en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 16 decembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, III
Lectionar
Sof 3,14-18: Domnul se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie.
Ps Is 12,2-6: Cântați cu bucurie și veselie cãci mare și sfânt este Domnul.
Fil 4,4-7: Domnul este aproape.
Lc 3,10-18: Și noi, ce trebuie sã facem?


Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

16 decembrie 2018

Falsa pace spirituală

Din Învăţăturile sfântului Dorotei, abate
(Înv. 13, Despre autoacuzare, 2-3: PG 88, 1699)

Cine se învinovăţeşte pe sine, atunci când întâlneşte vreo opoziţie, daună, vorbire de rău, ultraj sau altă mâhnire, acceptă toate cu seninătate. El consideră că merită toate acestea şi nu poate să fie tulburat în nici un fel. Ce poate fi mai liniştit decât acest om?

Dar poate cineva îmi va obiecta: „Dacă un frate mă necăjeşte şi, examinându-mă, nu găsesc să-i fi dat vreo ocazie, pentru ce ar trebui să mă acuz pe mine însumi?”

De fapt, dacă cineva cu frica de Dumnezeu s-ar examina cu atenţie, ar descoperi că niciodată nu este

total nevinovat şi ar vedea că a dat ocazii de reproş, fie prin vreo faptă, fie prin vreun cuvânt, fie prin vreo atitudine. ªi dacă în nici unul dintre aceste cazuri nu s-ar găsi vinovat, cu siguranţă că, într-un alt moment, el l-a tratat cu duritate pe acel frate în vreo problemă mai veche sau mai nouă, sau poate i-a făcut rău altui frate. De aceea, el suferă în mod meritat pentru aceasta, sau suferă pentru alte nenumărate păcate pe care le-a comis altă dată.

Un altul întreabă de ce ar trebui să se învinovăţească atunci când, stând liniştit şi în pace, este insultat de fratele său, care îi adresează un cuvânt de ofensă şi de acuză şi, neputând suporta, consideră că are dreptul de a se supăra şi de a protesta. Pentru că, dacă acela nu ar fi sosit, nu i-ar fi vorbit şi nu l-ar fi deranjat, el nu ar fi păcătuit.

Scuza este, desigur, ridicolă şi nu are nici o bază raţio­nală. Căci nu faptul că i s-a spus un cuvânt a stârnit în el patima mâniei, ci, mai degrabă, acele cuvine au dezvă­luit patima pe care o avea deja în el. De aceea, dacă are bunăvoinţă, să facă pocăinţă. El este asemenea grâului curat şi strălucitor, care îşi arată pleava numai atunci când este măcinat.

Tot aşa, şi cel care stă liniştit şi în pace, după cum crede el, are în sine o patimă pe care nu o vede. Soseşte un frate, spune vreo vorbă înţepătoare şi, îndată, tot veninul, care se ascundea în el, este vărsat afară. De aceea, dacă vrea să capete milostivire, să facă pocăinţă, să se purifice, să încerce să devină mai bun şi va vedea că, în loc să-i fi adresat acelui frate o replică dură, el trebuia, mai degrabă, să-i mulţumească pentru că i-a dat ocazia să facă un progres spiritual. Dacă ar fi făcut aşa, nu ar mai fi avut apoi aceeaşi tulburare. Oricum, cu cât va progresa mai mult, cu atât i se vor părea mai uşoare aceste încercări. Într-adevăr, cu cât sufletul înaintează mai mult în virtute, cu atât devine mai puternic şi energic în suportarea tuturor necazurilor care i se pot întâmpla.