en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN



Ant. la intrare 
Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire;
strigaţi către mine şi eu vă voi asculta
şi vă voi întoarce din robie de pretutindeni.                 Cf. Ier 29,11.12.14

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne, Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul
să te urmăm mereu cu bucurie,
căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine,
putem afla fericirea deplină şi nepieritoare.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca darul pe care îl aducem înaintea ochilor tăi
să ne dobândească harul de a te sluji cu credinţă
şi să ne călăuzească la veşnicia fericită.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Pentru mine, fericireamea e sămă apropii deDumnezeu,
să-mi pun în Domnul Dumnezeu speranţa mea.                 Cf. Ps 72,28


sau: 
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.                              Mc 11,23-24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Împărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine
te rugăm cu umilinţă ca jertfa pe care Fiul tău
ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui
să mărească în inimile noastre iubirea.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Învierea este rod al iubirii imense a lui Dumnezeu. Isus ne spune că nu este o simplă continuare a vieţii, ci o viaţă nouă şi diferită, în plinătate. Sfântul Paul se apropie de acest mister vorbind prin imagini şi foloseşte expresia paradoxală de “trup spiritual”, pentru a se referi la modul de a exista al Celui Înviat (1Cor 15,44.51-53). Dar consecinţa este clară: deja de pe acum, în această lume, trebuie să ne angajăm pentru a fi buni cetăţeni ai lumii celeilalte.

LECTURA I
Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului
mor cu mare tristeţe!
Citire din cartea întâi
a Macabeilor 6,1-13

1 În zilele acelea,
regele Antioh străbătea regiunile de sus
şi a auzit că există în Persia
o cetate numită Elimais,
renumită pentru bogăţia de argint şi aur,
2 şi că templul din ea este foarte bogat;
că sunt acolo armuri de aur,
platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexandru,
fiul lui Filip, regele macedonean,
care a domnit primul peste greci.
3 A venit şi a căutat să cucerească cetatea
şi să o jefuiască, dar nu a putut,
pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate.
4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă,
iar el a fugit şi a plecat de acolo
cu mare tristeţe, ca să se întoarcă la Babilon.
5 Când a ajuns în Persia, cineva i-a adus la cunoştinţă
că fuseseră zdrobite trupele
care merseseră în ţinutul lui Iuda,
6 că Lysias, care pornise cu o armată puternică,
a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor
şi că ei s-au întărit cu arme,
cu armată şi cu prăzi multe
pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt;
7 că au distrus lucrul abominabil pe care el
îl construise pe altarul din Ierusalim
şi că au înconjurat sanctuarul
şi cetatea Baitsur cu ziduri înalte, ca mai înainte.
8 Când regele a auzit aceste lucruri,
a încremenit şi s-a cutremurat,
a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare,
pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise.
9 A zăcut acolo mai multe zile,
deoarece îl cuprindea tristeţe mare
şi se gândea că va muri.
10 I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus:
„Somnul s-a îndepărtat de ochii mei
şi neliniştea mi-a cuprins inima.
11 Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns
şi în ce mare furtună mă aflu acum
eu, care eram fericit şi iubit în puterea mea!»
12 Acum îmi amintesc
de relele pe care le-am făcut în Ierusalim,
luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el
şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iuda fără motiv.
13 Recunosc că din cauza acestor lucruri
m-au ajuns aceste rele.
Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9(9a),2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 9a)

R
.: Te preamăresc, Doamne,
pentru dreptatea ta!

2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima,
voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
voi cânta numele tău, Dumnezeule Preaînalt. R.

4 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea feţei tale.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. R.

16 Neamurile păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea
şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi,
ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 20,27-40

27În acel timp,
au venit la Isus unii dintre saducei,
care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:
28 „Învăţătorule, Moise a scris:
«Dacă cineva are un frate căsătorit
care moare fără să aibă copii,
fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!»
29 Erau deci şapte fraţi.
Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii.
30 Cel de-al doilea
31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie.
Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii.
32 În cele din urmă, a murit şi femeia.
33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia?
Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”.
34 Isus le-a răspuns:
„Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită;
35 însă cei consideraţi vrednici
să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi
nu se vor însura şi nici nu se vor mărita,
36 pentru că nu mai pot de acum să moară;
sunt asemenea îngerilor
şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Iar că morţii învie,
o arată şi Moise în relatarea despre rug,
când îl numeşte pe Domnul:
«Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac
şi Dumnezeul lui Iacob».
38 Dumnezeu nu este al celor morţi,
ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”.
39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis:
„Învăţătorule, bine ai vorbit!”
40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Mac 6,1-13; Ps 9; Lc 20,27-40

Cele două lecturi de astăzi ne pregătesc pentru sărbătoarea de mâine, sărbătoarea regalităţii lui Cristos.

În prima lectură vedem un rege pământesc care moare „în cea mai neagră tristeţe”, unul care a fost un tiran, un asupritor, un dispreţuitor al legii şi al cultului datorat adevăratului Dumnezeu. Evanghelia, dimpotrivă, vorbeşte despre înviere, faţă de care în zadar se opun saduceii. „Dumnezeu B spune Isus B nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, deoarece toţi trăiesc prin el”.

Isus, regele nostru, nu şi-a impus stăpânirea prin violenţă: a murit pe cruce, aparent în deziluzia falimentului. În realitate, moartea sa, acceptată cu iubire în profundă adeziune faţă de voinţa Tatălui, a triumfat asupra morţii şi s-a manifestat cu biruinţă în înviere.

Să ne pregătim să-l primim pe regele nostru „drept, victorios, umil”, cum scrie profetul Zaharia, cu profunda umilinţă a Mariei; să ne supunem lui cu toată inima, aşa cum el s-a supus voinţei Tatălui.

Astfel, vom intra în împărăţia sa: „împărăţia adevărului şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii”.