en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Saturnin, ep. m.

 Liturghierul Roman

† CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI


Ant. la intrare

Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, 
să primească puterea, bogăţia, 
înţelepciunea, tăria şi cinstea. 
Lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor.          Ap 5,12; 1,6


RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,

care ai voit să refaci totul

în Fiul tău preaiubit, Regele universului,

dă-ne, te rugăm, harul ca toată făptura,

eliberată din robie, să slujească maiestăţii tale

şi să te laude într-un glas, fără încetare.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR

Aducându-ţi, Doamne,

jertfa de împăcare a neamului omenesc,

te rugăm cu umilinţă

ca însuşi Fiul tău să le dăruiască tuturor popoarelor unitate şi pace.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.


Ant. la Împărtăşanie

Domnul stăpâneşte în veci ca rege,

Domnul va binecuvânta poporul său cu pace.       Ps 28,10-11


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

După ce am primit hrana vieţii nepieritoare,

te rugăm, Doamne,

ca noi, care suntem mândri să ne supunem

poruncilor lui Cristos, Regele universului,

să ne învrednicim a trăi fără de sfârşit, alături de el,

în împărăţia cerească.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Începe novena de pregătire pentru solemnitatea Neprihănitei Zămisliri.
Isus, care suferise deja persecuţia şi refuzul din partea autorităţilor din cauza predicii sale, le spune ucenicilor săi că şi ei vor avea aceeaşi soartă. El pune persecuţiile pe planul divin al mântuirii. Şi el garantează ocrotirea constantă a lui Dumnezeu
.

LECTURA I
S-au arătat degetele unei mâini de om care scriau.
Citire din cartea profetului Daniel 5,1-6.13-14.16-17.23-28

1 În zilele acelea,
Baltazar, regele, a făcut un ospăţ mare
pentru cei o mie de nobili ai săi
şi înaintea celor o mie a băut vin.
2 Baltazar, regele, a spus în timp ce degusta vinul
să fie aduse vasele din aur şi din argint
pe care le luase Nabucodonosor, tatăl său,
din templul de la Ierusalim, ca să bea din ele,
regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale.
3 Atunci au adus vasele din aur,
cele luate din templul casei Domnului care era în Ierusalim,
şi au băut din ele regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale.
4 Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii din aur,
din argint, din bronz, din fier, din lemn şi din piatră.
5 În acea clipă, s-au arătat degetele unei mâini de om
care scriau în faţa candelabrului,
pe tencuiala zidului din palatul regelui.
Şi regele vedea palma mâinii care scria.
6 Atunci, regele s-a schimbat la faţă
şi gândurile lui s-au tulburat;
încheieturile picioarelor s-au înmuiat
şi genunchii se loveau unul de altul.
13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea regelui.
Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel:
„Tu eşti acel Daniel dintre fiii deportaţilor iudei
pe care tatăl meu, regele, i-a făcut să vină din Iudeea?
14 Am auzit despre tine că duhul lui Dumnezeu este în tine
şi că s-au găsit în tine lumină,
pricepere şi o înţelepciune deosebită.
16 Eu am auzit despre tine că tu poţi să dai interpretări
şi să rezolvi lucrurile grele.
Acum, dacă poţi să citeşti scrierea
şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei,
vei fi îmbrăcat în purpură,
ţi se va pune un lanţ de aur la gâtul tău
şi vei fi al treilea în regat”.
17 Atunci, Daniel a răspuns şi i-a zis regelui:
„Darurile tale să rămână ale tale şi răsplata dă-o altcuiva!
Dar voi citi regelui scrierea
şi-i voi face cunoscută interpretarea ei.
23 Te-ai ridicat împotriva Dumnezeului cerului.
Au adus înaintea ta vasele casei sale şi aţi băut din ele vin
tu, nobilii tăi, soţiile şi concubinele tale
şi i-aţi lăudat pe zeii din argint şi din aur,
din bronz şi din fier, din lemn şi din piatră,
care nu văd, nu aud şi nu înţeleg,
iar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta
şi ale căruia sunt toate cărările tale nu l-ai preamărit.
24 De aceea, el a trimis palma unei mâni
ca să înfăţişeze scrierea aceasta.
25 Aceasta este scrierea care a fost înfăţişată:
«Mene, mene, techel ufarsin».
26 Aceasta este interpretarea cuvântului:
Mene: Dumnezeu a numărat domnia ta şi i-a pus capăt.
27 Techel: ai fost cântărit în balanţă şi ai fost găsit deficitar.
28 Peras: regatul tău a fost împărţit
şi a fost dat mezilor şi perşilor”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,62.63.64.65.66.67 (R.: 59b)

R
.: Lăudaţi-l pe Domnul
şi preamăriţi-l în veci!

62 Binecuvântaţi-l, soare şi lună, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

63 Binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

64 Binecuvântaţi-l, toate ploile şi roua, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

65 Binecuvântaţi-l, toate vânturile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

66 Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

67 Binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul,
şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu,
dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 21,12-19

12 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta;
vă vor purta prin sinagogi şi închisori,
vă vor duce în faţa regilor şi guvernanţilor
din cauza numelui meu.
13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie.
14 Puneţi la inima voastră
să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra,
15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune
cărora niciunul dintre potrivnicii voştri
nu le va putea rezista şi nici răspunde!
16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni
şi vor ucide pe unii dintre voi;
17 veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu.
18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.
19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dan 5,1-6.13-14.16-17.23-28; din Dan 3; Lc 21,12-19

Între prima lectură a Liturghiei de astăzi şi evanghelie, la prima vedere nu surprindem nici un raport. Pe de o parte, prezentarea unui banchet regal tulburat de un episod misterios; pe de altă parte, prezicerea făcută de Isus în ce priveşte persecuţiile împotriva discipolilor săi. E posibil totuşi să descoperim între cele două texte un raport de contrast, foarte semnificativ.

De fapt, vedem în prima lectură triumful unui succes uman: regele Baltazar îşi exercită puterea asupra unui imens imperiu şi, astfel, poate să organizeze sărbători grandioase: „A făcut un mare banchet pentru demnitarii săi” (Dan 5,1).

În evanghelie, Isus anunţă o soartă diferită pentru discipolii săi: „Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor duce în faţa tribunalelor sinagogii, vă vor arunca în închisoare, vă vor duce în faţa regilor şi guvernatorilor pentru numele meuY veţi fi trădaţiY veţi fi urâţi de toţiY„. (Lc 21,12.16.17). În locul fericirii exultante a banchetului, lor le este rezervată soarta mizerabilă a celui ce este urmărit ca un criminal.

Contrastul violent între cele două situaţii pare un scandal, deoarece nu se potriveşte deloc cu exigenţele dreptăţii. Regele Baltazar, în realitate, abuzează de puterea sa pentru a comite acte sacrilege: comandă ca să fie aduse la banchet vasele sacre ale templului din Ierusalim şi profanează aceste vase, folosindu-le pentru a bea şi pentru a se îmbăta (Dan 5,2-5). El întruchipează figura nelegiuitului triumfător şi obraznic, care apare în psalmul 73/72,3-12.

Scandaloasă este, de asemenea, nefericirea discipolilor lui Isus, deoarece ei nu merită să fie persecutaţi, încarceraţi, urâţi. Singurul motiv care atrage asupra lor ostilitatea este ataşamentul lor pentru persoana lui Isus, credinţa lor în el. Isus spune: „Vă vor persecutaY din cauza numelui meu” (Lc 19,12); „Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu” (Lc 19,17). Ce straniu! Faptul de a fi ataşaţi de persoana cea mai bună şi mai generoasă din lume poate să provoace persecuţie şi ură! Este un lucru complet ilogic! Însă aşa este. E o manifestare a „misterului nedreptăţii” (2Tes 2,7).

Sfânta Scriptură nu ne lasă sub impresia scandalului, ne demonstrează că, în realitate, situaţia discipolilor persecutaţi este mult mai preferabilă aceleia a regelui triumfător. Triumful regelui este fragil; bucuriile sale sunt superficiale. La nivel mai profund, el se găseşte într-o nesiguranţă completă, deoarece îi lipseşte singurul sprijin cu adevărat important, adică justa relaţie cu Dumnezeu. Apariţia unei mâini care scrie „pe peretele alb al salonului” (Dan 5,5) nu provoacă nesiguranţa, ci o revelează: dintr-un moment într-altul, regele triumfător se transformă într-un om care tremură; „genunchii se loveau unul de altul” (Dan 5,6).

În schimb, discipolii persecutaţi din cauza credinţei lor în Isus se găseau, în mod paradoxal, într-o perfectă siguranţă. Sensibilitatea lor poate să fie tulburată; în profunzimea inimii însă, sunt liniştiţi, sunt în pace. Târâţi înaintea tribunalelor, nu trebuie nici măcar să se preocupe de apărarea lor. Isus le face această promisiune: „Eu vă voi inspira acele cuvinte şi acea înţelepciune, cărora potrivnicii voştri nu vor putea să le ţină piept” (Lc21,15). În mod efectiv, adversarii sfântului Ştefan „nu reuşeau să se opună înţelepciunii inspirate cu care el le vorbea” (Fap 6,10). Discipolii lui Isus ştiu că, pierzându-şi viaţa pentru el, în realitate, şi-o salvează (cf. Mt16,25; Mc 8,35; Lc 9,24). Nimic nu se va pierde. „Nici măcar un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde” (Lc 21,18). Chiar dacă abandonat de toţi, ca şi Paul în ultimul său proces (2Tim 4,16), adevăratul discipol îl are pe Domnul alături, el, care îi dă putere (4,17) şi îl eliberează de orice rău, mântuindu-l pentru împărăţia sa veşnică (4,18).

Lucrul cel mai important, deci, este ca relaţia noastră personală cu Cristos să fie autentică. Dar este ea cu adevărat aşa? Dacă trăim cu adevărat pentru el, nimic nu ne va putea dăuna, totul devine ocazie de progres şi de victorie. În toate încercările „suntem mai mult decât învingători prin acela care ne-a iubit” (Rom 8,37).