintre ele erau nechibzuite,
iar cinci, înţelepte.
3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele,
dar nu au luat cu ele untdelemn,
4 însă cele înţelepte,
împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor.
5 Întrucât mirele întârzia,
au aţipit toate şi au adormit.
6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt:
«Iată, mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»
7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare
şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte:
«Daţi-ne din untdelemnul vostru,
căci candelele noastre se sting!»
9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând:
«Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă!
Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!»
10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere,
a venit mirele.
Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă
şi uşa s-a închis.
11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare şi au zis:
«Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!»
12 Dar el, răspunzând, le-a zis:
«Adevăr vă spun, nu vă cunosc».
13 Vegheaţi, aşadar,
pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Mac 7,1.20-31; Ps 16; Lc 19,11-28

În parabola evangheliei de astăzi, Isus porneşte de la un fapt care poate fi propriu şi istoriei contemporane. Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, după moartea tatălui său, a trebuit să meargă la Roma pentru a primi investitura regală din partea senatului roman. Istoricul Iosif Flaviu istoriseşte că iudeii au trimis, în acelaşi timp, o delegaţie care să ceară ca Arhelau să nu domnească peste ei.

Domnul a luat deci acest exemplu al unui om care trebuie să plece mai înainte de a prelua puterea, astfel încât supuşii săi au rămas pentru un timp liberi, nesupravegheaţi. Evanghelia ne spune că Isus relatează această parabolă pentru cei ce „îşi închipuiau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând” şi o aşteptau cu nerăbdare, pentru că la sfârşit Dumnezeu trebuia să pună pe pământ toate lucrurile în ordine. Isus, însă, îi face să înţeleagă că Dumnezeu nu se grăbeşte, că nu vrea să intervină imediat şi că el însuşi, Cristos, nu-şi va prelua prea curând puterea universală: mai înainte de a se petrece acest lucru el trebuie să facă o călătorie lungă, în timpul căreia oamenii, credincioşi şi necredincioşi, sunt liberi. Cel care este credincios nu trebuie să se teamă de această libertate, ci trebuie să o primească cu multă încredere.

Domnul ne dă în mod real libertatea şi, pentru a-i fi credincioşi, trebuie să ştim să o folosim bine. Dacă vom gândi ca şi servitorul fricos şi laş: „Stăpâne, iată moneda ta: am învelit-o într-o pânză şi am ascuns-o, căci mă temeam de tine!”, atunci nu ne vom situa în planul vocaţiei noastre. În viaţa spirituală există, de asemenea, tentaţia „tuţiorismului”: căutarea lucrurilor mai sigure, teama de a lua orice iniţiativă, de a face ceva care ar putea să surprindăY Deci întotdeauna lucrurile mai sigure! Această atitudine nu face cinste lui Dumnezeu. Riscul este necesar, spune Domnul, cel puţin riscul de a pune această monedă, aceşti bani la bancă. Este un risc: eu nu-l mai am, dar aceşti bani vor aduce dobândă şi eu voi avea mai mult.

Trebuie să riscăm, să acceptăm iniţiative, să fim creativi; în acest mod, îl onorăm pe Dumnezeu Creatorul, ne asemănăm cu el, care riscă în continuare.

Aceasta este învăţătura evangheliei de astăzi. Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să riscăm, să profităm de libertatea noastră pentru a-l onora, producând cu adevărat roade bune pentru el şi pentru fraţii noştri. „Stăpâne, moneda pe care mi-ai dat-o a adus câştig alte zece”. Şi Domnul răspunde: „Foarte bine, eşti un servitor destoinic. Pentru că te-ai dovedit fidel în lucruri mici, îţi dau stăpânirea peste zece cetăţi!”

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea simţul voinţei sale, care ne vrea liberi, creativi, pentru a-l putea preamări pe el, creatorul universului.