en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Luni, 22 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.
Liturghierul Roman

Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu), III
Lectionar
2Sam 5,1-7.10:Tu vei fi pãstorul poporului meu Israel.
Ps 88: Ocroteşte-l, Dumnezeule, pe slujitorul tãu!
Mc 3,22-30: Cum poate Satana sã-l alunge pe Satana?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an

 

Sfintii zilei

Fer. Alexia Le Clerc, cãlug.

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN


Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag.
 202.


Ant. la intrare 
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.          Ps 35,10

sau:

Eu am venit ca să aibă viaţă,

şi să o aibă din belşug.                           In 10,10

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,

să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus a început sã vesteascã împãrãţia cu „autoritate” şi sã alunge duhurile necurate din Cafarnaum, oraş cosmopolit şi libertin din Galileea, rãscruce a marilor drumuri comerciale. În lumea noastrã atât de nedreaptã şi violentã, pentru a-l urma pe Mesia trebuie sã facem sã tacã „diavolii” banului şi ai puterii. Sã nu ne oprim la teorii şi la cuvinte, ci sã ne dedicãm viaţa pentru dreptate şi iubire.

LECTURA I
Domnul şi-a amintit de Ana
şi ea l-a născut pe Samuel.
Citire din cartea întâi
a lui Samuel 1,9-20

9 În zilele acelea,
Ana s-a ridicat
după ce au mâncat şi au băut la Şilo.
Preotul Eli stătea pe scaun,
lângă unul din uşorii din templul Domnului.
10 Ana avea sufletul amărât,
se ruga Domnului şi plângea.
11 Ea a făcut un vot: „Doamne Dumnezeule Sabaot,
dacă vei privi la necazul slujitoarei tale,
dacă îţi vei aduce aminte de mine
şi nu o vei uita pe slujitoarea ta
şi dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu,
îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui
şi briciul nu va trece peste capul lui”.
12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului,
Eli urmărea gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca,
dar glasul nu i se auzea.
Eli însă credea că este beată şi i-a zis:
14 „Până când vei sta aici beată?
Du-te şi te trezeşte!”
15 Ana a răspuns:
„Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat!
Nu am băut nici vin, nici băutură tare,
ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.
16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic,
căci din prea marea durere şi umilire a mea
am vorbit până acum!”
17 Eli i-a răspuns: „Mergi în pace
şi Dumnezeul lui Israel să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”
18 Ea a zis:
„Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”
Femeia a plecat pe drumul ei,
a mâncat şi faţa ei nu a mai fost tristă.
19 S-au sculat dimineaţa, s-au prosternat înaintea Domnului.
Apoi s-au întors şi au venit la casa lor, la Rama.
Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa,
şi Domnul şi-a adus aminte de ea.
20 Când s-au împlinit zilele,
Ana a zămislit şi a născut un fiu.
I-a pus numele Samuel, căci zicea:
„De la Domnul l-am cerut!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd (R.: 1a)

R
.: Inima mea tresaltă de bucurie
în Domnul, Mântuitorul meu.

1 Inima tresaltă de bucurie în Domnul,
fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu.
Mi se deschide larg gura împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea ta. R.

4 Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau au fost încinşi cu putere.
5 Cei sătui s-au vândut pentru pâine,
iar cei flămânzi nu mai suferă de foame. R.

6 Domnul dă moartea şi tot el aduce la viaţă;
el coboară în Şeol şi tot el îi scoate de acolo.
7 Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte;
el înjoseşte şi înalţă. R.

8abcd El ridică din pulbere pe cel sărac
înalţă din gunoi pe cel nevoiaş
ca să stea cu cei mari
şi să moştenească un tron de glorie. R.

ALELUIA cf. 1Tes 2,13
(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu,
căci nu este un cuvânt omenesc,
ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte. (Aleluia)

EVANGHELIA
El îi învăţa ca unul care are autoritate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 1,21-28

21 În acel timp,
au venit la Cafarnaum.
Şi îndată, în zi de sâmbătă,
a intrat în sinagogă şi-i învăţa.
22 Şi erau uimiţi de învăţătura lui,
pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate
şi nu în felul cărturarilor.
23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:
24 „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret?
Ai venit să ne distrugi?
Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
25 Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i:
„Taci şi ieşi din el!”
26 Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic,
a ieşit din el.
27 Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă
încât discutau între ei: Ce-i asta?
O învăţătură nouă dată cu autoritate!
El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”.
28 Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni
în toată împrejurimea Galileii.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Sam 1,9-20; 1Sam 2; Mc 1,21-28

În prima lectură pe care liturgia ne-o prezintă astăzi vedem roadele încercării. Primul rod este rugăciunea. Încercarea provoacă rugăciunea intensă. Ana, se spune, se ruga şi plângea. Plânsul dă forţă rugăciunii şi determină un raport mai puternic, mai profund cu Domnul. E un rod care ar fi suficient pentru a demonstra fecunditatea suferinţei, dar există şi un al doilea: încercarea conduce la dăruire, la ofertă. Ana face vot să-i ofere lui Dumnezeu fiul pe care el i-l va da. Într-un oarecare sens, suntem în faţa unei incoerenţe: „DacăY îmi vei da un fiu, atunci eu îl voi consacra Domnului pentru toată viaţa”, dar tocmai această ofertă provoacă în răspuns darul lui Dumnezeu; încercarea conduce la un schimb de daruri, ea devine un mijloc de comuniune.
Evanghelia atrage atenţia noastră asupra cuvântului lui Isus, un cuvânt autoritar, clar, fără ezitări. El nu se prezintă ca un profesor („ca şi cărturarii”), cu atâtea analize şi probleme, cu soluţii mai mult sau mai puţin probabile; cuvântul său este lumină, cuvântul său este eficace chiar şi împotriva duhurilor rele. Cuvânt, deci, mai mult decât cel uman: Isus, prin cuvântul său, revelează cuvântul divin.
Întotdeauna în evanghelii Isus vorbeşte cu autoritate. Atunci când face minuni, cuvântul său nu este un cuvânt de urare, de dorinţă, cum este acela pe care Ana îl primeşte din partea preotului: „Dumnezeul lui Israel să-ţi asculte cererea pe care i-ai adresat-o!”, ci e cuvânt autoritar, chiar dacă Isus este întotdeauna într-o atitudine de veneraţie şi de supunere faţă de Tatăl.
„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”, îl roagă leprosul. Şi Isus: „Curăţă-te!” Paraliticului îi va spune: „Eu îţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!”; lui Lazăr: „Lazăr, ieşi afară”. E un cuvânt plin de autoritate, e un cuvânt divin. Şi acest cuvânt este pentru noi un fundament sigur, deoarece, cum o spune Scrisoarea către Efeseni, „nu mai suntem ca nişte copii clătinaţi şi duşi de orice vânt al învăţăturii, prin şiretenia oamenilor” (4,14). Isus spune: „Cine ascultă cuvântul meu şi-l pune în practică este asemenea unui om înţelept care îşi construieşte casa pe stâncă”: Cuvântul lui Isus este stânca veşnică. Să ne gândim la cuvintele lui Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” şi să ne deschidem inima pentru acest cuvânt clar care luminează mintea noastră, pentru acest cuvânt puternic care ne dă un fundament solid, pentru ca viaţa noastră să fie, într-adevăr, o viaţă de fii ai lui Dumnezeu, o viaţă de fii ai luminii, de oameni care l-au găsit pe Mântuitorul.