en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

SF. ŞTEFAN, primul martir

 Liturghierul Roman

26 decembrie

SF. ŞTEFAN, primul martir

 

Ant. la intrare

Porţile cerului i s-au deschis sfântului Ştefan,
care a fost învrednicit să fie cel dintâi în ceata martirilor,
şi, de aceea, a primit cununa biruinţei în ceruri.


Se spune Mărire.


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, să ne dăruieşti harul
de a imita exemplul sfântului Ştefan,
a cărui naştere pentru cer o sărbătorim astăzi:
să învăţăm şi noi să-i iubim pe duşmanii noştri,
după cum el a ştiut să se roage pentru prigonitorii săi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Să-ţi fie bineplăcute, Doamne,
darurile evlaviei noastre,
pe care ţi le aducem astăzi,
când celebrăm amintirea glorioasă a sfântului martir Ştefan.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie

Aruncau cu pietre asupra lui Ştefan, care se ruga şi zicea:
„Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!”                                               Fap 7,58


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îţi aducem mulţumire, Doamne,
pentru că ai înmulţit asupra noastră semnele milostivirii tale:
prin naşterea Fiului tău, ne mântuieşti
şi, prin celebrarea sfântului Ştefan, ne umpli de bucurie.
Prin Cristos, Domnul nostru.
.

Lectionar

 În ziua de după Crăciun, liturgia celebrează sărbătoarea sfântului Ştefan. Intenţia este de a asocia la această sărbătoare pe sfinţii din Noul Testament care, dintr-un motiv sau altul, au fost slujitori credincioşi ai Cuvântului făcut trup. Ştefan se lasă cucerit de Cuvânt şi devine primul misionar, primul martir, martor măreţ al luminii.

LECTURA I
Iată! Văd cerurile deschise.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-59

6,8 În zilele acelea,
Ştefan, plin de har şi de putere,
săvârşea minuni şi semne mari în popor.
9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor,
a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia,
ca să discute cu Ştefan,
10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii
şi duhului cu care vorbea.
7,54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor
şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer,
a văzut gloria lui Dumnezeu
şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise
şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”
57 Atunci ei, strigând cu glas puternic,
şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui
58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui.
Martorii şi-au pus hainele
la picioarele unui tânăr numit Saul.
59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre,
Ştefan a strigat zicând:
„Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)

R
.: În mâinile tale, Doamne,
îmi încredinţez duhul!

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat!
8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilinţa mea. R.

16bc Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urăsc!
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),26a şi 27a
(Aleluia) Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!
Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu sunteţi voi cei care vorbiţi,
ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 10,17-22

În acel timp,
Isus i-a trimis pe cei doisprezece, spunându-le:
17 „Fiţi atenţi la oameni,
pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor
şi vă vor biciui în sinagogile lor!
18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea,
înaintea guvernanţilor şi a regilor
ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor.
19 Când veţi fi daţi pe mâna lor,
nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi,
căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi,
20 pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi,
ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi!
21 Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu.
Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
22 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu.
Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit,
acela va fi mântuit”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 6,8-10; 7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22

Sfântul Ştefan este primul răspuns perfect la mesajul lui Isus.

Chiar dacă la prima vedere există o mare diferenţă între sărbătoarea Crăciunului şi aceea a sfântului Ştefan, există, totuşi, legături profunde între întruparea lui Isus şi martiriul lui Ştefan. Ieri am auzit: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Sfântul Ştefan a suferit opoziţia iudeilor pentru că era convins de acest nou mod de a fi al lui Dumnezeu, era convins că era templul lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul a venit şi a locuit între noi. Ştefan proclama acest mister şi iudeii nu-l puteau suporta şi-l acuzau că predică distrugerea templului din Ierusalim. Acuza adusă împotriva lui, în Faptele Apostolilor, e tocmai aceasta: că Isus ar fi distrus templul lor.

Desigur, Isus tulbura mintea oamenilor şi provoca uneori contradicţie: după venirea sa, era necesară convertirea, schimbarea vieţii, renunţarea la mentalitatea de mai înainte. Şi sfântul Ştefan a fost credincios mesajului lui Cristos până la moarte. „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!”; „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”; cele două rugăciuni ale lui Ştefan sunt repetarea rugăciunilor lui Isus de pe cruce. Ele au fost posibile la un om numai pentru că Isus a venit şi a murit; mai înainte nu erau de gândit asemenea rugăciuni. „Doamne IsuseY„. Numai Isus era capabil să încredinţeze sufletul lui Ştefan direct Tatălui. Şi nu numai în moarte, ci în toate momentele vieţii. Isus este mijlocitorul nostru: fără el suntem neputincioşi în toate. În faţa lui Isus aflat în presepiu, să facem această rugăciune: „Doamne Isuse, ţie ţi le încredinţăm, primeşte sufletele noastre!”, pentru ca existenţa noastră să fie una de fii.

„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Isus ne uneşte chiar şi între noi, el este centrul iubirii care ne uneşte cu ceilalţi, ne deschide spre alţii, îndepărtând orice opoziţie, luptă sau ură.

Să-i cerem pruncului Isus să ne dăruiască această dublă atitudine care transformă viaţa noastră.