SĂPTĂMÂNA A VIII-A DE PESTE AN
Ant. la intrare
Domnul s-a făcut ocrotitorul meu şi m-a scos la loc larg,
m-a mântuit, pentru că mă iubeşte. Cf. Ps 17,19-20
RUGĂCIUNEA ZILEI
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca mersul lumii să fie călăuzit de orânduirea ta dătătoare de pace
şi Biserica ta să cunoască bucuria de a te sluji în linişte.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, de la tine primim ceea ce aducem în dar numelui tău,
iar tu primeşti ofranda slujirii noastre ca faptă vrednică de răsplată.
De aceea, implorăm bunătatea ta, ca darul primit de la tine,
singura noastră avuţie, să rodească pentru noi răsplată veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru
Ant. la Împărtăşanie
Ii voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu bunuri,
şi voi preamări numele Dumnezeului Preaînalt! Cf. Ps 12,6
sau:
Iată, eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârşitul lumii, spune Domnul. Mt 28,20
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi cu darul mântuitor, implorăm, Doamne, îndurarea ta, ca,
prin acelaşi sacrament prin care ne întăreşti în această viaţă trecătoare,
să binevoiesti a ne face părtaşi de viata veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.
|
|
LECTURA I
Toate popoarele să ştie că nu este alt Dumnezeu în afară de tine, Doamne.
Citire din cartea lui Ben Sirah 36,1a.2a.5-6.13-19
1a Ai milă de noi, Dumnezeule, stăpânul universului; 2a răspândeşte frica de numele tău la toate popoarele păgâne, 5 ca ele să te recunoască aşa cum te-am recunoscut şi noi, că nu este alt Dumnezeu afară de tine, Doamne. 6 Reînnoieşte minunile tale, arată-ţi din nou puterea prin fapte minunate. 13 Adună toate triburile lui Iacob şi le vei moşteni ca la început. 14 Fie-ţi milă, Doamne, de poporul care poartă numele tău, de Israel pe care tu l-ai numit întâiul tău născut. 15 Arată-ţi îndurarea faţă de Ierusalim, cetatea în care se află templul tău, locul tău de odihnă. 16 Umple Sionul cu lauda ta şi templul tău cu mărirea ta. 17 Dă mărturie în favoarea acelora care sunt cei dintâi dintre creaturile tale şi împlineşte profeţiile pe care profeţii de odinioară le-au făcut în numele tău. 18 Dă-le răsplata promisă celor care se încred în tine, ca să se vadă că profeţii tăi sunt vrednici de crezare. 19 Ascultă, Doamne, rugăciunea servitorilor tăi, împlinind binecuvântarea rostită de fiii lui Aron asupra poporului tău şi atunci toţi locuitorii pământului vor recunoaşte că tu eşti Domnul Dumnezeul cel veşnic.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,8.9.11.13 (R.: Sir 36,1b)
R.: Arată-ne, Doamne, marea ta îndurare.
8 Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.
9 Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,
spre slava numelui tău,
eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.
11 Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război,
scapă cu braţul tău puternic pe cei daţi la moarte. R.
13 Iar noi, poporul tău şi turma pe care tu o păzeşti,
te vom lăuda în veci
şi vom vesti din neam în neam mărirea ta. R.
ALELUIA Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit să-i slujească pe alţii şi să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea tuturor. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor. Cel care vrea să fie mai mare să fie servitorul tuturor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,32-45
În acel timp, 32 Isus şi ucenicii săi urcau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau înspăimântaţi, dar şi cei care veneau în urma lor erau cuprinşi de frică. Luându-i deoparte pe cei doisprezece a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple: 33 „Iată, noi urcăm la Ierusalim; acolo Fiul Omului va fi dat în mâinile arhiereilor şi cărturarilor; ei îl vor condamna la moarte şi îl vor da pe mâna păgânilor, 34 îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi îl vor ucide; dar după trei zile el va învia”. 35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus: „Învăţătorule, am vrea să ne împlineşti o rugăminte”. 36 El le-a zis: „Ce aţi vrea să fac pentru voi?” 37 Ei i-au răspuns: „Dispune ca noi să stăm unul la dreapta ta şi altul la stânga ta, atunci când vei veni în slavă”. 38 Isus le-a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea eu şi să primiţi botezul pe care îl voi primi eu?” 39 Ei i-au răspuns: „Putem!” Isus le-a zis: „Paharul pe care îl voi bea eu îl veţi bea şi voi şi botezul pe care îl voi primi eu îl veţi primi şi voi, 40 dar eu nu pot dispune ca cineva să şadă la dreapta sau la stânga mea, pentru că aceste locuri sunt ale acelora pentru care au fost pregătite”. 41 Ceilalţi zece au auzit şi au fost cuprinşi de indignare din cauza lui Iacob şi Ioan. 42 Isus i-a chemat şi le-a spus: „Voi ştiţi, conducătorii îşi subjugă popoarele; cei mari îşi fac simţită puterea. 43 Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cel care vrea să fie mai mare între voi să fie servitorul vostru; 44 cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit să fie servit, ci ca să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi”.
Cuvântul Domnului
|
Sir 36,1-2.5-6.13-19; Ps 78; Mc 10,32-45
Evanghelia de astăzi ne ajută să reflectăm la misterul Euharistiei, în care are loc transformarea extraordinară („transsubstanţierea”, în termeni teologici) a pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Cristos. Acum, această transformare a avut drept condiţie o altă transformare, care a fost prezentată tocmai în evanghelia de astăzi. La început găsim un verb la pasiv: „Fiul Omului va fi dat în mâinile arhiereilor şi cărturarilor”. Şi verbele succesive exprimă semnificaţia acestui „a fi dat”: va fi condamnat, batjocorit, biciuit, ucis. La sfârşit, însă, este şi un verb activ: „Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Avem aici o transformare: Fiul Omului va fi dat B pasiv B; Fiul Omului a venit pentru a-şi da viaţa: este ceva foarte diferit.
Când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în mod spontan rămânem într-o stare pasivă, adică suportăm aceste lucruri şi adeseori cu convingerea că nu este drept. Deci, nu numai că suntem pasivi, dar nu suntem receptivi cu adevărat nici măcar în faţa evenimentelor care ne produc suferinţă. Acum, „Fiul Omului va fi dat”. Isus se află într-o situaţie de suferinţă cu adevărat nedreaptă, în faţa căreia revolta ar fi fost pe deplin justificată. Dar el a realizat o transformare: din această suferinţă suportată a făcut un sacrificiu pozitiv, a profitat de ea pentru a-şi da viaţa. A schimbat pasivul în activ. E o transformare cu adevărat extraordinară, să ia un eveniment aşa de negativ, cum este crucea, şi să o transforme în evenimentul cel mai pozitiv al istoriei lumii, dar nemaiauzit al iubirii: să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea celor mulţi.
Numai inima lui Isus putea opera această transformare, care este tocmai condiţia pentru Euharistie: dacă Isus nu ar fi transformat această suferinţă suportată într-un dar generos, nu ar fi putut să ne dea trupul său, să ne dea sângele său. Trebuia să transforme evenimentul în dar, pentru a putea apoi să ne transmită acest dar în sacrament. Şi sacramentul are scopul de a ne da şi nouă forţa de a transforma în acelaşi mod evenimentele, adică să primim toate evenimentele vieţii noastre, chiar şi atunci când ne fac să suferim şi să le transformăm în sacrificiu generos în unire cu Cristos, răstignit şi înviat. Datorită Euharistiei, această forţă este în noi şi Duhul lui Cristos ne îndeamnă să o folosim în generozitate şi fidelitate.
|