en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **

 Liturghierul Roman

14 decembrie

Sfantul Ioan al Crucii, preot invatator

 

Ant. la intrare

În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva
decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume.        Gal 6,14

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule,
care i-ai inspirat sfântului tău preot Ioan
o totală lepădare de sine şi o iubire înflăcărată a crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, străduindu-ne să-l urmăm cât mai îndeaproape,
să ajungem la contemplarea veşnică a măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Dumnezeule atotputernic,
jertfa pe care ţi-o oferim
în amintirea sfântului Ioan al Crucii şi dă-ne harul
ca noi, celebrând misterele pătimirii Domnului,
să putem imita în viaţa noastră
ceea ce săvârşim acum.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie 
Cine vrea să vină după mine,
să renunţe la sine, să-şi ia crucea
şi să mă urmeze, spune Domnul.                     Cf. Mt 16,24

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule,
care în sfântul Ioan
ai făcut să strălucească în chip minunat misterul crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, întăriţi prin jertfa altarului,
să fim tot mai strâns uniţi cu Cristos
şi să lucrăm în Biserică pentru mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În anul 1567, un carmelit de 25 de ani, hirotonit preot, o întâlneşte pe Tereza a lui Isus (din Avila), care era în vârstă de 52 de ani. Ioan al Crucii (1542-1591), colaboratorul reformatoarei Carmelului, e închis de carmeliţi care se opun acestei reforme. În celulă compune Cântecul spiritual în care cântă bucuria unirii cu Dumnezeu. Lucrările sale, care expun condiţiile şi semnele adevăratei contemplaţii, i-au meritat titlul de învăţător mistic. “În amurgul vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire, şi, pentru a ne deschide acestei iubiri, trebuie să renunţăm la tot ce nu este Dumnezeu”. Aceasta e doctrina lui. S-a născut în Spania şi a murit la Ubeda.

LECTURA I
Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 2,1-10a

1 Fraţilor,
şi eu, când am venit la voi,
am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu
nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune.
2 Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit.
3 Eu însumi am venit la voi în slăbiciune,
cu frică şi cuprins de nelinişte,
4 iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat
în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti,
ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
5 astfel încât credinţa voastră să fie bazată
nu pe înţelepciunea oamenilor,
ci pe puterea lui Dumnezeu.
6 Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi,
dar nu de înţelepciunea lumii acesteia,
nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori.
7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu,
care a fost tăinuită
şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor
spre gloria noastră,
8 pe care niciunul dintre stăpânitorii lumii acesteia
n-a cunoscut-o,
căci dacă ar fi cunoscut-o,
nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.
9 Însă, după cum este scris:
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut
şi urechea nu le-a auzit
şi la inima omului nu s-au suit,
pe acestea le-a pregătit Dumnezeu
celor care îl iubesc pe el”.
10a Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.30-31 (R.: 30a)

R
.: Gura celui drept
exprimă înţelepciunea.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să răsară dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta, ca soarele la amiază. R.

30 Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte judecata.
31 Legea Dumnezeului său este în inima lui
şi paşii lui nu şovăie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 14,25-33

25 În acel timp,
multă lume mergea după Isus,
iar el, întorcându-se, le-a spus:
26 „Dacă cineva vine la mine
şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile,
ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.
27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine
nu poate fi discipolul meu.
28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn,
nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala,
dacă are cu ce să-l termine?
29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine,
toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,
30 spunând: «Acest om a început să construiască,
dar nu poate să termine».
31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege,
nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii
să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe,
trimite solie ca să ceară pacea.
33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 41,13-20; Ps 144; Mt 11,11-15

„Nu te teme, căci eu îţi vin în ajutor”: Domnul le spune aceasta servitorilor săi din Vechiul Testament şi o repetă în mod concret printr-o prezenţă încă mai mângâietoare în Noul Testament.

„Nu te teme, eu sunt cu tine” sunt cuvintele pe care Dumnezeu i le adresează lui Moise când el, chemat la o misiune dificilă, încearcă să o refuze, zice că nu e capabil, observând că obstacolele sunt prea mari pentru el. Cum e posibil pentru el, un biet păstor, să-l înfrunte pe faraonul Egiptului şi să pretindă să-l lase liber pe Israel? Domnul îi spune simplu: „Eu voi fi cu tine”.

Mai târziu, când Iosue trebuie să se convingă el însuşi că în fruntea acestor nomazi trebuie să cucerească cetăţi întărite, primeşte aceeaşi asigurare: „Nu te teme, eu voi fi cu tine!”

Apostolul Paul, confruntându-se cu dificultăţi insurmontabile şi opoziţii teribile la Corint, în închisoare, şi când trebuia să înfrunte moartea, a primit de mai multe ori asigurarea aceasta: „Nu te teme, eu sunt cu tine”.

Aceasta schimbă totul şi aceasta e aşteptarea noastră în timpul Crăciunului: ca Domnul să vină în ajutorul nostru şi să rămână cu noi. Şi este exact ceea ce a făcut: „A fi cu noi”. „A fi cu” este dorinţa cea mai profundă a iubirii, este singurul lucru care contează: să fim cu acela pe care-l iubim, să fim cu acela care ne iubeşte. Restul e secundar; nu e necesar ca situaţiile să se schimbe, pentru a avea parte de prezenţa celui iubit. E tocmai ceea ce Domnul ne promite şi ne dă. El nu schimbă lucrurile, ci e prezent în ele, pentru ca din interior să poată schimba totul.

Dumnezeu nu i-a dat lui Moise armate ca să poată să-şi ducă la îndeplinire misiunea sa, dar era cu el, şi pentru că era Domnul, lucrurile imposibile au devenit posibile. La fel ni se întâmplă şi nouă: Domnul nu va schimba circumstanţele externe, dar el e prezent, şi atunci totul se schimbă.

Acum, noi ştim de ce Domnul, venind, nu a ales o viaţă de triumf, ci una umilă, o viaţă de om sărac, neînsemnat, de persecutat şi, la sfârşit, de condamnat la moarte. El a voit să experimenteze toate situaţiile noastre umane, şi în special situaţiile cele mai dificile. Certitudinea noastră că Isus este în mod deosebit cu noi, când viaţa ne este mai asemănătoare cu a lui prin cruce, este izvorul unei forţe şi al unei încrederi extraordinare, şi atunci bucuria va da sens chiar şi situaţiilor care ar fi, de altfel, motiv de profundă dezolare.

Să-i mulţumim Domnului care vine pentru a fi cu noi şi să-i cerem ca şi noi să-i putem spune: „Eu sunt cu tine”. Este harul pe care sfântul Ignaţiu îl cere în Exerciţii spirituale sale pentru cei care le meditează: „El a venit între noi şi ne cere să fim cu el în sărăcie, în ascultare de voinţa lui Dumnezeu”. „Cu el”: numai asta contează, şi e puţin important să fii la loc de cinste ori în umiliri, să ai o viaţă reuşită ori să fii în dificultăţile zilniceY Cu el, cel care a promis: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor”.