A căzut în genunchi pentru a-i sluji cu umilinţă pe ucenicii săi! Un gest mic de iubire, lipsit de valoare. Dar este singurul în măsură să trezească în noi surprinderea care la rândul ei ne va face să ne despuiem şi să ne angajăm pentru a aduce fericire fratelui. Acest gest răstoarnă mentalitatea noastră şi introduce în ea logica lui Dumnezeu: logica iubirii!

În sfârşit, iată-te aici, răstignit! Expus în slăbiciunea cea mai absolută pentru a ridica din ţărână pe cei maltrataţi în viaţă. Descărnat, pentru a pune mâna lui Dumnezeu peste toţi săracii care nu au glas. În sfârşit, iată-te aici, Cristoase al bunătăţii împărţite fără nici o măsură! Braţele tale deschise pentru a iubi sunt cea mai puternică speranţă a noastră pentru ziua de azi şi pentru totdeauna!

Colectă pentru seminariile diecezane.
Ce aţi venit să căutaţi în noaptea aceasta? Un Dumnezeu învins, imobilizat într-un sicriu, închis într-un mormânt? Nu. El este stăpânul libertăţii şi al victoriei: a învins răul şi moartea. Este stăpânul Paştelui: cu el ne înălţăm de la pământ, participăm la victoria sa şi continuăm să înaintăm plini de speranţă şi de bucurie.