E imposibil să trăieşti creştinismul pe secţiuni: pe de o parte viaţa personală, pe de altă parte, cea socială; aici ideile, acolo practica; Liturghia de duminică şi restul săptămânii... A primi noutatea absolut creatoare şi transformatoare a mesajului lui Isus, ne duce la unificarea existenţei noastre, la a fi „burdufuri noi”.

Încă de la începuturile „vieţii sale publice”, Isus îşi alege imediat ucenici care să-l urmeze şi care să se consacre apostolatului. La interesul cristologic al lui Luca se adaugă acum şi cel eclezial. Pe primul plan este pusă figura lui Petru. Biserica va continua predica lui Isus pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia după Luca este cea care vorbeşte mai pe larg despre iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu. Acum ne arată în deosebi modul în care programul mesianic al lui Isus face din iubirea lui Dumnezeu o realitate ce poate fi atinsă. Vine să aducă eliberarea de orice asuprire, să anunţe vestea cea bună tuturor popoarelor şi să ofere o reconciliere universală.

Luca începe să descrie faptele de mântuire ale lui Isus. Ele vor fi acţiuni puternice împotriva răului. Nu am fost creaţi pentru a fi sclavi ai vreunui lucru sau ai cuiva. „Ieşi din omul acesta”, a poruncit Isus cu mare autoritate. Duhul său continuă astăzi să ne facă ucenici ai libertăţii evangheliei.

În Evanghelie, Isus prevesteşte patima sa apropiată, corijează concepţia greşită a lui Petru despre viaţă şi declară ucenicilor săi că dacă vor să-l urmeze trebuie să-şi ia crucea, adică să înfrunte cu curaj dificultăţile pe care le implică viaţa virtuoasă. Profetul Ieremia, persecutat şi contrazis pentru predica sa, este o prefigurare a lui Cristos suferind şi a creştinului care-şi poartă crucea. Sfântul Paul ne aminteşte că întreaga viaţă a creştinului este o continuă Liturghie şi, cu toată împotrivirea pe care o întâmpinăm, trebuie să-i oferim lui Dumnezeu întreaga noastră fiinţă ca o jertfă vrednică de el şi să-l preamărim prin toate activităţile noastre.

Cu parabola fecioarelor înţelepte şi a celor nechibzuite se revine asupra necesităţii de a fi atenţi, pentru că Domnul va veni în momentul cel mai neaşteptat. A fi atent înseamnă a asculta şi a pune în practică cuvintele lui Isus, care se pot rezuma în porunca iubirii. Iubirea este untdelemnul pentru candela noastră.