en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Luni, 22 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.
Liturghierul Roman

Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu), III
Lectionar
2Sam 5,1-7.10:Tu vei fi pãstorul poporului meu Israel.
Ps 88: Ocroteşte-l, Dumnezeule, pe slujitorul tãu!
Mc 3,22-30: Cum poate Satana sã-l alunge pe Satana?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Honorata, fc.; Teodosie, cãlug.

 Liturghierul Roman

 

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN


Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag.
 202.


Ant. la intrare 
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.          Ps 35,10

sau:

Eu am venit ca să aibă viaţă,

şi să o aibă din belşug.                           In 10,10

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

e rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,

să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus l-a atins pe un lepros. Ca şi cum Marcu ar vrea sã ne spunã cã se inverseazã rolurile, cã Isus ia asupra sa boala contagioasã pentru ca bolnavul să fie eliberat de ea. De fapt, leprosul circulã prin oraş, în timp ce Isus trebuie sã rãmânã în afara oraşului, „sub cerul liber”, şi acolo îl cautã mulţimea... Şi Francisc din Assisi a sãrutat un lepros şi a devenit martor al evangheliei.

LECTURA I
Israel a fost bătut
şi arca lui Dumnezeu a fost luată.
Citire din cartea întâi
a lui Samuel 4,1-11

1 Cuvântul lui Samuel
a fost adresat întregului Israel.
Israel a ieşit înaintea filistenilor la război.
Şi-au fixat tabăra la Eben-Ezer,
iar filistenii şi-au fixat tabăra la Afec.
2 Filistenii s-au aşezat în linie de luptă înaintea lui Israel
şi lupta s-a întins.
Israel a fost bătut de filisteni:
au ucis în linia de luptă, în câmp,
cam la patru mii de oameni.
3 Poporul a venit în tabără
şi bătrânii lui Israel au zis:
„De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filistenilor?
Să aducem cu noi arca alianţei Domnului de la Şilo:
să vină în mijlocul nostru
şi să ne salveze din mâna duşmanilor noştri!”
4 Poporul a trimis la Şilo
şi au luat de acolo arca alianţei Domnului Sabaot
care şade peste heruvimi.
Acolo erau cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas –
cu arca alianţei lui Dumnezeu.
5 Când a ajuns arca alianţei Domnului în tabără,
tot Israelul a scos un strigăt puternic
şi s-a cutremurat pământul.
6 Filistenii au auzit răsunetul stigătului şi au zis:
„Ce înseamnă acest strigăt puternic în tabăra evreilor?”
Şi au aflat că arca Domnului a venit în tabără.
7 Filistenilor le-a fost frică fiindcă spuneau:
A venit Dumnezeu în tabără!
Vai de noi, căci nu a fost aceasta până acum!
8 Vai de noi!
Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici?
Dumnezeii aceştia i-au lovit pe egipteni
cu tot felul de plăgi în pustiu.
9 Fiţi tari şi fiţi bărbaţi, filistenilor,
ca să nu deveniţi sclavii evreilor
aşa cum ei au fost sclavii voştri!
Fiţi bărbaţi şi luptaţi!”
10 Filistenii au luptat şi Israel a fost bătut.
Fiecare a fugit în cortul lui.
Măcelul a fost foarte mare
şi au căzut din Israel treizeci de mii de pedestraşi.
11 Arca lui Dumnezeu a fost luată,
iar cei doi fii ai lui Eli – Hofni şi Pinhas – au murit.
Cuvântul Domnului

 


PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 43(44),10-11.14-15.24-25 (R.: 27b)

R
.: Pentru îndurarea ta,
mântuieşte-ne, Doamne!

10 Acum însă tu ne respingi şi ne umileşti
şi nu mai ieşi alături de oştirile noastre.
11 Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului
şi cei care ne urăsc ne pradă. R.

14 Tu ne faci de ocară în faţa vecinilor noştri,
de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.
15 Ne faci să fim de pomină printre păgâni
şi popoarele clatină din cap la vederea noastră. R.

24 Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit!
25 Pentru ce îţi ascunzi faţa?
Pentru ce uiţi de umilirea şi de oprimarea noastră? R.

ALELUIA Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei
şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 1,40-45

40 În acel timp,

a venit la Isus un lepros, care
rugându-l şi îngenunchind, i-a spus:
„Dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
41 Lui Isus i s-a făcut milă
şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus:
„Vreau, curăţă-te!”
42 Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat.
43 Atunci, avertizându-l,
Isus l-a trimis afară, spunându-i:
44 „Vezi să nu spui nimănui nimic,
dar mergi, arată-te preotului
şi adu pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise
ca mărturie pentru ei!”
45 Însă el, ieşind,
a început să proclame tuturor şi să răspândească vestea,
aşa încât Isus nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii,
ci stătea afară, în locuri pustii.
Şi veneau la el de pretutindeni.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Sam 4,1-11; Ps 43; Mc 1,40-45

 

În prima lectură vedem cum este posibil să avem o falsă încredere în Dumnezeu. Evreii îşi repun încrederea lor în Dumnezeu pentru lupta împotriva filistenilor. După un prim insucces, ei merg să ia arca alianţei pentru a o purta cu ei în bătălie, sperând că prezenţa sa le va asigura victoria. Dar filistenii, auzind strigătele israeliţilor la sosirea arcei, îşi spun: „Suntem în mare pericol! E necesar să ne adunăm tot curajul”. Şi israeliţii sunt învinşi, toţi o iau la fugă, arca lui Dumnezeu este luată şi fiii lui Eli sunt ucişi. Iată, deci, o încredere care se sfârşeşte cu un faliment. În relatarea biblică, acest insucces fusese anunţat chiar de Samuel, după ce el recunoscuse glasul Domnului. Dumnezeu nu era mulţumit de modul în care i se aducea cult. Israeliţii îl neglijau, şi în special cei doi fii ai lui Eli nu dădeau slavă lui Dumnezeu, ci îl dezonorau. Şi ceea ce micuţul Samuel trebuise să asculte pentru prima dată de la Dumnezeu a fost un mesaj profetic de ameninţare: Dumnezeu anunţa o pedeapsă. Pedeapsa soseşte, şi israeliţilor nu le foloseşte nici măcar arca alianţei, pentru că ei au trăit în necredinţă. Nu e suficient să-şi pună încrederea în Dumnezeu în ultimul moment: este necesar să fi fost cu el în timpul întregului proces care pregătea evenimentele, să fi căutat voinţa sa şi să fi fost generoşi în serviciul său. Începutul cărţii lui Samuel ne dă astfel o lecţie severă.
Ceea ce urmează este însă mai liniştitor. A spune că e necesar să ai credinţă în Dumnezeu numai când vine nenorocirea înseamnă a spune numai o parte a adevărului. În realitate, nu e greşit niciodată să ai încredere în Dumnezeu; chiar şi atunci când pedeapsa care vine a fost meritată este necesar să avem încredere în el, şi atunci chiar şi mai mult, dar nu trebuie să aşteptăm să fim mereu în mod miraculos eliberaţi de ceea ce am meritat. Dumnezeu va interveni, şi va interveni în favoarea noastră, dar nu scăpându-ne imediat de pedeapsă. Arca lui Dumnezeu este luată de filisteni: pare sfârşitul poporului, pentru că arca este aceea care menţinea unitatea lui, care asigura salvarea lui. Situaţia este, deci, disperată, totul pare pierdut. Dar în acelaşi moment începe o istorie de mântuire. Arca lui Dumnezeu luată de filisteni se dovedeşte mai puternică decât ei şi o serie de calamităţi îi constrâng să o redea israeliţilor: este începutul istoriei templului de la Ierusalim. Căci arca va fi purtată la Şilo şi apoi la Ierusalim, când David va fi cucerit această cetate care acum este încă în mâinile iebuseilor. Întreaga istorie a templului de la Ierusalim, a regelui David, a prosperităţii Israelului, a celor mai frumoase promisiuni făcute de Dumnezeu poporului său, începe tocmai cu această catastrofă. Este, deci, un lucru bun să avem încredere în Dumnezeu mereu, să avem încredere întorcându-ne la el după ce l-am abandonat, dar e necesar încă o dată să ne deschidem lui, acceptând cu docilitate ca el să ne conducă pe drumurile pe care nu noi le-am ales.
Aceeaşi istorie se va repeta în cursul veacurilor succesive, chiar şi pentru templul din Ierusalim.
Profetul Ieremia a combătut falsa credinţă în templu. El s-a pus la intrarea în templu şi a început să strige: „Nu spuneţi: templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului!”, nu aceasta este credinţa de care avem nevoie. E nevoie să facem voinţa lui Dumnezeu, cu fidelitate, atunci Dumnezeu vă va ocroti. Dar dacă continuaţi să faceţi ceea ce faceţi acum, Dumnezeu va distruge chiar şi templul acesta”. Şi acest lucru s-a şi întâmplat: templul a fost distrus. A fost cea mai teribilă catastrofă naţională pe care poporul evreu şi-o putea imagina: templul distrus, regatul complet în mâinile duşmanilor, poporul împrăştiat, dus în sclavie. Încă o dată falsa credinţă în Dumnezeu a condus la catastrofă. Dar, încă o dată, bunătatea lui Dumnezeu, în mijlocul catastrofelor, pregăteşte renaşterea; acest exil este începutul renaşterii spirituale pentru evreii care au învăţat lecţia.
Acelaşi eveniment s-a repetat pentru ultima oară şi din nou situaţia e privită ca disperată, din nou Dumnezeu a adus salvarea. Vorbesc despre pătimirea lui Isus, adevărata arcă a alianţei, adevăratul, noul templu al lui Dumnezeu. Poporul a crezut că ajunge să-l aclame rege pentru a fi salvat şi, în schimb, Isus a suferit pedeapsa care trebuia să cadă asupra noastră, cum spune Isaia. În aparenţă, falimentul este complet. După Duminica Floriilor a urmat Vinerea Sfântă: Mesia purtat în triumf este complet nimicit, umilit, dezonorat, ucis. În realitate, prin aceasta, cea mai mare catastrofă a istoriei umane, Dumnezeu realizează definitiva şi totala mântuire. Învierea lui Cristos, şi nu numai învierea, ci şi opera Duhului Sfânt, au fost voite de Dumnezeu pentru a arăta că el a adus mântuirea tocmai prin aceste teribile evenimente.
 
Dar acum ştim că drumul celui care-l urmează pe Cristos trece prin cruce, că trebuie să fim cu păcătoşii, cum a fost şi Isus. El, în mod evident, venise nu doar din fidelitate faţă de Dumnezeu, ci a suportat încercările, a învăţat ascultarea prin ceea ce a suferit, cum spune Scrisoarea către Evrei, pentru că a voit să deschidă calea care duce de la condiţia de păcătoşi la intimitatea cu Dumnezeu. Isus ne cheamă să-l urmăm, să avem aceeaşi încredere în Dumnezeu, nu încrederea de a fi întotdeauna eliberaţi într-un mod mai mult sau mai puţin extraordinar de tot ceea ce ne ameninţă, ci încrederea că Dumnezeu este prezent în toate evenimentele, chiar cele mai dureroase şi că întotdeauna victoria va fi a sa. E o lecţie greu de învăţat, dar Duhul Sfânt ne-o învaţă mereu. Să ne lăsăm instruiţi de el, de Duhul care prin moarte aduce învierea.