SĂPTĂMÂNA A VIII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Domnul s-a făcut ocrotitorul meu şi m-a scos la loc larg,
m-a mântuit, pentru că mă iubeşte.                                        Cf. Ps 17,19-20 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca mersul lumii să fie călăuzit de orânduirea ta dătătoare de pace
şi Biserica ta să cunoască bucuria de a te sluji în linişte.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, de la tine primim ceea ce aducem în dar numelui tău,
iar tu primeşti ofranda slujirii noastre ca faptă vrednică de răsplată.
De aceea, implorăm bunătatea ta, ca darul primit de la tine,
singura noastră avuţie, să rodească pentru noi răsplată veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru 
 

Ant. la Împărtăşanie 
Ii voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu bunuri,
şi voi preamări numele Dumnezeului Preaînalt!                   Cf. Ps 12,6 

sau:
Iată, eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârşitul lumii, spune Domnul.                                     Mt 28,20

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi cu darul mântuitor, implorăm, Doamne, îndurarea ta, ca,
prin acelaşi sacrament prin care ne întăreşti în această viaţă trecătoare,
să binevoiesti a ne face părtaşi de viata veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

 

 

 

 

În prima lectură găsim o cateheză completă asupra sacrificiilor. În mod normal, în Vechiul Testament, când se vorbeşte despre sacrificii, se au în vedere jertfele de animale, şi Ben Sirah îi aminteşte evreului pios să nu neglijeze jertfele prescrise de lege şi să facă propriile oferte cu suflet generos şi bucuros: „Nu fi zgârcit cu darurile pe care i le oferi. De fiecare dată când dai ceva, fii cu faţa voioasă şi dă cu bucurie lui Dumnezeu a zecea parte din ceea ce câştigi”. Dar insistă, în acelaşi timp, explicând că viaţa este mai importantă decât jertfele de animale şi, astfel, el pregăteşte Noul Testament. „Cine păzeşte legea aduce prin aceasta o mulţime de jertfe”, adică observarea legii este echivalentă cu multe sacrificii (jertfe): „Cine împlineşte poruncile aduce jertfe de împăcare; cine dă de pomană aduce jertfe de laudăY„. Nu numai ceea ce se face pentru Dumnezeu este un sacrificiu, ci şi binele care este făcut aproapelui: a practica pomana este echivalent cu a aduce jertfe de laudă lui Dumnezeu. În Scrisoarea către Evrei, autorul spune: „Nu uitaţi de binefacere şi faceţi parte altora de bunurile voastre, deoarece asemenea jertfe îi plac Domnului”.

În sfârşit, Ben Sirah nu ezită să insiste şi asupra generozităţii lui Dumnezeu: „Dă din toată inima, după posibilităţile tale, căci el este Dumnezeu care răsplăteşte şi dă înapoi de şapte ori mai mult”. E clar că nu e vorba de a face sacrificii cu inimă interesată, împlinind, astfel, un act de egoism, şi nu de omagiu adus lui Dumnezeu, însă putem fi siguri că Domnul este mai generos decât noi şi această convingere ne este de ajutor pentru a fi şi noi cu adevărat generoşi.

În evanghelia de astăzi, Isus confirmă această concepţie, mai mult, el nu spune „de şapte ori”, ci „de o sută de ori mai mult”: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să fi părăsit pentru mine şi pentru evanghelie casă, fraţi, surori, mamă, tată, copii sau pământ, fără să primească, deja în acest timp, de o sută de ori mai multY„. Şi asta ne priveşte şi pe noi. Este falsă pretenţia de a-i da lui Dumnezeu fără să vrei nimic înapoi, deoarece Dumnezeu este cel care ne-a dat mai întâi şi ne va da, de asemenea, din abundenţă până la sfârşit. Noi suntem oarecum ca nişte oglinzi ale generozităţii divine: adică ceea ce am primit putem da şi altora pentru a primi apoi şi mai mult.

Chiar şi la sfânta Liturghie trăim această atitudine. La ofertoriu îi spunem lui Dumnezeu: „Noi îţi prezentăm aceste daruri pe care le-am primit din mâinile tale. Tu ne dai această pâine şi acest vin şi noi ţi le aducem din nou cu umilă generozitate, pentru ca tu să ne dai şi mai mult, adică nu numai o pâine materială, ci pâinea vieţii, nu numai vinul rod al viţei, ci Vinul împărăţiei veşnice”. Aceasta este dinamica vieţii noastre, care trebuie să ne aducă mereu bucurie, deoarece suntem cu adevărat părtaşi ai generozităţii divine, care ne dă pentru ca şi noi să putem da şi apoi să primim încă şi mai mult.