O nouă invitaţie de a munci fără preget pentru împărăţie în această fază intermediară. Este necesar ca darurile pe care Domnul le-a acordat fiecăruia dintre noi să aducă roade. În afară de aceasta, parabola ne invită să dăm mărturie fără teamă, dându-ne viaţa şi riscând-o pentru evanghelie.

Ca şi vindecarea orbului, şi convertirea lui Zaheu ni-l arată pe Isus ca „mântuitorul” aşteptat care merge în „căutarea” oii pierdute (Lc 15,4). În afară de aceasta, în figura lui Zaheu avem modelul celui convertit. El, de la simpla dorinţă de a-l vedea pe Isus din curiozitate, trece la primirea chemării sale „ca un copil” (Lc 18,17), eliberându-se de o mare parte din bunurile sale (Lc 18,22).

Vindecarea unui orb (Bartimeu) ajută la revelarea că Isus este Mesia lui Israel, cel care, conform textului din Is 35,5, „va deschide ochii celor orbi”. Pentru aceasta, orbul se adresează lui Isus cu titlul mesianic de „Fiul lui David”. Şi noi astăzi, pentru a putea urma drumul lui Isus, avem nevoie ca el să ne elibereze de orbirea care ne împiedică să recunoaştem împărăţia sa printre cei săraci şi marginalizaţi de pe pământ.

Prin soţia harnică şi iscusită în cele gospodăreşti şi prin sluga fidelă în folosirea avutului pe care i l-a încredinţat stăpânul, prima lectură şi Evanghelia par să insinueze însuşirile spiritului prezentat în predica de pe munte. De fapt, prin aceste exemple, Scriptura vrea să ne dea o lecţie de perseverentă fidelitate. Aceasta este fidelitatea pe care o cere de la noi şi sfântul apostol Paul în epistola sa, atunci când ne impune să rămânem treji în aşteptarea venirii din nou a Mântuitorului. Pe cei credincioşi ziua Domnului nu poate să-i surprindă, pentru că ei sunt mereu în lumină, care le arată ziua Domnului care vine şi nu le permite să stea inactivi.