Sfinţii zilei:
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaş m.

 Liturghierul Roman

 Lecţionar

LECTURA I

Slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale.

Citire din cartea lui Ben Sirah 42,15-26

¹⁵ Vreau să amintesc lucrările Domnului; să povestesc ceea ce am văzut: prin cuvântul său a realizat Domnul lucrările sale. ¹⁶ După cum soarele în strălucirea lui luminează fiecare lucru, astfel slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale. ¹⁷ Nici sfinţii lui Dumnezeu nu sunt în stare să descrie toate minunăţiile creaţiei pe care Domnul atotputernic le-a întemeiat pentru ca universul să rămână trainic spre slava sa. ¹⁸ Domnul pătrunde adâncurile abisului ca şi inimile oamenilor şi cunoaşte toate secretele lor. ¹⁹ Cel Preaînalt posedă toată ştiinţa, are înaintea ochilor săi toată veşnicia; face cunoscut trecutul şi viitorul şi descoperă tainele lucrurilor ascunse. ²⁰ Nici un gând nu-i scapă, nici un cuvânt nu-i rămâne ascuns. ²¹ El a realizat capodoperele înţelepciunii sale, el singur există din veşnicie şi până în veşnicie; nimic nu i se poate adăuga şi ²² nimic nu i se poate lua şi nu are nevoie de nici un sfătuitor. ²³ Cât sunt de frumoase lucrările lui, până la cea mai mică scânteie pe care o putem observa! ²⁴ Toate există şi rămân pentru totdeauna; toate îl ascultă şi corespund ţelului pentru care au fost făcute. ²⁵ Toate lucrurile se deosebesc unul de altul şi nici unul nu este de prisos. ²⁶ Unul completează calităţile celuilalt. Cine se poate sătura privind măreţia lui Dumnezeu?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 6a)

R.: Prin Cuvântul Domnului a luat fiinţă cerul.

² Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;

lăudaţi-l cu lăuta cu zece coarde.

³ Cântaţi-i cântare nouă,

însoţiţi strigătele voastre cu cântări alese. R.

⁴ Drept este cuvântul Domnului

şi în toate lucrările sale se arată adevărul.

⁵ El iubeşte dreptatea şi adevărul,

pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

⁶ Prin cuvântul lui a luat fiinţă cerul

şi la glasul său au apărut oştirile sale.

⁷ El ţine ca într-un burduf apele mării

şi pune stavilă abisului de ape. R.

⁸ Să se teamă de Domnul tot pământul,

în faţa lui să tremure toţi locuitorii lumii.

⁹ Căci el a spus şi toate s-au făcut,

toate au luat fiinţă la porunca lui. R.

 ALELUIA In 8,12

(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul; cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA

Învăţătorule, fă-mă să văd!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52

În acel timp, ⁴⁶ pe când Isus, împreună cu ucenicii săi, ieşeau din Ierihon, înconjurat de o mare mulţime, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea pe marginea drumului. ⁴⁷ Auzind că trece Isus din Nazaret, a început să strige: „Isuse, fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” ⁴⁸ Mulţi se răsteau la el ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” ⁴⁹ Isus s-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l”. L-au chemat deci pe orb şi i-au spus: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!” ⁵⁰ Orbul şi-a aruncat haina la o parte, a sărit în picioare şi a alergat la Isus. ⁵¹ Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a răspuns: „Rabbuni, fă-mă să văd!” ⁵² Isus i-a spus: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit”. Imediat omul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat pe Isus în drumul său.

Cuvântul Domnului

 Meditația zilei

Sir 42,15-26; Ps 32; Mc 10,46-52

În evanghelia de astăzi vedem cât de mare a fost dorinţa orbului de a redobândi vederea, cu ce tărie, în ciuda recomandărilor celui care îl sfătuia la mai multă discreţie, l-a rugat pe Isus când era încă departe: „Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”, cu câtă spontaneitate a răspuns la întrebarea lui Isus: „Ce vrei să fac pentru tine?”: „Rabbuni, fă-mă să văd!”

A vedea, a vedea lumina este un incomensurabil dar al lui Dumnezeu, pe care oamenii au ştiut dintotdeauna să-l preţuiască foarte mult. Ştim că în literatura antică a vedea lumina era aproape echivalent cu a avea viaţă, întrucât ceea ce făcea mai de temut moartea era tocmai gândul de a nu mai vedea lumina, de a ajunge în ţinutul tenebrelor.

Să-i cerem Domnului recunoştinţa pentru darul luminii, deja pentru darul luminii naturale, care ne permite să contemplăm toate lucrările sale, cum scrie Ben Sirah: „După cum soarele în strălucirea lui luminează fiecare lucru, la fel, slava lui Dumnezeu străluceşte în toate lucrările sale”. Dacă în noi nu se naşte dorinţa de a-l lăuda pe Domnul, asta e pentru că ochii noştri sunt acoperiţi şi nu vedem lucrurile în mod corect. Dar dacă suntem deschişi faţă de lumina Domnului B deja prin lumina naturală B în mod spontan, inima noastră va exulta şi va găsi cuvintele pentru a-l lăuda pe Dumnezeu, pentru a exprima admiraţia pentru armonia pe care el a pus-o în creaţie, cum scrie, de asemenea, Ben Sirah: „Toate lucrurile se deosebesc unul de altul şi nici unul nu este de prisos. Unul completează calităţile celuilalt”.

Aceasta este o privire plină de optimism, care, în loc să vadă pretutindeni tensiuni, dezacorduri, asuprire, vede că orice fiinţă e făcută pentru a pune în valoare bunătatea celuilalt şi că toţi împreună sunt făcuţi pentru a cânta gloria lui Dumnezeu, pentru a se ajuta împreună şi a contempla gloria lui Dumnezeu, care este bucuria cea mai profundă: „Cine se poate sătura să contemple măreţia lui Dumnezeu?”

În evanghelie vedem că Isus dă de două ori vedere acestui orb. Îi vindecă ochii, desigur, dar, în acelaşi timp, îi face o revelaţie, îl face conştient că ceea ce l-a salvat a fost credinţa: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit”. Acest cuvânt al lui Isus este şi mai important decât vindecarea fizică. Orbul primeşte, o dată cu lumina ochilor, această lumină supranaturală, devine conştient că ceea ce luminează este credinţa. Datorită credinţei în Isus, el a obţinut minunea, dar acum înţelege că, datorită credinţei în Isus, el a ajuns să cunoască adevărata lumină. De fapt, şi sfântul Marcu face remarca: „ImediatY l-a urmat pe Isus în drumul său”.

Cel mai bun comentariu la această frază din evanghelie este un cuvânt al lui Isus prezentat nouă de Ioan: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează va avea lumina vieţii”. Orbul îl urmează pe Isus: a găsit adevărata lumină, lumina vieţii.

E ceea ce spunea deja Ben Sirah amintind că numai Cel Preaînalt cunoaşte toată ştiinţa. Noi vedem lucrurile, dar dacă nu suntem uniţi cu Domnul, le vedem în mod mult mai superficial. „Cel Preaînalt posedă toată ştiinţa, are înaintea ochilor săi toată veşnicia; face cunoscut trecutul şi viitorul şi descoperă tainele lucrurilor ascunse. Nici un gând nu-i scapă...”

În lumina lui Cristos noi vedem lumina. Să cerem, deci, să fim cu adevărat deschişi luminii sale, luminii credinţei, care de atâtea ori ne permite să mergem dincolo de aparenţele paradoxale, descumpănitoare şi să vedem adevăratul sens al tuturor lucrurilor. A-l urma pe Cristos pentru a găsi lumina este vocaţia oricărui creştin. Trebuie să fim persoane iluminate, nu în sensul persoanelor care urmează propria lumină şi se cred inspirate în timp ce sunt în iluzie, ci persoane cu adevărat iluminate, persoane a căror chipuri strălucesc de lumină. Un psalm spune că, dacă ne îndreptăm faţa către Domnul, vom fi luminaţi, şi liturgia îl utilizează adesea, pentru că este o aluzie la bunătatea Domnului care ne ajută să gustăm darurile sale. „Ce vrei să fac pentru tine?” „Rabbuni, fă-mă să văd!” Să-i cerem lui Isus să ne ajute să vedem din ce în ce mai bine, pentru a-l putea lăuda pe Dumnezeu cu toată inima şi să-i atragem pe mulţi alţii la adevărata lumină.

 Liturgia orelor