en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Lucia, fc. m. **; Otilia, călug.

 Liturghierul Roman

13 decembrie

Sfanta Lucia, fecioara martira

 

 

Ant. la intrare 
 Iată, fecioara puternică, jertfa nepătată, victima castităţii, 
l-a urmat pe Mielul răstignit pentru noi (T.P. aleluia).

sau:
 Fericită e fecioara 
care, lepădându-se de sine şi luându-şi crucea, 
l-a urmat pe Domnul, 
mirele fecioarelor şi regele martirilor (T.P. aleluia).

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Te rugăm, Doamne, 
ca mijlocirea slăvită a sfintei Lucia, fecioară martiră, 
să ne lumineze şi să ne încălzească inimile, 
pentru ca noi, care sărbătorim acum naşterea ei pentru cer, 
să putem ajunge odată la contemplarea măririi tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
 

 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca darurile pe care ţi le aducem în sărbătoarea sfintei Lucia 
să-ţi fie bineplăcute, aşa cum ţi-a plăcut lupta pătimirii ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie 
Mielul care este în mijlocul tronului 
îi va conduce la izvoarele apelor vieţii (T.P. aleluia).             Cf. Ap 7,17

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, care pe sfânta Lucia
ai încununat-o în ceruri cu îngemănata biruinţă a fecioriei şi a martiriului,
dă-ne, te rugăm, prin puterea acestei taine, harul,
să învingem cu tărie tot răul şi să dobândim astfel slava cerească.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Lucia a fost martirizată în Sicilia, la Siracusa, probabil în anul 304, pe vremea împăratului Diocleţian. Cultul acestei mirese a lui Cristos se împământeneşte la Roma în secolul al VI-lea şi sfânta devine foarte populară în ţările scandinave. Numele ei a fost introdus în Canonul roman.

LECTURA I
V-am logodit ca pe o fecioară neprihănită
cu un singur mire, Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 10,17–11,2

10,17 Fraţilor,
cine se laudă în Domnul să se laude,
18 căci nu cel care se laudă pe sine
este vrednic de cinste,
ci acela pe care Domnul îl laudă!
11,1 O, dacă aţi suporta un pic din nebunia mea!
Dar voi mă suportaţi deja,
2 pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu,
întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită
cu un singur mire, Cristos.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: cf. 6a)

R
.: În mâinile tale, Doamne,
îmi încredinţez duhul!

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat!
8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilinţa mea. R.

16bc Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urăsc!
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Aceasta este fecioara înţeleaptă,
pe care Domnul a găsit-o priveghind;
iar când a venit Mirele, a intrat cu el în sala ospăţului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele!
Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 25,1-13

În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă:
1 „Atunci împărăţia cerurilor
va fi asemenea cu zece fecioare,
care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte.
3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele,
dar nu au luat cu ele untdelemn,
4 însă cele înţelepte,
împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor.
5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.
6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt:
«Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»
7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare
şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte:
«Daţi-ne din untdelemnul vostru,
căci candelele noastre se sting!»
9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând:
«Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă!
Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!»
10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere,
a venit mirele.
Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă
şi uşa s-a închis.
11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare
şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!»
12 Dar el, răspunzând, le-a zis:
«Adevăr vă spun, nu vă cunosc».
13 Vegheaţi, aşadar,
pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 40,25-31; Ps 102; Mt 11,28-30

Din timpurile cele mai vechi, Biserica pune pe buzele noastre, la începutul Liturghiei, rugăciunea care se găseşte în evanghelie: „Doamne, miluieşte-ne! Kyrie, eleison!” În formulele actuale, cele trei invocaţii sunt îndreptate către Cristos, dar în vechime ele invocau milostivirea celor trei persoane divine: „Doamne, Tatăl milostivirii, care l-ai trimis pe Fiul tău, ai milă de noi! Cristoase, semnul milostivirii lui Dumnezeu, ai milă de noi! Doamne, Duhule Sfinte, Mângâietorule, ai milă de noi!” Această rugăciune manifestă toată intenţia lui Dumnezeu, ne arată că putem conta pe iubirea lui Dumnezeu şi, în special, la Liturghie, pentru că Liturghia este expresia perfectă a milostivirii Tatălui, a milostivirii Fiului, a milostivirii Duhului Sfânt.

Deja în Vechiul Testament îşi revelase milostivirea sa: „Bun şi milostiv este Domnul B proclama psalmul 102 B încet la mânie şi mare în iubire”. Lui Moise, Dumnezeu i s-a revelat ca un Dumnezeu plin de milă, bogat în milostivire şi în fidelitate. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de mizeria poporului său şi de-a lungul istoriei nu a abandonat niciodată acest popor încăpăţânat: l-a pedepsit cu milă pentru a-l converti şi pentru a-l conduce la o mai mare intimitate cu el.

Dar această mare milostivire revelată de Dumnezeu în Vechiul Testament e puţin lucru faţă de ceea ce a realizat venirea lui Cristos. În acest timp al Adventului, noi trebuie să luăm cunoştinţă de milostivirea lui Dumnezeu, de iubirea sa milostivă, care realizează o extraordinară minune.

Cele două lecturi de astăzi, în contrastul lor, scot în evidenţă tocmai această minune. Prima lectură insistă asupra puterii lui Dumnezeu: „Atât de mare este puterea şi tăria luiY Domnul este Dumnezeu veşnic, creatorul întregului pământ. El nu oboseşte şi nici nu se sleieşte de puteri; înţelepciunea lui nu are măsură”.

Evanghelia, în schimb, ne face să-l vedem pe Isus blând şi umil, care nu vorbeşte despre putere şi forţă, ci se prezintă ca unul dintre noi. Aceasta e cea mai importantă expresie a milostivirii lui Dumnezeu: el a voit să se facă asemenea nouă, să se facă părtaş la soarta noastră umană. Nu e vorba despre o simplă condescendenţă, ci e însăşi dorinţa de a ne salva, de a ne conduce la intimitatea cu sine. Aceasta e o iubire foarte mare.

Liturghia face prezent cel mai mare act de milostivire, adică faptul că Domnul Isus nu numai că a luat natura noastră, ci şi suferinţele şi moartea noastră, a luat umilinţa noastră şi a făcut-o un mijloc de comuniune cu viaţa divină. În realitate, Cristos, murind pe cruce, a transformat cea mai mare umilinţă pe care o putea suporta omul într-un izvor de glorie.

Astfel, toată existenţa noastră a fost transformată pentru că tot ceea ce putea să fie motiv de descurajare, sau de-a dreptul, de disperare, devine, în schimb, motiv de încredere, un motiv de progres nu numai în încredere, ci în glorie, aşa cum vrea Domnul.

În acest timp al Adventului, trebuie să gustăm profund această milostivire, această iubire delicată a Domnului, care vine în viaţa noastră pentru a se face părtaş slăbiciunii noastre, umilirilor noastre, suferinţelor noastre pentru a o lumina cu iubirea sa şi a o transforma într-un drum de glorie, de iubire, de bucurie.