en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ambrozie, ep. înv. **; Maria Giusseppa Rosselo, călug.

 Liturghierul Roman

7 decembrie

Sfântul Ambroziu episcop şi învăţător al Bisericii

 

Ant. la intrare

În mijlocul adunării i-a deschis gura Domnul
şi l-a umplut de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii;
cu veşmânt de slavă l-a îmbrăcat, aleluia!                     Cf. Sir 15,5

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care l-ai făcut pe sfântul episcop Ambroziu
învăţător al credinţei catolice şi exemplu de tărie apostolică,
te rugăm, trezeşte în Biserică păstori după inima ta,
care să conducă poporul tău
cu tărie şi cu înţelepciune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca, prin această celebrare,
Duhul Sfânt să reverse asupra noastră lumina credinţei
cu care l-a luminat necontenit pe sfântul episcop Ambroziu,
ca să vestească pretutindeni gloria ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Cine meditează la legea Domnului ziua şi noaptea
va da rod la timpul potrivit.

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de puterea acestor taine,
te rugăm, Doamne,
să ne luminezi prin învăţătura sfântului Ambroziu,
ca să păşim cu hotărâre şi elan pe căile tale,
şi astfel, să ajungem la desfătarea ospăţului veşnic.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Născut la Trier în jurul anului 340, dintr-o familie romană, Ambrozie a studiat la Roma. Aflându-se la Milano în anul 374, a fost, în mod neaşteptat, ales episcop al acelui oraş, fiind consacrat la 7 decembrie după ce a fost mai întâi botezat, fiind doar catehumen. Foarte conştiincios în îndeplinirea îndatoririlor, a arătat tuturor o mare iubire şi a fost, pentru credincioşii încredinţaţi lui, un adevărat păstor şi învăţător. Ajunge purtătorul de cuvânt, uneori puţin cam aspru, al credinţei catolice şi a moralei naturale în faţa împăraţilor. Combate erezia ariană, mai ales compunând imnuri populare pentru a fi cântate în adunările liturgice. Prin prestigiul său contribuie la convertirea lui Augustin. A murit în Sâmbăta Sfântă, la 4 aprilie 397.

LECTURA I
Mie mi-a fost dat harul
să le vestesc păgânilor inefabila bogăţie a lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Efeseni 3,8-12

8 Fraţilor,
mie, celui mai mic dintre toţi sfinţii,
mi-a fost dat acest har:
să le vestesc păgânilor inefabila bogăţie a lui Cristos
9 şi să le arăt tuturor
care este economia misterului ascuns de veacuri
în Dumnezeu, creatorul a toate,
10 pentru ca să fie făcută cunoscută acum
principatelor şi puterilor cereşti, prin Biserică,
înţelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri,
11 după planul veşnic pe care l-a stabilit
în Cristos Isus Domnul nostru.
12 În el avem curajul să ne apropiem cu încredere
de Dumnezeu,prin credinţa în el.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R
.: Îndurările tale, Doamne,
în veci le voi cânta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta! R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Fidelitatea şi bunătatea mea vor fi cu el
şi prin numele meu va creşte puterea lui;
27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,14
(Aleluia) „Eu sunt păstorul cel bun”, spune Domnul.
„Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 10,11-16

11 În acel timp,
Isus a zis: „Eu sunt păstorul cel bun.
Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile,
vede lupul venind, lasă oile şi fuge,
iar lupul le răpeşte şi le împrăştie;
13 pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun.
Eu le cunosc pe ale mele
şi ale mele mă cunosc pe mine
15 aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl;
iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta;
şi pe acelea trebuie să le aduc;
iar ele vor asculta glasul meu
şi va fi o singură turmă şi un singur păstor”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 26,1-6; Ps 117; Mt 7,21.24-27

Textele liturgiei de astăzi ne spun şi ne repetă că Adventul este timpul încrederii, pentru că Dumnezeu vine să ne salveze: avem o cetate întărită, Domnul ne ocroteşte, Domnul construieşte pentru noi paceaY E necesar să ne punem încrederea în Domnul, pentru că el este stânca veşnicăY E mai bine să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în omY Deschideţi-mi porţile dreptăţii: vreau să intru şi să aduc mulţumire Domnului.

Toate acestea sunt strigăte de încredere care ne redau curajul şi ne introduc într-o atmosferă de linişte şi de siguranţă.

Dar evanghelia ne spune unde trebuie să ajungă încrederea noastră. Nu-i suficient să spunem: Doamne, Doamne, ci e necesar să facem voinţa Tatălui. Nu ajunge să ascultăm cuvântul lui Isus, ci e necesar să-l punem în practică. Şi în aceste condiţii, încrederea noastră trebuie să fie de nezdruncinat. Cu aceste condiţii se poate construi pe stâncă, suntem în siguranţă în cetatea întărită. Altfel, suntem afară: putem admira cetatea puternică, o putem contempla, dar când ajung duşmanii suntem fără apărare.

Este evident că adevărata încredere merge până la împlinirea cuvântului. Când ai încredere în medic, nu înseamnă doar că asculţi cu plăcere diagnosticul său, ci că accepţi remediile pe care le propune, altfel încrederea ar fi iluzorie. Acelaşi lucru se întâmplă cu Domnul nostru. E o încredere iluzorie a spune: „Isus este Mântuitorul, Isus este bunătatea însăşi, Isus este milă”, şi apoi să rămâi mereu surd la cuvântul său când este vorba de împlinirea lui. Adevărata încredere îndeamnă la împlinirea cuvântului până la transformarea propriei vieţi.

În aceasta suntem invitaţi să o imităm pe Maria, care a avut încredere în cuvântul Domnului şi a acceptat în toată viaţa sa împlinirea acestui cuvânt: „Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Nu e vorba, deci, de a admira doar planul lui Dumnezeu, ci de a-l primi, de a-ţi da propriul trup şi sânge pentru ca el să prindă consistenţă în viaţa noastră şi în lumea întreagă.

Nu spunem că e vorba de o atitudine de încredere în noi înşine. În cuvântul lui Dumnezeu trebuie să avem încredere, şi nu în deciziile şi lucrările noastre. Trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu ca o forţă care vine în noi şi vrea să ne cuprindă în întregime şi nu să-l considerăm ca un cuvânt care ne este adresat, ci care rămâne în afara noastră şi ne lasă singuri atunci când este vorba de a-l pune în practică.

Aceasta e marea diferenţă între cuvântul divin şi cuvântul uman. Un cuvânt uman poate să ne dea un oarecare ajutor, dar nu pătrunde în suflet, nu are nici o forţă în sine de a-l transforma, ne lasă în capacităţile noastre. Cuvântul lui Cristos, în schimb, e cu adevărat o forţă vitală şi pe această forţă trebuie să construim existenţa noastră, pentru că în ea există tărie: „Cine ascultă cuvintele mele şi le pune în practică este asemenea unui om înţelept care îşi construieşte casa pe stâncă”. Stânca nu este voinţa acestui om, munca sa, dăruirea sa: stânca este cuvântul Domnului.

Asemenea Mariei, să primim cuvântul lui Dumnezeu, bine ştiind că el este forţa noastră. Să-l primim cu toată fiinţa noastră, nu numai cu imaginaţia, inteligenţa, ci cu toată angajarea noastră, cu toată voinţa noastră, cu toată capacitatea noastră de a-l concretiza. E necesar să existe o unire intimă între cuvântul Domnului şi tot ceea ce trăim.

Domnul ne propune în orice moment cuvântul său, Domnul ne oferă în orice moment victoria sa. Şi tocmai biruinţa Domnului e aceea care trebuie să se vadă şi să se realizeze în orice moment în viaţa noastră. Iar bucuria noastră să fie aceea de a şti că Domnul e victorios, că el e Mântuitorul şi că ne oferă, într-un mod sau altul, participare la victoria sa, dacă ne deschidem lui cu toată încrederea.