en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

SF. ANDREI, ap.

 Liturghierul Roman

30 noiembrie
SF. ANDREI, ap.
 

Ant. la intrare 
Pe ţărmul mării Galileii, 
Domnul a văzut doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, 
şi i-a chemat, zicând: 
„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”.                  Cf. Mt 4,18-19

Se spune Marire.

 

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Rugăm cu umilinţă, Doamne, maiestatea ta 
în sărbătoarea sfântului apostol Andrei; 
el, care a fost vestitor al evangheliei 
şi păstor al Bisericii tale, 
să ne fie puternic mijlocitor în ceruri. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule atotputernic, te rugăm, 
ca, prin jertfa pe care ţi-o aducem 
în sărbătoarea sfântului apostol Andrei, 
să fim plăcuţi înaintea ta; 
binevoieşte a o primi şi a ne face părtaşi 
de viaţa ta dumnezeiască. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Andrei i-a spus lui Simon, fratele său: 
„L-am găsit pe Mesia, care înseamnă Cristos”. 
Şi l-a adus la Isus.                                                         Cf. In 1,41-42


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Să ne întărească, Doamne, 
împărtăşirea cu tainele tale, 
pentru ca, după exemplul sfântului apostol Andrei, 
purtând în noi moartea lui Cristos, 
să ne învrednicim a trăi alături de el în slavă. 
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Andrei, pescar din Betsaida, era discipolul lui Ioan Botezătorul. Luminat de mărturia acestuia, el recunoaşte în Isus pe Mesia şi-l face părtaş de această descoperire şi pe Simon Petru, fratele său. Pentru a-l urma pe noul învăţător care îl alege în numărul celor 12, el părăseşte totul. Ca şi fratele său Petru, după ce l-a predicat pe Isus cel înviat, va pecetlui mărturia sa murind răstignit. Împreună cu Filip, i-a înfăţişat lui Cristos pe păgânii care voiau să-l vadă şi i-a spus despre băiatul care avea peştii şi pâinile. Tradiţia spune că a vestit evanghelia în multe ţinuturi şi că a fost răstignit în Ahaia. Este patronul Bisericii din Constantinopol, după cum Petru este patronul Bisericii din Roma.

LECTURA I
Credinţa vine din predicare,
iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 10,9-18

9 Fraţilor,
dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus
şi crezi în inima ta
că Dumnezeu l-a înviat din morţi,vei fi mântuit,
10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea,
iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea.
11 De fapt, Scriptura spune:
„Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”.
12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec,
căci el este Domnul tuturor,
darnic faţă de toţi cei care îl invocă.
13 Într-adevăr,
„oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.
14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut?
Şi cum să creadă dacă nu au auzit?
Dar cum să audă fără predicator?
15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi?
După cum este scris:
„Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!”
16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie.
De fapt, Isaia spune:
„Doamne, cine a crezut vestirii noastre?”
17 Deci credinţa vine din predicare,
iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
18 Dar eu zic: poate că nu au auzit?
Ba, dimpotrivă:
„Glasul lor a străbătut tot pământul
şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)

R
.: În lumea întreagă
răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) „Veniţi după mine”, spune Domnul,
„şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor,
l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 4,18-22

18 În acel timp,
umblând de-a lungul Mării Galileii,
Isus a văzut doi fraţi:
pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui,
aruncând plasa în mare, căci erau pescari,
19 şi le-a spus: „Veniţi după mine
şi vă voi face pescari de oameni!”
20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat.
21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi,
pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui,
în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor,
reparându-şi năvoadele şi i-a chemat.
22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor,
l-au urmat.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

Astăzi celebrăm sărbătoarea apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru şi prietenul lui Ioan şi al lui Iacob. Evanghelia ne relatează cum a ascultat Andrei cuvântul lui Dumnezeu care i-a fost adresat: „*Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni+. Aceştia, lăsându-şi mrejele, îndată au mers după el”. Această adeziune promptă le-a permis apostolilor să răspândească cuvântul, „vestea cea bună” a mântuirii. Credinţa vine din ascultare şi ceea ce se ascultă este însuşi cuvântul lui Cristos, care şi astăzi este răspândit de Biserică până la marginile pământului.

Suntem, deci, solicitaţi să ascultăm cuvântul, să-l primim în inimă. El este un remediu mântuitor. El este un cuvânt exigent, şi acesta este motivul pentru care, cu uşurinţă, am avea tentaţia să ne închidem urechile în faţa lui Dumnezeu care ne vorbeşte: se înţelege că ascultarea va avea consecinţe. Trebuie să ne gândim că cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr un remediu, că dacă uneori ne face să suferim, aceasta se întâmplă pentru binele nostru, pentru a ne pregăti în vederea primirii darurilor Domnului.

Dar cuvântul nu este numai un remediu, este o hrană, o hrană indispensabilă pentru suflet. Profeţii au spus că Dumnezeu va trimite în lume o foame, nu o foame de pâine, ci foame pentru ascultarea cuvântului său. De această foame avem nevoie, pentru că ea ne face să căutăm şi să primim mereu cuvântul lui Dumnezeu, bine ştiind că el ne hrăneşte întreaga viaţă. Nimic în viaţă nu poate avea consistenţă, nimic nu poate să ne satisfacă cu adevărat dacă nu este hrănit, pătruns, iluminat, călăuzit de cuvântul lui Dumnezeu.

În acelaşi timp, cuvântul lui Dumnezeu este o exigenţă. Isus ne vorbeşte despre el ca despre o sămânţă care trebuie să crească şi să se răspândească pretutindeni. De la acest cuvânt vine rodnicia apostolatului. Cei care spun cuvinte omeneşti nu sunt consideraţi apostoli, dar dacă au primit în ei cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei sunt impulsionaţi să-l proclame, să-l răspândească pretutindeni, pentru a-i pune pe oameni în dialog cu Dumnezeu.

De la sfântul Ioan ştim că nu este uşor să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, că ascultarea cuvântului nu este o lucrare umană.

Isus îi dojeneşte pe farisei că nu sunt capabili să asculte cuvântul său, deoarece nu sunt docili faţă de Dumnezeu: „Oricine a auzit şi învăţat de la Tatăl, vine la mine” (In 6,45), spune Domnul: pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, este necesar să fim ascultători faţă de Tatăl.

În sfârşit, acest cuvânt asigură fericirea noastră, deoarece el este mijloc de comunicare. Cuvântul este întotdeauna mijloc de comunicare, este mijlocul prin excelenţă al comunicării umane. Fără el nu am putea comunica între noi, nu ne-am putea înţelege, nu am putea lucra împreună. Acum, cuvântul lui Dumnezeu este mijlocul comunicării cu Dumnezeu. Dacă vrem să fim în comuniune cu Dumnezeu, trebuie să primim în noi cuvântul său.

De altfel, trebuie să spunem că Dumnezeu, prin bunătatea şi generozitatea sa, ne dă cuvântul său, ne pune în dialog cu el, el e cel care ne vorbeşte primul, care ne deschide urechile ca să putem asculta, cum spune un psalm, şi ne dă bucuria de a putea dialoga cu el. Cuvântul lui Dumnezeu este şi mijlocul cel mai bun pentru a fi în comuniune între noi. Să nu ne facem iluzii: adevărata fraternitate este posibilă numai în cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl refuzăm, cele mai frumoase dorinţe, cele mai bune hotărâri de a fi în comuniune cu alţii sunt destinate falimentului, deoarece lipseşte adevăratul fundament, care este comuniunea cu Dumnezeu.

Să-i cerem sfântului Andrei să ne înveţe să ascultăm, să primim cuvântul lui Dumnezeu cu multă generozitate, cu simplitate, cu sentimente fraterne, pentru a putea fi în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi.