en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Luni, 22 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.
Liturghierul Roman

Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu), III
Lectionar
2Sam 5,1-7.10:Tu vei fi pãstorul poporului meu Israel.
Ps 88: Ocroteşte-l, Dumnezeule, pe slujitorul tãu!
Mc 3,22-30: Cum poate Satana sã-l alunge pe Satana?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an

LECTURA I
Vorbeşte, Doamne,
slujitorul tău ascultă!
Citire din cartea întâi
a lui Samuel 3,1-10.19-20

1 În zilele acelea,
tânărul Samuel îl slujea pe Domnul
înaintea lui Eli.
Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea,
iar viziunile nu erau răspândite.
2 În acel timp, Eli era acasă,
iar ochii lui începeau să se întunece
şi nu mai putea să vadă.
3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă
şi Samuel stătea în templul Domnului
unde era arca lui Dumnezeu.
4 Domnul l-a chemat pe Samuel.
El a răspuns: „Iată-mă!”
5 A alergat la Eli şi i-a zis:
„M-ai chemat? Iată-mă!”
Eli i-a răspuns:
„Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!”
S-a dus şi s-a culcat.
6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel.
Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis:
„M-ai chemat? Iată-mă!”
Eli i-a răspuns:
„Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!”
7 Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul
şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
8 Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară.
Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis:
„M-ai chemat? Iată-mă!”
Eli şi-a dat seama că Domnul era cel care îl cheamă pe tânăr
9 şi i-a zis lui Samuel:
„Mergi şi te culcă;
şi dacă vei mai fi chemat, spune:
«Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»”
Iar Samuel s-a dus să se culce la locul lui.
10 Domnul a venit, i s-a arătat
şi l-a chemat ca mai înainte: „Samuel, Samuel!”
Samuel a răspuns:
„Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!”
19 Samuel creştea, Domnul era cu el,
şi nu a lăsat să se piardă niciunul
dintre cuvintele Domnului.
20 Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba,
a recunoscut că Domnul
l-a constituit pe Samuel profet al Domnului.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 5.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a.9a)

R
.: Iată, vin, Doamne,
ca să fac voinţa ta!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
5 Fericit bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul
şi nu-şi întoarce faţa către cei îngâmfaţi,
nici către cei rătăciţi în minciună. R.

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine
9 ca să fac voinţa ta.
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu”, spune Domnul;
„eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 1,29-39

29 În acel timp,
ieşind din sinagogă,
Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei,
împreună cu Iacob şi Ioan.
30 Soacra lui Simon zăcea la pat având febră,
iar ei i-au vorbit îndată despre ea.
31 El s-a apropiat şi a ridicat-o, prinzând-o de mână.
Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească.
32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele,
i-au adus la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol
33 şi toată cetatea era adunată la uşă.
34 El i-a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli
şi a scos mulţi diavoli.
Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoşteau.
35 Dimineaţa, încă pe întuneric,
sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga.
36 Simon şi cei care erau cu el l-au căutat
37 şi, găsindu-l, i-au spus: „Toţi te caută”.
38 El le-a spus:
„Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate,
ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!”
39 Şi a mers prin toată Galileea,
predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.
Cuvântul Domnului
 

Sfintii zilei

Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN


Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag.
 202.


Ant. la intrare 
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.          Ps 35,10

sau:

Eu am venit ca să aibă viaţă,

şi să o aibă din belşug.                           In 10,10

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

e rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,

să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Este a doua parte a „zilei de la Cafarnaum”. Oraşul este prezentat ca un centru al misiunii. O misiune ce constã în a învãţa, a vindeca şi a alunga diavolii. Marcu este preocupat sã dea mãrturie despre toate cuvintele şi faptele lui Isus. În definitiv, vestea cea bunã nu se opreşte, evanghelia nu este o doctrinã care trebuie învãþatã, ci este un drum care trebuie parcurs.

 

 Meditatia zilei

1Sam 3,1-10.19-20; Ps 39; Mc 1,29-39

 

Această evanghelie este foarte bogată; am putea să reflectăm asupra bunătăţii lui Dumnezeu faţă de cei bolnavi şi asupra eficacităţii intervenţiei sale. Dar tema mai generală a Liturghiei pare să fie aceea a căutării voinţei lui Dumnezeu, începând cu rugăciunea din această săptămână: „O, Doamne, inspiră, în bunătatea ta paternă, gânduri şi hotărâri poporului tău aflat în rugăciune, ca să vadă ceea ce trebuie să facă şi să aibă puterea de a şi împlini ceea ce a văzut”. A avea clara viziune a ceea ce trebuie să facem, a şti să discernem voinţa lui Dumnezeu. Isus însuşi ne dă exemplu, într-o situaţie care nu e tocmai clară, când a fost înconjurat din toate părţile, când persoanele veneau să-l roage să se ocupe de eiY Toţi îl căutau, i se aduceau toţi bolnavii şi posedaţii, întreaga cetate era la uşă pentru a profita de minunile sale şi, în acelaşi timp, disponibili pentru învăţătura saY Şi Isus, fără ezitare, decide: „Să mergem şi în altă parte”. Este o hotărâre dificilă, alegând un alt minister când era presat de rugile mulţimii. Isus a înţeles că nu trebuia să se blocheze la Cafarnaum, că trebuia să predice şi în altă parte, că aceasta era misiunea sa.
Dacă noi căutăm în evanghelie pe ce se bazează această luciditate a lui Isus şi această decizie senină, vedem că Isus s-a rugat. Dimineaţa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat şi s-a dus într-un loc retras ca să se roage. Nu spune evanghelia că se ruga pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu, ci simplu, că se ruga; foarte de dimineaţă, în ciuda oboselii din ziua precedentă, s-a ridicat pentru a merge într-un loc liniştit şi s-a rugat Tatălui.
Acest fapt ne arată care este condiţia indispensabilă pentru orice adevărat discernământ: o atmosferă obişnuită de unire cu Dumnezeu şi de rugăciune, o atmosferă care trebuie să fie realizată independent de problemele cu care ne întâlnim din când în când. Vreau să spun că nu în momentul în care există o problemă de rezolvat trebuie să creăm un climat de rugăciune: dacă nu-l avem în mod obişnuit, nu-l vom avea nici în acel moment. Am putea, desigur, să ne rugăm, să cerem să fim luminaţi, şi Dumnezeu, în bunătatea sa, va putea chiar să ne asculte, dar dacă nu suntem mereu uniţi cu el în acel moment, riscăm să nu înţelegem care este voinţa sa. Nu suntem pe aceeaşi lungime de undă şi, deci, suntem incapabili de a recunoaşte care este voinţa sa pentru acel moment precis, din cauza tuturor tendinţelor care sunt în noi şi care ne trag dintr-o parte în alta. Dacă, dimpotrivă, în mod obişnuit suntem „acordaţi” cu Dumnezeu, fără să ne gândim chiar, vom decide ceea ce Domnul doreşte de la noi. Alteori va trebui să căutăm voinţa sa în rugăciune, chiar mai mult timp, dar dacă suntem în această atitudine fundamentală, trebuie să o facem cu încredere, pentru că, în mod sigur, Domnul ne va conduce, dat fiind că noi am căutat voinţa sa nu numai în ultimul moment, ci în toată viaţa noastră. Prima lectură ne ajută să înţelegem că există o raţiune chiar şi pentru rugăciune. Tânărul Samuel nu-l cunoştea încă pe Domnul şi nu primise revelaţia cuvântului său. E necesar ca Domnul să-l cheme în mod repetat şi ca Samuel să fie distras de la interpretarea sa spontană, pentru ca la sfârşit să recunoască glasul Domnului în rugăciune.
Şi pentru noi este necesar acest lucru. E necesar să ne rugăm Domnului, să-l ascultăm pe Domnul în rugăciune, în diferitele etape ale vieţii noastre. Istoria foarte simplă şi atât de evocatoare a copilului Samuel, care nu recunoaşte glasul Domnului şi crede că este chemat de preotul Eli, se repetă de mai multe ori în viaţa fiecăruia. De copii trebuie să învăţăm să ne rugăm şi să ascultăm pe Domnul, să-l cunoaştem, să-i recunoaştem glasul. Dar de multe ori, în timpul vieţii, trebuie să învăţăm să ne rugăm, pentru că Domnul nu vorbeşte în acelaşi mod în toate etapele vieţii. Deci, în aceeaşi rugăciune trebuie să exersăm discernământul, învăţând să ne lăsăm conduşi de Domnul şi, mai mult, atunci când suntem în dificultate, să cerem ajutorul persoanelor competente. Samuel nu a descoperit singur acest mod de a-l asculta pe Domnul, a trebuit să meargă de mai multe ori la Eli, pentru ca marele preot să înţeleagă şi să-l poată călăuzi pe drumul cel bun.
Să-i cerem Domnului harul de a fi ascultători faţă de glasul său şi să fim capabili de a înţelege căile sale, căi pe care el le-a trasat pentru noi.