en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna I din Advent

Ant. la intrare 
Auziţi, neamuri, cuvântul Domnului 
şi vestiţi-l până la marginile pământului: 
iată, Mântuitorul nostru va veni; nu vă mai temeţi!         Cf. Ier 31,10; Is 35,4 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, 
dă-ne harul să aşteptăm cu dor venirea lui Cristos, 
Fiul tău, pentru ca, atunci când va bate la uşa noastră, 
să ne găsească veghind în rugăciune şi lăudându-l cu bucurie. 
El, care, fiind Dumnezeu. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
primeşte darurile pe care ţi le aducem 
şi pe care le avem de la bunătatea ta. 
Tu, care ne învredniceşti astăzi să celebrăm aceste taine, 
fă-le pentru noi chezăşie a mântuirii veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Vino, Doamne, să ne vizitezi cu pace, 
ca să ne bucurăm din toată inima în faţa ta.         Cf. Ps 105,4-5; Is 38,3 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ca tainele la care am luat parte să ne fie de folos, 
învăţându-ne, încă din această viaţă trecătoare, 
să iubim cele cereşti şi să căutăm mereu cele ce dăinuie veşnic. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus a rămas uimit de acel sutaş roman: era smerit, fără instruire religioasă, cu o inimă de sărac care îl primeşte pe Isus cu credinţă, plin de dragoste, milostiv... El era preocupat pentru soarta slujitorului său ca şi cum ar fi fost însăşi soarta sa. La începutul Adventului este bine să privim la acest om şi la comportamentul său şi să ne inspirăm de la el pentru a-l primi pe Cristos care vine; pentru ca să trăim solidaritatea cu toate popoarele.

LECTURA I*
Domnul cheamă toate popoarele
la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.
Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5

1 Ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ,
cu privire la Iuda şi la Ierusalim.
2 În zilele de pe urmă,
muntele casei Domnului
va fi stabilit pe vârful munţilor
şi va fi mai înalt decât colinele
şi se vor îndrepta spre el toate neamurile.
3 Popoare multe vor veni şi vor zice:
„Veniţi, să urcăm la muntele Domnului,
la casa Dumnezeului lui Iacob!
El ne va învăţa căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui.
Căci din Sion va ieşi legea
şi din Ierusalim, cuvântul Domnului.
4 Va judeca între neamuri şi va decide între multe popoare.
Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor, în seceri.
Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
5 Casă a lui Iacob,
veniţi să umblăm în lumina Domnului!”
Cuvântul Domnului

* Când în Duminica I din advent, anul a, se citeşte lectura de mai sus, se poate lua,
la alegere, lectura următoare:

LECTURA I
Va fi bucurie mare
pentru cei care vor fi mântuiţi.
Citire din cartea profetului Isaia 4,2-6

2 În ziua aceea,
odrasla Domnului va fi spre frumuseţe şi glorie,
iar rodul pământului,
spre măreţie şi splendoare pentru cei eliberaţi ai lui Israel.
3 Cel care va rămâne în Sion
şi cel care va fi lăsat în Ierusalim se vor numi sfinţi,
oricine va fi scris spre viaţă în Ierusalim.
4 Când Domnul va spăla murdăria fiicelor Sionului
şi va curăţi sângele Ierusalimul din mijlocul lui
printr-un duh de judecată
şi printr-un duh de foc,
5 Domnul va crea, peste toată întinderea muntelui Sionului
şi peste locurile lui de adunare,
un nor de fum ziua
şi strălucirea unei flăcări de foc noaptea:
căci un acoperământ este deasupra oricărei glorii,
6 va fi un cort pentru umbră împotriva dogoarei în timpul zilei,
şi refugiu şi adăpost
împotriva vijeliei şi a ploii.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a(4b-5.6-7)8-9 (R: cf. 1)

R
.: Vom merge cu bucurie
în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns
la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4 Acolo urcă triburile, triburile Domnului,
după mărturia lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului:
„Să aibă linişte cei care te iubesc!
7 Pacea să locuiască între zidurile tale
şi liniştea, în palatele tale!” R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei,
eu spun: „Pace ţie!”
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
mă rog pentru bunăstarea ta! R.

ALELUIA cf. Ps 79(80),4
(Aleluia) Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează,
arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi! (Aleluia)

În locul versetului de dinainte de Evanghelie care este propus pentru fiecare zi se poate
alege altul dintre cele care se află mai jos, la pag. 159-160.

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 8,5-11

5
 În acel timp,
intrând Isus în Cafarnaum,
a venit la el un centurion, rugându-l:
6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat,
suferind groaznic”.
7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.
8 Dar centurionul, răspunzând, i-a zis:
„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu,
dar spune numai un cuvânt
şi va fi vindecat servitorul meu!
9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii;
având soldaţi în subordine,
spun unuia: «Du-te!», iar el se duce,
şi altuia: «Vino!», iar el vine,
şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.
10 Auzind, Isus s-a mirat
şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun
că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă.
11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus
şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor
împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 2,1-5 (sau Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11

Lecturile Adventului ne propun o bogăţie imensă de trăire interioară. Raportul între cele două lecturi de astăzi e dat de speranţa popoarelor: „Mulţi vor veniY„

. Astfel, liturgia are darul de a spori speranţa noastră. Biserica nu vrea ca rugăciunea noastră să se restrângă la un orizont personal, ci vrea ca ea să se deschidă primirii tuturor dorinţelor, tuturor aspiraţiilor oamenilor, pentru ca acestea să-şi afle împlinirea în Cristos. Templul adevărat este Cristos spre care „toate popoarele se vor îndrepta”.

De aceea, să ne deschidem inimile, să ne gândim la toţi aceia care nu-l cunosc pe Dumnezeu, sau nu vor să-l cunoască, şi care au o mare nevoie de el. Viaţa noastră să fie o mărturie care să-l reveleze tuturor.

Toate aspiraţiile celui ce se vrea liber, toate lucrurile frumoase semănate de Dumnezeu şi dorite de oameni să le avem prezente în noi, să le facem mai vii, pentru ca rugăciunea noastră să ducă la mântuirea lumii.

Evanghelia ne spune cum putem merge în întâmpinarea lui Cristos care vine. Trebuie să-l cunoaştem înainte de toate pe acela de care avem nevoie. Centurionul are nevoie de intervenţia lui Cristos pentru servitorul care suferă. Şi noi trebuie să avem prezente nevoile noastre, să fim conştienţi de mizeria noastră.

Apoi umilinţă. Chiar dacă ne aflăm în nevoie, chiar dacă suntem într-o stare mizerabilă, nu suntem vrednici ca Isus Cristos să se deranjeze pentru noi. Nu trebuie să considerăm natural faptul ca Fiul lui Dumnezeu să aibă grijă de noi, nu merităm acest lucru.

Şi credinţă. Ştiind că Domnul are moduri proprii de a trăi şi de a acţiona, să-l lăsăm pe el să aleagă modalitatea în care va veni. O persoană în situaţia centurionului spontan şi-ar fi dorit ca Isus însuşi să meargă, să împlinească minuneaY Centurionul renunţă la aceasta şi se mulţumeşte cu o manifestare mai puţin în forţă, dar în realitate mai profundă, cu o adeziune mai intimă, ca prin cuvântul său Isus Cristos să se facă prezent şi să vindece.

Acesta e lucrul cel mai important: nu a cere ca Domnul să vină într-un mod anume, printr-o manifestare externă, ci a-l întâlni pe el mai profund prin credinţă. Şi Cristos subliniază importanţa credinţei centurionului.

Să-i cerem Domnului să sprijine credinţa noastră pentru a-l primi aşa cum el vrea să se prezinte; el se va revela în modul cel mai profund şi mai adaptat nevoilor noastre.

 

                                                                            * * *

 

Comentariu la Is 4,2-6. Începem timpul aşteptării. Nu e vorba însă de o aşteptare pasivă, căci vorbim despre o pregătire. Dacă îl aşteptăm cu pasivitate pe Domnul, atunci când el va veni la noi nu-l vom putea primi, casa nu ne va fi pregătită şi, deci, venirea sa nu va fi pentru noi un har, ci, mai degrabă, un motiv de condamnare. De aceea, trebuie să pregătim venirea Domnului. Isaia, în lectura de astăzi, ne spune că pregătirea înseamnă purificare; a spăla „fărădelegile fiicelor Sionului”, a curăţa „Ierusalimul de sânge prin duhul dreptăţii şi al curăţirii” înseamnă o purificare totală.

Dacă însă această purificare se face în speranţă, ea este o purificare adevărată. Dacă ar fi vorba doar de ispăşire şi purificare, nu am fi atât de entuziasmaţi, dar când e vorba de venirea Domnului care e bun şi puternic, atunci inima noastră e mai dispusă să facă ceea ce e necesar pentru a realiza întâlnirea cu el, întâlnire de iubire ce devine imposibilă în lipsa unei purificări autentice.

Trebuie să spunem că aşteptarea însăşi e o purificare. A aştepta înseamnă a nu fi satisfăcuţi imediat, şi acest lucru ne costă. Vrem îndată mângâierea Domnului şi ne plângem că nu vine mai curând. În schimb ar trebui să înţelegem că trebuie să aşteptăm pentru că timpul purifică dorinţa noastră. Aviditatea noastră e semnul egoismului, al spiritului de posesiune, în schimb, aşteptarea ne pune într-o atitudine de umilă şi docilă întâmpinare a Domnului.

Şi un ultim punct, care e foarte important. Noi nu suntem capabili să ne purificăm. Domnul este acela care operează această purificare. Spune Isaia: „După ce Domnul va fi curăţat şi spălat Ierusalimul prin duhul său”, Duhul Sfânt care elimină păcatul (Duhul dreptăţii), „atunci va veni Domnul”. Deci, Domnul trebuie să fie deja prezent pentru a purifica, prezent într-o oarecare manieră pentru a pregăti venirea sa într-o altă manieră. Şi aceasta e consolarea noastră: a şti că Domnul e deja prezent în noi cu opera sa de purificare, că el însuşi e consolarea noastră; a şti că Domnul e deja prezent în noi cu opera sa de purificare, că el însuşi îşi pregăteşte venirea dacă suntem disponibili acţiunii sale.